* Capitol nou! Imi pare rau ca mi-a luat mai mult sa il scriu, dar in sfarsit mi-am facut timp siiiiii l-am scris. Sper sa va placa, va astept parerile in comentarii cu cel mai mare drag si va rog sa imi scuzati greselile, daca sunt. Lectura placuta! *
Ceva il gadila. Era ceva moale si subtire ce ii gadila nasul. Harry se trezi din somnul lui profund si inspira, fara sa deschida ochii. Nu era pregatit sa ii deschida inca, avand in vedere lumina de afara. Simtea vantul pe piele si parul lui miscandu-se usor. In minte ii revenira ultimele intamplari si Harry zambi scurt. Era convins ca parul micutei lui Ann' era cel care ii atingea nasul si il gadila. Inspira din nou adanc si deschise ochii, pregatit sa intampine frumoasa fata.
Dar tot ce vazu era culoarea verde a ierbii. Harry se incrunta si isi roti ochii in toate directiile posibile. Era singur, in iarba. Dar unde era Ann'? Simti un val de caldura prin tot corpul si se ridica imediat in picioare. Vazu institutul in departare, stand impunator de cealalta parte a palcului de padure.
Dar unde naiba e Ann'?
Cu inima cat un purice incepu sa o caute din priviri. Diferite scenarii i se invarteau acum in minte. Scenarii cu Ann' plecand de langa el speriata, scenarii cu gardienii venind la ei si luand-o pe Ann' fara ca Harry sa stie, scenarii cu oricine luand-o pe Ann' de langa el. Nu, nu era posibil asa ceva. Abia reusise sa o scoata, nu se putea ca ea sa dispara asa. Nu dorea sa creada ca doar acele cateva ore au fost orele ei de libertate. Se gandi sa inceapa sa o strige, dar isi dadu seama ca nu era o idee buna. Cineva de la institut i-ar fi putut auzi, desi erau destul de departe, dar Harry nu risca.
Ceva ii vibra in buzunar si isi scoase telefonul. Vazu ca era deja ora 9, deci dormise aproximativ o ora. Dar numele lui Kai aparea pe ecran, alaturi de un mesaj: Ajung in cinci minute.
Harry incepu sa se panicheze, dar isi propuse sa nu plece de aici fara Ann'. Disperat, se indrepta cu pasi mari spre palcul de padure. Spera ca Ann' sa se fi dus aici pentru a se ascunde. Isi imagina ca se trezise si se speriase cand vazu sa se afla pe un camp. Dar Harry se intreba cum de nu a simtit? Adormise atat de repede si dormise atat de bine, dar nu ar fi crezut ca dormise atat de adanc incat sa nu o simta ridicandu-se de langa el.
Ochii lui scrutau copacii, uitandu-se chiar si printre crengi. Cu fiecare pas si cu fiecare metru scanat cu rezultatul ca Ann' nu era nicaieri, paranoia si gandurile negre ii incolteau incet incet mintea. Se simtea dezamagit. Dezamagit de el insusi. Nu reusise sa o protejeze. Nu reusise sa ii ofere liniste. Nu reusise sa o duca intr-un loc mai bun. Probabil ca ea era deja la institut deja, probabil ca gardienii ii gasisera. Nu trebuiau sa ramana acolo pe camp, trebuiau sa se ascunda in palcul acesta de padure. Unde i-a fost capul? Cum a putut sa fie atat de neatent? Fusese prea entuziasmat, prea fericit ca o avea in brate si ca o scosese de acolo.
Considera ca acum nu mai existau pericole, ca nimeni nu ii mai poate opri. Dar viata ii daduse o palma lui Harry, o palma dureroasa pe care Harry o simtea cu toata fiinta. Uita chiar si de Kai care tocmai il suna ca a ajuns. Dar cum ar fi putut Harry sa plece pur si simplu? Daca nici macar nu era la institut si era aici, ascunsa printre copaci? Cum sa se duca acasa fara linistea ca ea e bine?
Ii transmise lui Kai sa ii astepte acolo si isi continua cautarea. Apasarea pe care o simtea in piept aproape ca il durea. Ochii lui scrutau fiecare copac si fiecare tufis, dar fara rezultat. Cu toate astea, Harry nu se dadu batut. Continua sa mearga printre copaci, uitandu-se dupa institut pentru a nu se pierde. Observa un tufis mai mare si se duse intr-un suflet pana acolo. Se invarti in jurul lui, dar degeaba. Ann' nu era de gasit.
Incerca sa isi calmeze respiratia si bataile rapide ale inimii. Ofta, sprijinindu-se de un copac. Avea de gand sa il sune pe Kai si sa vina sa il ajute, cand deodata ceva ce semana cu un suspin ajunse la urechile lui. Isi ridica capul si asculta atent, incercand sa isi dea seama daca suspinul ala chiar fusese real. Probabil ca nu, cu toate pasarile care ciripeau.
Dar zgomotul de auzi din nou si Harry era sigur acum ca fusese un suspin. O lua spre vest si merse printre copaci, analizand totul cu mare atentie. Suspinele incepeau sa se auda din ce in ce mai tare si sa se multiplice. Harry observa o micuta vale si icni, plin de speranta. Alerga usor printre copaci, ochii lui incercand sa vada printre crengile copacilor mai pitici si tufisuri. Cand ajunse pe margine, Harry o analiza atent.
Si iat-o acolo, stand ghemuita prin iarba,plangand si tremurand. Harry simti o usurare imensa care ii inunda trupul, dar si ingrijorare. Cobori incet valea, multumind in gand Domnului ca o gasise si ca era teafara.
—Ann'!
Spuse incet pentru a nu o speria si astepta o reactie din partea ei. Ann' isi ridica capul rapid si Harry putea sa vada lacrimile mari care ii curgeau din ochii ei frumosi. Harry simti cum il doare sufletul si fara sa constientizeze se repezi la ea, luand-o in bratele sale. Ann' tresari puternic si incepu sa planga si mai tare. Harry isi dadu seama ca o speriase si se injura in gand. O mangaie pe spate linistitor in timp ce se legana usor, stand cu genunchii pe iarba.
—E bine Ann', totul e bine. Nu ai de ce sa te temi. Ii sopti bland la ureche, continuand sa o mangaie pe spate si sa se legene. Incet, incet, Ann' incepu sa se linisteasca si lacrimile i se oprira. Harry zambi fericit si se trase inapoi din imbratisare, privind-o. Chipul ei de copil ii taie rasuflarea. Ochii ii erau umezi, rosii si umflati din cauza plansului, dar asta o facea adorabila. O vazu cum inghite in sec, tremurand si Harry ii puse o mana pe obraz.
—O sa plecam acum, bine? Mergem undeva unde e cald si bine. Dar trebuie sa imi promiti ca nu mai pleci asa de langa mine niciodata. Ann' nu ii raspunse, dar ochii ei ii demonstrara lui Harry ca intelesese. Ann' isi intoarse capul spre institut, ochii ei panicandu-se usor. Harry isi dadu seama ca ceva ce venea din partea institutului o speriase pe Ann' din nou.
Isi simti telefonul vibrand in buzunar si se ridica usor, deodata cu Ann'. O lua din nou in brate si porni inapoi printre copaci. Probabil ca Kai era mort de ingrijorare si nervos. Spera totusi sa nu inceapa sa tipe la el cat timp e si Ann' de fata. Ann' se linistise, dar incepu din nou sa tremure si Harry isi dadu seama ca nu tremura doar de frig, ci si de la boala. Il duru sufletul. Sa o simta atat de mica si firava in bratele lui era dureros, dar totusi placut.
Iesira din palcul de padure si observara o masina neagra parcata langa camp. Kai era sprijinit de ea, cu telefonul la ureche si Harry banui ca il suna din nou. Vibratiile telefonului din urmatoare secunda ii confirma banuielile. Nu ii raspunse, nici nu prea avea cum. Kai inchise nervos telefonul si vazu cum inspira adanc. Lui Harry ii veni sa rada. Probabil ca il auzi venind, pentru ca se intoarse spre ei si ridica mainile in semn de usurare. Ramase sprijinit de masina, cu ochii doar la Ann' care avea chipul ascuns in pieptul lui Harry. Cand ajunse langa el, Kai facu semn spre Ann'.
—Doarme? Vocea lui o facu pe Ann' sa se foiasca.
—Nu, e treaza. Multumesc mult pentru ca ai venit si pentru masina. Ii spuse Harry chiar in momentul in care Ann' isi intoarse fata spre Kai. Acesta isi mari ochii cand o vazu si inghiti in sec. Harry se incrunta, fara sa inteleaga aceasta reactie. Oare plangea din nou?
—Hei, Ann', uita-te la mine. Ii spuse el bland si Ann' isi intoarse capul spre el. Fiorii il trecura cand o privi in ochi.
—El este un prieten foarte bun care o sa ne duca departe de aici, bine? Ai incredere in mine? Ann' nu schita nici un gest, dar privirea ei ii dadu de inteles lui Harry ca totul era in regula. Kai nu mai spuse nimic, doar ii invita sa intre in masina.
*
—Multumesc mult de tot, Kai. Ii spuse Harry dupa ce o aseza pe Ann' pe canapeaua din sufragerie. Kai aproba.
—Ai nevoie de ceva? Cum ar fi haine? Ma pot duce acasa si ma pot intoarce.
Harry statu cateva clipe pe ganduri. Nu dorea sa il puna pe Kai pe drumuri, dar avea nevoie de haine, atat pentru el, cat si pentru Ann'. Si mai avea nevoie si de medicamente. Ii spuse lui Kai ca avea nevoie de toate aceste lucruri si el aproba imediat. Ii mai transmise sa ii spuna Mirandei ca avea sa stea la apartament vreo doua sau trei zile pentru a cunoaste mai mult partea asta a orasului. Stia ca era o scuza buna de nimic, dar era mai buna decat nici una. Era convins ca totusi il va suna si atunci o sa gaseasca el o scuza mai buna. Ii mai spuse lui Kai sa ia cateva din hainele lui Mira si cateva pastile pentru gat si raceala, poi isi luara la revedere si Kai pleca.
Dupa ce Harry inchise usa in urma lui, inspira adanc. Intorcandu-se, merse cu pasi mari pana in sufragerie. Episodul in care o crezuse pe Ann' pierduta il speriase foarte tare, si nu mai dorea ca asa ceva sa se mai repete. Dar Ann' statea cuminte pe canapea, stand cu spatele lipit de spatarul alb al canapelei, rotindu-si timid capul in toate directiile pentru a vedea cat mai multe. Cand ii simti prezenta lui Harry, Ann' se opri din analizat si inghiti in sec, lasandu-si privirea in jos. Harry stia ca Ann' se simte jenata, pentru ca si el se simtea la fel. Mereu isi imaginase momentul in care avea sa o scoata pe Ann' de acolo, dar nu se gandise niciodata ce ar face dupa si cu atat mai putin ce ar putea sa ii spuna.
Cu inima cat un purice, se indrepta spre canapea si se aseza, privind-o. Se bucura ca Ann' nu incerca sa se indeparteze si nici nu parea speriata. Desi nu vorbea, ochii ei ii exprimau extrem de clar sentimentele si frica nu era printre ele. Ann' ramase uitandu-se la el si Harry isi scarpina ceafa, nestiind ce sa faca. Asta era prea ciudat.
—Poti vorbi? O intreba cu un glas mic si Ann' in privi putin confuza. Harry dori sa repete din nou intrebarea, dar apoi Ann' dadu incet, aproape imperceptibil din cap, ducandu-si mana la gat. Harry isi dadu seama ca o durea gatul si nici nu voia sa isi imagineze cat de tare trebuia sa o doara. Simti cum i se inmoaie inima.
Era atat de mica, stand pe canapeaua asta mare. Harry dori dintr-o data sa ii ofere tot confortul, dar isi aduse aminte ca nu aveau haine. O tacere jenanta se lasara din nou intre ei, Ann' incepand din nou sa analizeze timid sufrageria. Harry se simtea oarecum intimidat de frumoasa fata de langa el. Nu stia cum ar trebui sa se poarte in preajma ei si nici ce sa spuna. Stia ca Ann' are incredere in el, dar nu deplina, si Harry nu dorea sa forteze nota.
—Ma intorc imediat, bine? Asteapta aici. Ii spuse el si se ridica atunci cand vazu aprobarea in ochii ei. Se indrepta spre un hol micut care ducea spre alte doua camere, o baie si un dormitor, si Harry intra in dormitor. Hainele lui Ann' erau rupte si murdare, Harry dorea ca ea sa scape de ele cat mai repede. Se intreba daca nu cumva lasase Mira haine pe aici, de la ultima vizita in apartamentul asta. Harry isi aducea aminte ca se plangea o data ca uitase niste haine aici si spera ca nu le luase inapoi.
Deschise sifonierul plin de speranta si iata-le acolo, cateva haine negre si un plover maroniu. Harry zambi si scoase hainele. O pereche de colanti negri, o bluza subtire neagra si ploverul maroniu. Era exact ce trebuia. Arunca inapoi bluza neagra, luand cu el inapoi in sufragerie colantii si ploverul.
O gasi pe Ann' intinsa pe canapea, si chiar si asa, ocupand un loc micut. Harry puse hainele pe un scaun si se apropie incet de ea. Ann' avea ochii inchisi si buzele usor deschise. Harry se intreba daca dormea, si dupa respiratia ei regulata isi dadu seama ca adormise din nou. Harry zambi, simtind inima cum creste in el. Se bucura ca ea dormea, avea nevoie de odihna. Cearcanele erau atat de proeminente si Harry stia ca nu aveau sa treaca prea repede. Totusi, corpul ei inca tremura usor.
Ca ars, Harry se apropie de calorifer si ii dadu drumul, setandu-l la cea mai mare putere. Apoi, se intoarse in dormitor si lua patura de pe pat, invelind-o usor pe Ann'. Zambind, se aseza si el pe un scaun, privind-o. Era atat de fascinat de ea. Felul in care Ann' doarme i se pare adorabil, si ii placea sa o priveasca. Inca nu ii venea sa creada ca ea chiar era aici, in apartament, departe de locul ala. Harry spera ca momentele astea sa dureze pe vecie, sa nu mai existe Losture.
Oftand, Harry isi trecu mana prin par. Avea sa il astepte pe Kai sa se intoarca cu hainele si pastilele, apoi avea sa ii propuna lui Ann' ceva de care spera sa nu se sperie.
Avea sa ii propuna sa faca o baie.
Ne citim la capitolul urmator! xoxo