- Atunci te învăț eu....mi-a șoptit iar răsuflarea caldă mi se zdrobi de buze. Nu știam ce fac, ce urmează să facă sau ce dorește însă nici că-mi păsa. Cât timp mă va face să uit nu îmi pasă. E aici, lângă mine, privindu-mă cu drag iar gândul meu e departe, departe iar eu nu mai pot gândi logic. Așteptam, dar ce? Nu știam ce însă știam că aștept și nu primeam ce voiam.
Tot farmecul a dispărut iar eu am revenit cu picioarele pe pământ atunci când melorlodia telefonului lui se auzi. A oftat nervos dintr-o dată și s-a îndepărtat. A scos telefonul de ultimă fiță și a răspuns plictisit fără să privească măcar ecranul.
-Care pu....nu mai apucă să spună nimic că se opri și se lovi peste gură. Da...răspunse după scurt timp. Liniștește-te Zo, vin repede, stai cuminte și așteaptă-mă! Și eu te iubesc! Oftă Kevin și o privi grăbit pe Tara. Închise telefonul și îl vârî în buzunar. Trebuie să plec, Tara! Spuse grăbit.
-Da, la Zo! Bombăni ea dându-și ochii peste cap.
Un zâmbet arogant apăru pe chipul lui.
-Tara, Zo este...știi ce? Las' pe altă dată, nu am timp, pa! Rânji aplecându-se deasupra ei și îi sărută fruntea făcând-o să se strâmbe.
Se depărtă și o luă la goană pe holul pustiu. Oftă și se întoarse bombănind în clasă scărpinându-se.
* * * * * * * * * *
25....26.....27.....28.....29 Octombrie Zilele trec rapid iar eu nu mai înțeleg nimic din viața mea. Totul a revenit la normal. La normal așa cum era înnainte. Bil abia mai dãdea pe acasă și atunci grăbit sau nervos, la școală profesorii nu o mai băgau în seamă, colegii continuau să facă glume proaste pe seama ei, Jasmine și Nick continuau să se lege de ea și să o lovească de câte ori se plictiseau și își aduceau aminte de ea. Nimic anormal, pentru ea. Singurul lucru schimbat era Kevin, nu, nu el era schimbat, defapt nici nu știa dacă se schimbase sau nu fiindcă nu mai dăduse pe la școală din ziua în care îl sunase acea Zo, sau mai bine zis iubita lui. Nu mă interesează cine sau cum e dar știu sigur că o urăsc. De ce? Nu știu! Pur și simplu când mă gândesc la ea îmi vine să o caut și în gaură de șarpe și s-o strâng de gât. "Și eu te iubesc" îmi răsună în minte și mi-am încleștat maxilarul nervoasă. Oficial această Zo este așezată în fruntea listei negre!
Timpul rece și înnorat îmi dădea o stare de nervozitate așa că mi-am scos pachetul de țigări din buzunar și am aprins una grăbită să simt fumul în plămâni. Spre mulțumirea mea graba monstrului aducea cu ea și unele avantaje, mereu își uita bani, țigări, băutură sau drogurile împrăștiate prin casă de fiecare dată iar eu le luam mulțumită când făceam curat. Partea rea e că tot nu mi-am găsit un loc unde să muncesc...însă am hotărât ca după școală să mai merg să caut. Am privit cerul pe care pluteau norii plumburii și mi-am tras înfiorată gluga pe cap. Îmi place când plouă chear ador asta însă urăsc îngrozitor de tare tunetele și fulgerele! Îmi e atât de frică de ele iar de fiecare dată când văd norii pe cer mi-e teamă să nu se pornească vre-o furtună oribilă.
Am oftat iar sunetul unui motor ce se apropia de mine mă făcu să mă încrunt. O motocicletă de un neagru mat opri în dreptul meu și am mărit ochii. Băiatul al cărui chip era acoperit de casă se întoarse spre mine și mă privii.
-Ce s-a întâmplat Tara? Nu mă recunoști? Am auzit acea voce binecunoscută iar băiatul își dădu jos casca lăsând la iveală părul șaten răvășit și ochii verzi electrizanți.
-Kevin? Am întrebat comfuză.
-Cine altcineva? A râs și s-a ridicat de pe motocicletă lăsând-o pornită. Ce faci? Mă întrebă.
-Ce ți se pare că fac? Am întrebat arogantă și i-am făcut semn spre liceu ce era la doar câțiva metrii depărtare.
-Frumos! Mi-a venit o idee, dar sigur nu ești de acord, dar.... Rânji și se apropie de mine.
-Ce e? Am întrebat făcând un pas în spate.
Nu îmi răspunse, îmi prinse șoldurile și cu o mișcare mă urcă pe umărul lui.
-Kevin! Dă-mi drumul! Lasă-mă jos nebunule! Urlu la el cât mă țin plămânii făcând lumea de pe drum să ne privească mirați.
-Taci odată că nu te duc la spânzurătoare! Râse și mă trânti pe motocicletă apoi îmi trase gluga de pe cap lăsând la iveală părul prins într-un coc răvășit, îmi îndesă casca pe cap și până să apuc să realizez ce se întâmplă el deja încălecă motorul. Ține-te! Mi spuse ântorcându-și cul spre mine cu ochii sclipind de veselie.
-Kevin! Am strigat panicată. Eu nu...n-am mai apucat să fac vreo mișcare că ambală motorul iar când am simțit motocicleta pornind am icnit speriată și m-am înmins în Kevin înconjurându-i pieptul cu mâinile. Ușor, Tara că mă sufoc! L-am auzit râzând arogant. Îmi prinse mâinile și le dădu mi în jos și mi le strecură pe sub geaca de peiele e care o avea pe el apoi pe sub tricou. La dracu, la dracu! E atât de fierbinte! L-am simțit cum abdomenul i se încordează la contact cu pielea mea rece. Ce rece ești, Tara! A spus după ce m-a îndemnat să-mi unesc degetele între ele. Vreau să îți simt mâinile când se desprind în caz că-ți vine ideea de ați da drumul! A spus serios apoi a pornit-o de pe loc.
Mi-am strâns puternic mâinile pe abdomenul lui simțindu-i pielea catifelată sub atingerea mea. Mi-am lipit sândii de pieptul lui și am oftat. O făcuse intenționat? Știuse că avea să mă afecteze faptul că-i ating pielea? Al dracu...Dacă el se joacă cu mine de ce să n-o fac și eu? Am tras aer adânc în piept calmându-mă. Am privit întâi în jur până am ajuns pe un drum mai puțin populat. Acum era momentul. Mi-am desprins degetele și am dat să-mi trag mâinile de sub tricoul lui. L-am simțit cum se încordează tot și una dintre mâini i se desprinse de pe coarne prinzând-o pe a mea rapid și puse brusc frână.
-Tara! Ești nebună? Ți-am spus să te ții! Se răsti nervos.
L-am privit arogantă și m-am strâmbat amuzată de fața lui. A marâit si mi-a prins din nou ambele mâini pe sub tricoul lui și am oftat nervoasă.
-Chiar te-ai speriat! Am concluzionat oftând.
-Da Tara, m-am speriat îngrozitor așa că termină cu astea! Spuse certător iar eu mi-am lăsat privirea în jos vinovată. Era prima dată când mă simțeam atât de vinovată fiindcă făcusem ceva rău și realizam că poate gluma mea nu fusese atât de bună nu? Data viitoarea am să iau o funie la mine și am să te leg de mine, ai auzit? Bombănii amuzat pornind din nou motocicleata.
Mi-am așezat capul pe spatele lui privind cum o luam pe un drum neasfaltat. Oare unde mergem? Era atât de încordat și nu înțelegeam de ce. Îmi simțeam degetele amorțite de cât de puternic îl țineam strâns și mi le-am mișcat ușor pentru a le dezmorți. Răsuflarea i se înteți și i-am auzit oftatul. Oare era același oftat pe care îl făceam eu când îi simțeam atingerea? Mi-am desprins din nou mâinile însă de data asta nu le-am scos de sub tricoul lui. Era atât de concentrat pe atingerea mea încât nu știam dacã chiar mai era atent la drum. Am început să-mi plimb o mână de-a mungul abdomenului lui încordat. Era prima dată când atingeam pieptul unui băiat, îmi plăcea atât de mult... Am urcat mai sus pe piept bucurându-mă de pielea sa fină. Toracele i se ridica și cobora alert sub mâinile mele curioase să descopere mai mult.
-Tara...i-am auzit vicea răgușită și m-am încruntat comfuză.
-Ce? De data asta nu ți-am dat drumul? Auzi? Dar unde mergem? Mai avem mult?
-Puțin...a spus cu vocea întretăiată iar eu am continuat să mă joc cu degetele pe pielea sa, făcând cerculețe, ciupindu-l ușor și mângâindu-l ușor. Mi-ar fi plăcut să pot să-i si văd corpul, să cercetez mai mult fiindcă eram curioasã să descopăr. Motocicleta s-a oprit și am privit curioasă în jur în timp ce mi-am desprins mâinile de pe el.
-Tara...de ce....șopti însă se opri întorcându-se spre mine.
M-am încruntat. La ce se referă? De ce, ce? M-am ridicat de pe motocicletă și am privit în jur.
-Îți place sã mă chinui?
-Să te chinui? De ce aș face asta?
- Din plăcere! Chicoti ușor și oftă mușcându-si buza.
Am privit lung pădurea din fața mea și am tras aer adânc în piept inhalând aerul curat și oxigenat. M-am așezat turcește pe jos și mi-am închis ochii relaxată, chiar mă simțeam bine și liniștită.
- De ce m-ai adus aici? Întreb privind cerul înnorat și simțind vântul cum începe să bată.
-Voiam să-ți arăt ceva. În pădure... Zâmbi și se așeză lângă mine
-Pâi atunci să mergem! Spun ridicându-mă de jos.
-Las asta aici, nu cred că va venii nimeni aici! Stai, spuse și ridică șeaua motocicletei scoțând din micul compartiment rucsacul său de școală. Gata! Spuse așezându-și ghiozdanul pe umăr și venind lângă ea. Își trecu o mână pe după umerii ei în timp ce mergeau trăgând-mă mai aproape de el.
-Ți-a fost dor de mine, micuțo? Mă întrebă iar eu mi-am dat ochii peste cap luându-i mâna de pe umerii mei si depărtându-mă la o distanță considerabilă.
-Nu, deloc! Apropo, de ce ai lipsit? Îmi întorc capul spre el iar el îmi aruncă un zâmbet mândru.
-Te-ai îngrijorat, nu? Mă întreabă din nou, iar eu îi arunc o privire nebună. Îmi pare rău că te-am lăsat singură și nesatisfãcută când am plecat. Chicoti arogant și am bufnit.
-Ce? Am întrebat căscând ochii.
-Tatăl meu nu s-a simțit bine și am mers cu el să-i fac un control de rutină, n-a fost nimic grav decât o cădere de calciu însă am preferat să rămân să pot sta cu ochii pe el că se odihnește si își ia vitaminele.... muncește mult... știi? Oftă băgându-si mâinile în buzunar privindu-si bocancii.
Nu înțeleg pe ce motiv îmi spune el toate astea? Ce mă interesează pe mine că tacsu are probleme? Și eu am, însă nu mă plâng nimănui! De parcă dacă-mi spune mie problemele lui se rezolvă. Mă enervez și dau glas gândurilor nesuferite fără să realizez.
-Și? Ce mă doare pe mine? Ce vrei să fac acum? Să încep să plâng că are taică-tu probleme? Toți avem, stai liniștit! Nu rezolvi nimic dacă te plângi! Îmi încrețez nasul și îi arunc o privire urâtă. Îsi ridică capul și mă privi dezamăgit. Ce prost! Credea că-mi va păsa? Kevin! Exclam. Nu te mai aștepta la mine să știu să îți dau sfaturi, eu nu sunt așa! Nu îmi place ca persoanele să aibă pretenții de la mine! Nu-ți face iluzia că eu sunt cel mai bun sfătuitor și am să te consolez și toate prostiile! Nu mai avea așteptări de la mine fiindcă te dezamăgești singur! Spun și privesc nepăsătoare în jur.
-Tara, nu așteptam nimic de la tine! Nu voiam să-mi dai niciun sfat! Am spus toate alea fiindcă îmi făceau rău și simțeam nevoia să mă exprim cumvă, să încerc să-mi exteriorez cumva problemele! Nu știu dacă ai încercat asta vreodată fiindcă la cum vorbeșit nu cred că ai auzit de așa ceva! Nu mă plâng să știi, am trecut și prim mai grele, am învățat să lupt, cu capul sus fără teamă! Voiam să vorbesc cu o persoană de încredere! Spuse simplu.
- Ai încredere în mine? Kevin, nici măcar nu mă cunoști! Știu, mi-ai mai spus despre asta dar nu ar trebui să ai încrederea asta oarbă în oricine! De unde știi că nu am să spun astea cuiva ce ți-ar putea face rău știind asta? Mă încrunt la el.
-Și spuneai că nu știi să dai sfaturi. Bombăni nemulțumit oftând. Și? Ai de gând să spui? Mă întrebă după un timp de gândire. Am tăcut. Nu știam ce aș putea spune. Am continuat să merg privind pământul înfrunzit și să gandesc tot felul de lucruri, mă întrebam dacă mai sunt drogată, ultima dată când m-am drogat a fost cred că acum 2 zile? O zi? Nici nu mai știu...
-De unde ai motocicleta? Întreb dintr-o dată. Parcă nu aveai. Sau aveai? Mă încrunt gânditoare.
-Nu... azi am primit-o cadou de la tata! E ziua mea...
- Ah, și eu care mă gândeam că ți-a făcut-o cadou Zo! Bombăn bosumflatã.
-Ești cumva geloasă? Mă privi cu ochii măriți și sclipitori. Mi-am dat ochii leste cap și m-am strâmbat la el. Zo mi-a dat asta! Spuse și scoase din buzunar o foaie de hârtie pe care o despături și mi-o întinse mergând.
Am luat foaia între degete și am privit un desen cu un băiat și o fetiță cu rochiță roz. Desenul era mai mult o măzgălitură în culori dar...în fine... Undeva deasupra scria cu roz: "Te iubesc, frăsioare!". M-am încruntat privind cuvântul "frate ce era scris greșit iar E-ul era invers.
- Zo e....
-Da! Sora mea și are patru ani! Chicoti. O cheamă Zoe. Am rămas mută privind foaia din fața mea. Mă simțeam ciudat. Nu, nu pentru că spusesem că Zo va fi în capul listei mele negre ci pentru că eram cumva geloasă pe faptul că Kevin avea o soră, o soră ce îl iubea iar eu nu aveam pe nimeni. I-am întins foaia și am rămas privind pierdută.
-Aici era. Râse după puțin timp. Mă speriasem că ne-am rătăcit! Cum e? Întrebă tot numai un zâmbet.
În fața mea era un lac mare, înconjurat de pomi falnici ce acum erau cam goi, peisajul rumen îi dădea un aspect aparte, un aspect nostalgic însă sunt sigurã că pe timp de vară locul este minunat, vesel si plin de fori.
-Doamne, n-am mai fost aici de ani! Râse fugind spre un leagăn improvizat și așezat la marginea lacului. L-am privit cum se așează râzând și începe să se legene încet. Vino! Spuse râzând. M-am apropiat serioasã, nu stiu, doar că nu mă prea fac pe mine un lac amărât si un leagăn să rad, pe mine nu mă face nimic să râd. Vino aici! Îmi arată spre brațele lui ce le deschise primitor.
-Glumești? L-am întrebat rificând o sprâceanã.
-Deloc! Chicoti. Oferta era incitată, mi-ar place să mă așez în brațele lui și să-l las să mă strângă la pieptul lui. Fărã să mai apuc să scot un sunet mă trase și mă așeză în poala lui, inițial am vrut să mă ridic însă brațele ce erau strânse ca niște inele în jurul meu îmi făceau misiunea imposibilă. Am renunțată să mă zbat și am rãmas cuminte în brațele lui. A chicotit din nou ca un copil mic căruia i se oferă o bomboană și m-a strâns la piept după pofta inimi. Mă simțeam atât de ciudat...
- Îți place? Mi-a aderesat întrebarea a cărui răspuns eu nu îl cunoșteam. Am pridicat simplu din umeri când continuă să aștepte un răspuns și m-am lăsat moale în brațele lui. Oare cum ar fi sã rămân pe veci aici? Pe o parte cred că nu m-ar deranja absolut deloc! E comod, călduros...însă nu se compară cu ceea ce mă face să simt. Lucruri pe care nu le cunosc și nu le pot asocia cu nimic din ceea ce am simțit eu până acum! Cet este că nu e teamă, singurătate, durere, frică...
M-am ridicat după ceva timp și am continuat să privesc peisajul.
-Când eram mic veneam mereu aici! E și o căsuță în copac, vino! Îmi prinse vioi mâna și mă trase de-a lungul lacului. La câțiva metri depărtare se observă o căsuță în copac. Este la fel! Râse. Tata a făcut, cu ajutorul meu, cicã! Eram aici zi de zi! Până ne-am mutat! Îmi plăcea să dorm aici, chiar dacă mama nu prea era de acort, tata mereu o convingea, îmi aducea pături, mâncare, lanterne, doar să mă știe în siguranță...Era atât de supărată când ajungeam târziu acasă fiindcă uitam complet de timp aici. Spuse râzând și privind în sus.
Este prima dată când îl aud pe Kevin vorbin de mama sa....eh, nu-i bai, eu n-am vorbit niciodată de nimic din familia mea cu el. Deci să înțeleg că a locuit și aici când era mic?
Urcat pe treptele ce defapt erau niște scândurele prinse în scoarța copacului și a deschis trapa ce ducea în mica căsuță de copii, locul în care Kevin își petrecuse copilăria.
-Vi? A strigat văzând că nu mai urc.
Mi-am dat ochii peste cap și am urcat cu greu, niciodatã n-am fost bună la sport și nici nu voi fi. Am simțit mâinile calde ale lui cum îmi prind mâna și mă ajută să intru înnăuntru.
-Deci ãsta este așazisul tău "bârlog". "Bârlogul lui Kevin"! A început sã râdă iar eu am privit în jur. Era o cameră pătrată plină de tot felul de lucruri prăfuite.
-Mda...cam mult praf după părerea mea...râse luând o carte și sufland stratul dros de praf de pe ea râzând. M-am încruntat privind teancurile de cărți stivuite peste tot prin mica cămeruță.
-Serios? L-am întrebat luând una dintre cărțile de pe jos. Roman de dragoste? Măi, dar romantic mai ești! Am zis arogantă lăsând cartea pe micul birou și privid caietele pline de desene.
-Eh....Am fost un copil mai special să zic așa. Nu îmi plăcea să visez cu ochii deschiși, nu îmi plăceau desenele sau jocurile prostești cum era pe atunci șotronul, jocurile alea cu prinsa si chestiile astea, am fost mai matur. Îmi plăcea să citesc, aveam talent la desen, pictam, îmi plăcea să scriu și povești! Îmi plãcea să stau singur, uram agitația, țipetele sau certurile! Eram în lumea mea și îmi plăcea asta... Spuse asezându-se pe micul pătuț.
Era ciudat să-l văd pe Kevin printre toate aceste lucruri în miniatură pe lângă el. Nu putea sta drept în picioare ci trebuia să stea aplecat. Mi se părea și comic.
-Dar citeai nu glumă....mă strâmb descoperind și alte zeci de cărți prin rafturile unui mic dulăpior. Mă așteptam la postere cu masini, jucării, reviste cu femei goale... nu știu.,. altceva... dar se pare că m-am înșelat...
-Femei goale, auzi? De ce aș fi avut eu așa ceva? Râse în hohote privindu-mă.
Ridic din umeri continuând să privesc obiectele din căsuță cât timp Kevin se întinse pe micul pat. Nu era dezordine, ceea ce mă miră, toate erau așezate și puse în ordine chear dacă aglomerația îți dădea impresia că toate erau alandala.
-Mi-ar fi plăcut să te fi întâlnit de cand eram mic. M-am întors spre el după ce am lăsat poza în care un mic Kevin în miniatură zâmbea și l-am privit încruntată de privirea sa admiratoare.
-Eu? De ce? Mie nu-mi place să citesc! Mă strâmb.
-Ai citit vreodată o carte? Mă ntrebă.
Obrajii mi se înroșesc și îmi las privirea în jos.
- Poate....
-Ce? Se ncruntă.
- Am...50 de umbre ale lui Grey? Rostesc mai mult ca o întrebare. Da. Fusese singura carte pe care am citito și care chiar mi-a plăcut. Am mai citit și altele însă nu m-au atras niciodată și mi s-au părut o pierdere de timp.
-Tu vorbești serios?
-Ți se pare că glumesc?
- Cartea aia e cea mai erotică carte pe care am citito! Și credemă, am citit multe cărți! Chicoti. Nu m-aș fi așteptat!....Și, cum ți s-a părut?
-Eh...nu am stiut ce fel de carte este....am citito din plictiseală și din dorința de a încerca iar norocul a făcut să găsesc cartea asta! Am crezut că se referă la problemele acestui Grey, că are un trecut urât....dacă stau să mă gândesc chear are...
-Titlul i se potrivește perfect!
-Mi s-a părut nebunesc ce a fãcut ea! De ce ar fi de acord cu așa ceva? Să stea în genunchi? Bici? De ce? Bombăn mai mult pentru mine și mă sprijin perete.
-Pentru a satisface-o! Ea îl iubea de la început! Și a acceptat, îi plăcea, el nu o făcea să o doară...prea rău...
-Nu! Eu n-aș accepta în viața mea! Clește de sâni! Auzi...Doamne ferește!
- Mmm... Eu aș accepta! Rânji...dacă ai fi tu cea care mă bate cu biciul și mă sărută după!
-Ești nebun!
-Mhm...zâmbi si își închise ochii. M-am apropiat de el și l-am privit gânditoare. Oare mi-ar place să-l lovesc cu un bici? Ciudată întrebare, știu...dar.... Poate că mi-ar place... S-ai privesc corpul cum stă gol, întins exact ca acum și să trec metalul rece peste pielea lui...Nu! Deja gandesc prostesc! Revino-ți Tara! Îi priveam pieptul cum se ridica si cobora alert, oare știe că sunt aici? Atât de aproape de el? Oare știe ce gandesc? Dacă ar știi ce gândesc? Nu,dacă ar ști, nici n-ar mai fi aici! Probabil ar fi la capătul celelalt al pământului.
Îmi întind mâna deasupra gâtului lui fără să îl ating apoi urc în sus, spre bărbie si mã opresc deasupra buzelor.
Ochii i se deschid brusc și îi privii ochii apoi mâna. Mă trag rapid și privesc în jur preocupată. Sunt o proastă!
* * * * * *