* Capitol nou! Chiar imi pare rau ca nu am un program bine pus la punct pentru postat. Stiu ca mi-a luat ceva timp sa scriu si acest capitol si imi pare rau. Sper sa va placa, va astept parerile cu cel mai mare drag si va rog sa imi scuzati greselile daca sunt! Lectura placuta! *
Momentul in care lumina acapara tot biroul, Harry ingheta. Socul fi prea mare si il auzi pe Kai de alaturi cum se intoarce repede. Dar Harry nu putu sa se intoarca. Ochii ii ramasera pironiti pe locul lipsa dintre dosare. Unde era Ann'? Dosarul fals pe care il avea in mana si care trebuia sa il inlocuiasca pe cel adevarat cazu pe podea, fara sa faca zgomot.
—Harry. Ii sopti Kai si il prinse de umar, incercand sa il intoarca. Harry se intoarse usor, avand ochii inca lipiti pe golul dintre dosare. Cand reusi sa se intoarca cu tot corpul, ochii lui se marira. Trei persoane stateau in pragul usii, privindu-i. Unii nervosi, altii zambind. Intr-un fel, lui Kai i se parea amuzant.
Dar Harry in schimb, era nervos. Nu intelegea ce se petrece. Nu intelegea de ce persoanele astea trei erau aici. Erau ultimele persoane pe care voia sa le vada. Oare fusesera jucati pe degete?
—Mai, mai, mai! Domnule Styles, ce surpriza placuta! Directoarea pasi incet catre ei, tocurile ei rasunand in toata incaperea. Harry se incrunta. Desi era atat de tarziu, directoarea era imbracata atat de formal, ca si cand ea inca se afla in orele ei de lucru. Harry isi lua privirea de pe ea, observand cine o acompania. Femeia batrana era si ea, stand in pragul usii cu o expresie nervoasa. Pozitia ei era una rigila, avand picioarele usor departate si bratele incrucisate la piept. Arata ca un buldog, sau ca un luptator de box. Langa ea, statea un gardian. Era inalt dar slab, pe sub camasa nu se vedeau muschii proeminenti pe care ii au toti ceilalti. Harry se gandi ca se poate lupta cu el in cazul in care lucrurile mergeau prea departe.
—Domnule Styles, ma ascultati?
Harry isi lua privirea de pe cei doi si si-o indrepta spre directoare, care facuse cativa pasi spre ei. Harry expira nervos si o asculta cu atentie.
—Am spus ca nu ma asteptam sa va gasesc aici, la o ora atat de tarzie.
—Da, nici noi. Replica Harry rapid si Kai ii dadu un cot in brat.
Directoarea zambi acru.
—Eu pot sta aici cat doresc, domnule Styles, institutul este al meu.
—Folositi institutul si pe post de casa? Harry nu stia de unde veneau replicile astea, dar era furios. Fusese atat de aproape de Ann', si totul se spulberase. Se gandi la ea. Oare stia ca el e aici? Ii simtise prezenta? Pentru ca el o simtise pe a ei peste tot.
Zambetul directoarei scazu putin, dar isi pastra acreala. Isi umezi buzele date cu ruj rosu cu varful limbii si Harry se gandi la cat de nebuna trebuia sa fie ca sa se afle aici, la ora asta, imbracata asa si machiata.
—Sunteti atat de amuzant, domnule Styles! Replica ea privindu-l fix in ochi.
—Spre deosebire de dumneavoastra, sigur ca da. Ii zambi Harry si directoarea incepu sa se enerveze. Isi curata gatul printr-un sunet care il enerva pe Harry si se intoarse, mergand spre ceilalti doi. Harry ii arunca o privire lui Kai care il privea panicat si Harry ii sopti ca totul o sa fie bine. Dar lui Kai ii venea greu sa creada. Misiunea lui de a nu intra in nici un fel de bucluc, esuase. Harry vazu cum directoarea intinde mana catre femeia batrana, care scoase un dosar din micuta poseta pe care o cara cu ea.
Pupilele lui Harry se dilatara.
Directoarea se intoarse spre ei zambind. Flutura dosarul putin, apoi il arunca pe birou, fix langa manunciul de chei. Harry urmari dosarul si putu sa citeasca ce era scris pe cotor. Il trecura transpiratiile cand citi numele lui Ann'. Avu impulsul sa se repeada la el, sa il insface rapid si sa fuga. Dar avea sa inrautateasca lucrurile. Poate reusea sa puna mana pe el intr-un alt mod.
—Asta era ceea ce cautai mai devreme prin dulapul meu? Il intreba directoarea facand pasi apasati spre birou. Zgomotul facut de tocurile ei rasunau in toata incaperea, si linistea atat de apasatoare din camera facea sunetul sa fie de doua ori mai grav.
Directoarea se opri langa birou si lua dosarul fals in mana. Il deschise si dadu doar peste foi albe goale. Lasa sa scape un chicotit.
—Felicitari totusi pentru planul vostru, ar fi putut sa mearga. Spuse batjocoritor si il arunca din nou pe birou. Isi indrepta atentia spre manunchiul de chei si clatina din cap.
—Se pare ca Sarah nu a reusit sa isi faca treaba cum trebuie. Harry simti cum transpira si mai rau. Nu se gandise niciodata la aceasta posibilitate, aceea de a fi prinsi. Si nici atat la Sarah. Nu se gandi cum va reactiona cand va observa ca manunchiul nu mai e la ea. Oare ea este cea care a sunat-o pe directoare si a avertizat-o ca nu mai are manunchiul de chei? Poate ca nici nu observase. Poate ca observase, dar nu ii pasa. Atatea intrebari fara nici un raspuns.
Cand se focusa din nou asupra directoarei, Harry observa ca tinea dosarul adevarat in mana. Isi plimba un deget deasupra lui, privindu-l pe Harry pe sub genele lungi si false.
—Atata chinuiala pentru un dosar, domnule Styles? Si vad ca ai mai adus si un prieten cu tine.
Harry nu spuse nimic. Se simtea absolut ridicol, stand acolo cu mainile la spate, asteptand. Parca era un copil mic care gresise si care isi astepta pedeapsa. Uita chiar si de Kai, care statea si el langa el, avand o expresie usor speriata.
—Dar stii ca nu era nevoie de atata chinuiala, nu-i asa? Daca doreai dosarul, puteai doar sa mi-l ceri. Ii ranji si Harry avu instinctul de a o lovi. Tare. Dar nu putea sa faca asta, asa ca doar statu nemiscat, aruncandu-i privi acide. Directoarea isi ridica sprancenele, deschizand dosarul.
—Daca tot ai batut drum pana aici, ar fi plecat sa pleci cu mana goala, sau cu mintea. Vorbi din nou, aranjandu-si mai bine ochelarii la ochi.
—Ann' Smith. Corpul D, celula 50. Varsta? 18 ani. Culoarea pielii? Maslinie. Culoarea parului? Negru. Culoarea ochilor? Albastri. Mai vrei sa stii ceva despre pacienta mea? Intreba, folosind un ton bland si avand o expresie de curiozitate pe fata.
Chicoti.
—Desigur ca vrei. Inaltime? 1,64. Greutate? 60 de kilograme. In prezent? 49.
Harry isi inclesta maxilarul. Are 18 ani. Micuta lui nu e chiar atat de micuta. Dar ce il duru fu numarul de kilograme pe care il avea in prezent. 49 de kilograme. O fiinta atat de slaba si fragila. In momentul ala ar fi facut orice, pentru ca ea sa revina la cele 60 de kilograme pe care le avea. Si-o imagina cu ele. Ar fi asa de frumoasa, cu pometi mari si rosii, cu picioare frumoase, nici prea groase, nici prea subtiri. Ar fi avut o talie perfecta si un abdoment plat, frumos. De asemenea, si-o imagina cu pielea maslinie. O incadra intr-un peisaj de vara, undeva pe o plaja. Alerga pe nisipul umed, valurile micute lovindu-i picioarele goale in timp ce ea radea. Inchise ochii, simtind cum se relaxeaza.
—Date legate despre familie?
Ochii lui Harry se deschisera rapid. Directoarea observa. Inchise dosarul cu un zambet si il arunca inapoi pe birou. Degetele incepura sa il manace. Voia dosarul ala atat de mult in momentul asta.
—As putea continua sa citesc din dosarul ala la nesfarsit, dar cum mie imi plac lucrurile palpitante, ce ar fi sa aducem pacienta aici?
Harry avu nevoie de cateva secunde pentru a analiza ce tocmai spusese. O vazu pe femeia batrana cum se intoarce spre usa. Il vazu pe gardian cum se intoarce si el. O vazu pe directoare ranjind.
—Nu!
Tipatul lui facu pe toata lumea sa tresara. Femeia batrana si gardianul se oprira in loc, intorcandu-se panicati, iar ranjetul directoarei crescu si mai mult. Urma cateva secunde de liniste. Respiratia lui Harry o lua la goana. Trebuia sa faca orice ca sa o protejeze pe Ann'. Nu le putea permite sa o aduca aici.
—Nu? Dar credeam ca asta vrei. Ii vorbi directoarea pe un ton fals si surprins.
—Du-te dracului! Ii spuse Harry si de data asta chiar reusi sa o uimeasca. Kai icni langa el si privi panicat, dar Harry nu il baga in seama. Se adunase atata ura si furie in interiorul sau ca simtea ca o sa explodeze. Directoarea expira pe nas si Harry isi dadu seama ca o enervase bine de tot. Se bucura.
—Ai sa platesti pentru asta, domnule Styles! Si vei plati scump! Vocea ii era si mai veninoasa si se intoarse furioasa spre cei doi. Trecu printre ei, si puse pana pe clanta usii. Chiar cand Harry credea ca o va deschide si va pleca, se intoarse spre ei cu jumatate din corp.
—De maine vreau sa se intoarca Mira, nu ma intereseaza cum ii transmiti asta. Si nu vreau sa te mai apropii de acest institut, altfel voi lua masuri si sunt sigura ca nu iti vor placea! Se intoarse din nou, privi clanta cateva minute, apoi vocea ei se auzi din nou.
—Sa iti iei adio de la Ann'. Pentru totdeauna. Apoi deschise usa si pleca, sunetul tocurilor ei auzindu-se din ce in ce mai incet.
*
Masina se opri usor. Motorul se opreste incet si cele doua persoane ofteaza.
—Crezi ca doarme toata lumea? Intreba fata.
—Sunt sigur de asta. Raspunse a barbatul, trecandu-si mana prin parul negru si scurt.
—Multumesc pentru ca m-ai adus. Ma bucur mult ca te-am vazut. Barbatul ii zambi fetei care ii zambi care ii facu cu mana. Barbatul deschise portiera si iesi afara din masina neagra, care porni imediat. Acesta ofta, si cu pasi apasati porni spre poarta micuta.
*
Cei doi baieti se aflau in masina alba a lui Harry, fiind prea inghetati ca sa vorbeasca. Dupa ce directoarea pleca, gardianul impreuna cu femeia batrana ii luara pe sus si ii aruncara afara. Nu le adresara nici un cuvant, doar priviri urate si amenintatoare.
Harry nu se putea gandi decat la esecul sau. Esuase in aceasta misiune, nu reusise sa ia dosarul si sa afle cea dorea cel mai mult. Ii parea rau ca nu apucase sa se duca sa o vada pe Ann', sa ii priveasca chipul si sa ii incalzeasca mainile. Si apoi isi aduse aminte de ultima replica a directoarei. Frica ii fugi prin corp. Directoarea, desi la suprafata parea calma, ironica si amuzata, stia ca se simtea insultata de faptul ca ei doi instrasera in institut pe furis. Nu o cunostea de mult, nu ii cunostea limitele si de aceea ii era frica. Ii era frica pentru Ann'. Daca avea sa ii faca ceva lui Ann', nu s-ar ierta niciodata. Ar distruge institutul si ar distruge-o pe directoare. Asta daca nu era el prea distrus pentru a mai face ceva.
Kai nu putu sa spuna nimic tot drumul. Era prea socat. Acela nu era un institut normal, si simtea ca se ascund multe orori acolo. Nu intelegea cum de Mira putea lucra intr-un loc ca acela. I-ar fi placut ca o vada si el pe Ann' mai bine. Harry parea atat de atasat de aceasta fata. Trebuia sa recunoasca faptul ca se speriase putin cand auzi cate kilograme avea fata. Isi imagina o fata frumoasa, dar ingrozitor de slaba. Imaginea il terifia.
Abia cand se apropiau de casa, cei doi baieti reusira sa se relaxeze. Acum erau departe de institut, in siguranta cartierului lor. Casele erau acum invaluite de intuneric, ferestrele erau intunecate, doar la cateva se vedea o lumina slaba facuta de o lampa pentru copii. Ochii lui Harry aproape se inchideau din cauza somnului, de aceea spuse ca i se paru cand vazu o masina oprita in fata casei lui.
—Opreste aici, repede. Spuse Kai si Harry il asculta instantaneu. Masina alba se opri la o distanta considerabila de casa si de masina, stand in intuneric, la umbra unui copac care isi intinsese crengile peste gardul de lemn al casei in fata carora se oprira. Harry incerca sa recunoasca masina, dar nu reusi. Reusi totusi sa vada ca in masina erau doua persoane. Un barbat si o femeie. Cei doi stateau pur si simplu in masina, vorbind. Barbatul avea parul scurt, in timp ce femeia il avea lung, prins intr-o coada.
—Ii recunosti? Intreba Kai, mijindu-si ochii penru a vedea mai bine.
—Nu, nici masina. Raspunse Harry cu o voce joasa, privind. Barbatul dadu din cap, apoi femeia ii facu cu mana. Barbatul deschise portiera incet, iesind din masina. Harry isi miji ochii si mai mult, dar din cauza oboselii, vazu incetosat.
—Harry...Kai spuse cu o voce tremuranda. Harry clipi rapid, incercand sa scape de privirea incetosata. Isi focusa privrea pe barbatul care ramase in loc, privind masina neagra cum pleaca.
Cand reusi sa recunoasca barbatul, ramase stupefiat. Putea recunoaste de oriunde corpul acela si mersul.
—Tata?
Sopti Harry fara sa se poata abtine. Chiar cand dori sa porneasca motorul, isi vazu tatal cum intra in curtea casei cu un mers leganat, si o pereche de faruri venind din parta opusa.
—Harry, stai. Nu porni. Kai ii puse mana pe mana si il opri. Clipind din nou des, recunoscu numarul masinii negre care tocmai ce plecase din fata portii. Se pare ca intorsese. Cei doi baieti se lasa putin in jos, astfel incat persoana din masina sa nu ii observe, dar ei sa aiba vizibilitate spre ea. Masina neagra se apropia din ce in ce mai mult, incet, si Harry simtea cum isi pierde rabdarea. Doar gandul ca tatal lui era in masina cu o femeie ii dadea un sentiment urat. Poate ca era prea mult pentru el sa vada si chipul femeii chiar acum, dar deja era tarziu. Masina mai avea doi metri pana sa treaca de ei.
Harry privi prin parbrizul care incepu sa devina din ce in ce mai clar. O femeie. Ba nu, o fata. Parul era prins si nu vazu culoarea. Nu reusi sa ii vada nici culoarea ochilor. Dar ii vazu chipul perfect si deja stiu aceste detalii.
Respiratia lui se opri, si in stomac se forma un gol adanc. Asa ceva nu era posibil. Era aproape 5 dimineata. Ce cauta tatal lui la ora asta intr-o masina cu o fata?
Cu Cierra?
Ne citim la capitolul urmator! xoxo