Înainte de a intra în curtea liceului în minte îi veni o idee ce i-ar salva pielea, sau cel puțin așa credea ea. Își dădu gluga jos și își despleti părul lung dându-i drumul să cadă pe spate acoperind pata de sânge și șuvițe rebele să-i acopere vânătaia de pe față.
Partea prostă era faptul că avea niște dureri îngrozitoare de cap și o stare de rău amețitoare. Îi venea să vomite însă se abținu.
Își plecă capul și intră în curtea școlii având grijă să o ia pe ocolite în așa fel încât să nu fie observată. Reuși să se strecoare neobservatã pe holul liceului așa că urcă grăbită la etajul următor și coti oftând pe holul în care erau dulapurile. Nu era nimeni aici și oftă ușurantă. Porni spre dulapul ei și se rezemă de el amețită. Direrea rănii din spatele ei devenea insiprtabilă, greața și durerea de cap nu o prea ajutau deloc, iar amețeala îi făceau atât de dificilă deplasarea. Totul devenea cu fiecare minut mai intens și insuportabil. Își lăsă capul pe spate simțind golul dureros din stomac ce se zbătea în ea.
-Tara! Hei, Tara! Ce faci? Acea voce pe cât de sexy pe atât de enervantă o făcu să tresare și să să se întoarcă la 180° pentru al vedea pe Kevin cu nelipsitul lui zâmbet de vedetă și chipul lui ce radia de fericire. Era îmbrăcat cu un tricou negru pe care scria You are mine. De ce naiba scrie asta pe tricoul lui? Ce ciudat mai e și ăsta! Probabil iubita lui se simte mândră! Dacă are...
Își lăsă capul în pământ acoperindu-și subtil orazul cu o șuviță de păr și se întoarse deschizându-și dulapul.
-Hei! Ce faci? N-ai auzit? Zâmbi sprijinindu-se se dulapul de lângă ea privind-o.
-N-am chef, Kevin...șopti prefăcându-se căutând ceva în dulap.
-Ce senzual sună numele meu spus de gura ta! Chicoti privind-o încă zâmbind.
Aceasta își mări ochii și îl privi șocată cu coada ochiului. Ce tocmai a spus?
-Ce? Chjar sună senzual. Nu ți se pare?
- Nu. Spuse încercând să găsească o soluție de al expedia cumva.
- Știi măcar ce înseamnă senzual? Râse el.
-Normal. Minți. Defapt bănuia ce înseamnă însă nu cu exactitate. Și până la urmă ce mă interesează pe mine ce înseamnă? Nu e ca și cum voi folosi eu acest cuvânt.
-Atunci ce înseamnă?
-De ce ți-aș spune?
-Să-mi demonstrezi că știi ce înseamnă!
-Poate nu vreau să-ți demonstrez nimic.
-Nu știi ce îneamnă!
-Da, Kevin! Se enervă ea însă nu din cauza lui ci din pricina durerii de cap și a stării de greață ce puse stăpânire pe ea și nu o mai lăsau odată. Da. Nu știu ce înseamnă. Fericit? Ce-mi trebuie mie să știu ce înseamnă? Nu mă interesează ce înseamnă! Și sunt sută la sută că nu este un cuvânt prea ortodox! Am dreptate? Își întoarse capul spre el și apoi luă câteva cărți și închise dulapul însă rămânând cu capul aplecat și ascuns după firele de păr.
-Ammm... Teoretic nu prea este ortodox însă nici păcătos așa nu este! Râse. Nu m-aș fi gândit că nu știi ce înseamnă. Adică nu ți-a zis nimeni că ești senzualã când... nu știu... mănânci înghețată de exemplu. Ridică el din umeri.
Tara îl privi încruntată.
- Nu, nu mi-a zis nimeni că sunt senzuală când mănânc înghetată... nu înțeleg ce treabă are asta cu acest cuvânt...
-Senzual înseamnă sexy, erotic să zic așa...înțelegi?
-Nu! Nu înțeleg...îl privi de parcă ar fi spus cea mai mare prostie din lume.
- De exemlu, tu cu părul desprins ești mai senzuală, adică frumoasă, mai feminină într-un mod excitant. Înțelegi? Ridică dintr-o sprânceană privind roșeala ce îi cuprinse chipul pe sub firele rebele de păr ce îl acopereau aproape în întregime.
Doamne! Era primul compliment pe care i-l spunea cineva. Era un compliment, nu? Da, adică o făcuse frumoasă? Și feminină? Ea? Numai feminină nu era! Și cum adică într-un mod excitant. Asta chiar nu o înțelese însă înțlese ce însemna senzual... cumva...
-Te-ai înroșit sau mi se pare mie? Zâmbetul lui crescu când văzu cum se agită vizibil.
-Știi... eu trebuie... spuse însă el o întrerupse.
-Nu, nu...mai e timp până începe ora. Mai stai, îmi place să vorbesc cu tine, însă chiar vreau să-ți văd obrajii ăia roșii! Râse el apropiindu-se și dând să-i ridice bărbia însă aceasta tresări și se depărtă de el. Ce e...
Se apropie, iar Tara dădu să plece însă acesta o prinse brusc de șolduri și o lipi de el ținând-o imobilizată.
-Uită-te la mine. Îi spuse el însă aceasta se uita în continuare în pieptul lui. Îi auzi un suspin și oftă. Uită-te la mine, Tara. De data asta folosi un ton mai ferm și autoritar.
Copila îngheță de teamă în mâinile lui când auzi vocea dură și înspăimântătoare. De ce îi vorbea așa? De ce toți trebuiau să își arate puterea și superioritatea în fața ei, umilind-o. Era să tulă de asta. Era sătulă sã se comporte ca o marionetă.
-M-am săturat! M-am săturat nu înțelegi? Nu sunt o păpușă să stau cum vrei tu! Toți îmi spuneți ce să fac, toți vreți să vă fiu în genuchi! Eu sunt sătulă de asta. Nu mai vreau! Știi ce? Hai. Arată-mi și tu ce bărbat ești! Țipă plângând zmucindu-se din mâinile lui și trântindu-se în genuchi la picioarele lui cu capul în pământ. Hai! Bate-mă. Nu mă opun, știu că vouă nu vă place, știu că vă sunt inferioară, știu că nu am pic de putere în fața voastră! Nu mă pot opune, pot doar accepta...plânse sughițând amar.
-Tara... șopti chinuit văzând modul în care stătea micuța. Doamne,Tara... șopti și se trânti în genuchi lângă ea. Îi înconjură trupul fragil cu mâinile și o trase în poala lui sărutându-i fragil creștetul. Offf... Tara, îmi pare rău că am ridicat tonul, îmi pare rău micuțo! Dar...cum poți să crezi că eu te vreau la picioarele mele, cum? Tu nu îmi ești deloc inferioară. Tara cum poți să crezi că asta vreau?
Tara suspină și oftă realizând că era chiar în brațele lui. Simți același sentiment de protecție ca data trecută. Cum putea el să îi ofere protecție? Cum?
Acesta o strânse cu grijă în brațele lui și îi mângâie ușor spatele însă la un moment dat auzi un geamăt de durere din partea ei și se încruntă când simți ceva umed pe spatele ei.
-Tara... șopti îngrozit privindu-și degetele pătate de sânge. De ce ai sânge... nu apucă să mai spună nimic că aceasta tresări și își ridică privirea spre el. Fu lovit din nou de un șoc când văzu ditamai vânătaia pe obrazul ei. Își duse cealaltă mână spre locul lovit de pe obraz însă aceasta se ridică cu lacrimi în ochii.
-Eu... trebuie să plec. Spuse rapid și se întoarse.
Fu mai rapid ca ea și reuși șă o oprească din nou, o prinse de mână și o trase până în capătul holului unde o împinse într-o baie și încuie dintr-o mișcare ușa. O privi cum se oprește în fața oglinzii privindu-și șocată vânătaia. Se pare că ea nici măcar nu realizase cât de proieminentă era. Concluzionă el.
Tara închiți în sec privind vânătaia de pe obrazul ei. Nu îi venea să creadă cu câtă putere putuse să o lovească. La început crezuse că era o simplă lovitură ce se va înroșii puțin și va trece însă își dădu seama că nu era așa. Starea de rău nu încetase, lovitura din spate o junghia până în măduva oaselor făcând-o să se strâmbe din când în când. Îi văzu reflexia lui Kevin în oglidă cum se apropie de ea și să îi atingă părul pentru a putea vedea mai bine pata de pe spatele ei. Tresări și se întoarse cu fața spre el în timp ce lacrimile îi curgeau neîncetat pe chip.
-Ce-i asta, Tara? Arătă spre vânătaia ei însă aceasta își lăsă capul în jos. Tara! Îmi spui că îmi ești inferioară. Inferioară îmi ești doar fiindcă asta crezi tu. De ce lași capul în jos în fața mea? Nu sunt vreun rege, Tara! Uită-te la mine și nu mă mai privi de parcă urmează să-ți tai capul. Capul sus! Spuse ferm prinzându-i bărbia între degete și ridicându-i capul. Așa. Vreau să-ți văd ochii frumoși când vorbesc cu tine!
Complimentul lui o făcu să se îmbujoreze și lacrimile să curgă amar. Acum realiza cât de frumos și ce sentiment fascinant simțeai atunci când trăsăturile tale chiar erau apreciate de cineva.
-Ar trebui să înveți să primești complimente! Ești frumoasă. Poate am să te ajut eu cu asta însă acum trebuie să îmi spui de unde ai vânătaia asta.
Dori să își lase capul în jos din instinct însă mâna lui o ori din nou.
-Ah, Tara! Încearcă să îți controlezi impulsurile. Oftă și se apropie mai mult de ea ajungând la câțiva centimetri de corpul ei ce tremura din toate încheieturile. Deci? Ce ai pățit la obraz? Te-a lovit cineva? Întrebă încruntat.
Aceasta își mări ochii simțindu-se dintr-o dată agitată însă încercă să se controleze și dădu frenatic din cap.
-M-am lovit. Șopti cu vocea întretăiatã.
-La fel cum te-ai lovit și la spate? Spuse enervat.
Aceasta nu mai băgă în seamă ce spuse și își duse o mână la cap și se încovăie ușor din pricina amețelii și a fureri de cap.
-Tara, ce ai? Întrebă prinzând-o de umeri și scuturând-o ușor.
Aceasta simți cum picioarele îi devin moi, iar corpul ei cântărește sute de kg. Dădu să se prăbușească la pământ însă mâinile lui mari o cuprinseră și o ridică în brațe așezând-o pe marginea chiuvetei. Dădu drumul celeilalte și își udă mâna apoi îi dădu ușor pe față.
-Tata! Tara, revino-ți ai auzit!? Spuse panicat scuturând-o. Tara! Îi dădu câteva palme revigorante ce o făcu să își revină din starea de leșin pe care o simțea.
Sări ca arsă de pe chiuvetă și se aruncă lângă vasul de w.c. unde vără tot ce mancase în ultimile zile. Kevin veni lângă ea prinzându-i părul în mână pentru a nu-i intra în față și cu acea ocazie privi pata îmbibată de sânge de pe spatele ei dându-și seama că era lovită.
Când își ridică capul ștergându-și buzele cu maneca acesta o privi îngrijorat.
-Ești bine? O întrebă mângâindu-i ușor genuchiul spre nemulțumirea ei.
Aceasta dădu afirmativ din cap și se sprijini cu spatele de faianța refaianța rece. Era conștientă că îi văzuse hanoracul pătat de sânge. Acum aștepta ghemuită uraganul ce va începe din moment în moment. Era ceva inevitabil, ceva de care nu se putea feri.
-Ce e cu pata de pe spatele tău? Întrebă acesta din nou.
Și începe!
-Ce pată? Se prefăcu neștiutoare.
-Nu te preface! Stiu că știi despre ce vorbesc! Ce e cu pata fe sânge de pe spatele tău? Și vânătaia? Întrebã simțindu-i-se nervozitatea în tonul vocii.
-Știi ce? Spuse nervoasă la rândul ei. Nu e problema ta. Nu mai încerca să te bagi în treburi ce nu te privesc! Nu e problema ta de ce am eu vânătaia asta sau sângele pe spate! Nu ai niciun drept să mă interoghezi. Nu ești tatăl meu, nu ești fratele meu, nu ești nimic. Mârâi dând să se ridice însă vocea lui o făcu să rămână pe loc și să îl privească comfuză.
-Nu sunt nimic? A, da? Nimic zici? Bombăni apropiindu-se de ea însă Tara tresări ridicându-se în picioare și sări în partea opusă a băii sprijinindu-se cu spatele de chiuvetă. Kevin chicoti realizând că era încolțită și se apropie viclean de ea. Și... ce spuneai? Că sunt nimic, Tara? Întrebă zâmbind și apropiindu-se de ea.
-Kevin, termină și lasă-mă! Se răsti ea însă vocea îi pieri din intensitate cu fiecare pas pe care Kevin îl făcea.
- Dar nu-ți fac nimic, așa cum și eu sunt tot nimic. Spuse dându-și ochii peste cap. Ajunse în dreptul ei și o privi amănunțit.
Din nou apăru acea licărire în privirea lui, atât de ciudată pe care Tara nu o putea înțelege.
-Deci? Ce e cu vânătaia și pata aia? Ești lovită? Întrebă însă tăcerea ei îl enervă și mai mult. Tara! Vorbește. Dintr-o mișcare ea se afla suspendată pe chiuvetă, iar el o privea mulțumit. N-am să te las să pleci până nu îmi spui adevărul.
-De ce să-ți spun ție adevărul? Dădu să sară jos însă mâinile lui se așeză pe coapsele ei făcând-o să se oprească privind ba la el ba la mâinile lui.
-Fiindcă... rânji arogant deschizându-i unul dintre picioare apoi și pe celelalt cu o mișcare ușoară și încrezătoare în timp ce ochii ei priveau atenți mâinile lui.
Poate sunt singura persoană capabilă să te ajute? Întrebă rânjind și așezându-se între coapsele ei sub privirea șocată a Tarei și înconjurânu-i picioarele în jurul taliei lui.
Aceasta se panică și începu să țipe la el să se dea, îl îminse, îl lovise cu pumnii în piept. Acesta oftă și îi prinse încheieturile mâinilor și i le duse la spate ținându-le cu o mână și se foi așezându se mai bine între picioarele ei. Îi plăcea atât de mult să stea așa, era o senzație cu totul nouă pentru el. Să simtă toți acei fiori reci pe spate și să se simtă atât de excitat și nu era vorba că nu se mai simțise excitat însă nu atât de repede și mai ales de o puștoaică ca ea. De obicei îi plăceau fetele mai mature, care știu ce fac, fete experimentate, ei bine ea... Ea nu era nici experimentată și cu toate astea îl excita mai rău decât dacă ar vedea-o pe una goală, faptul cã purta haine largi nu făceau altceva decât să-i pună imaginația la încercare, încercând să își imagineze cum ar arăta corpul ei micuț și fragil fără lăbărțăturile alea, iar faptul că nu era o târfă care să îi pice ușor în pat îl incita și mai mult. Era cu totul diferită. Însă erau și lucruri pe care nu le înțelegea, comortamentul ei anxios, antisocial îl făceau să-și pună semen de întrebare. De ce avea acea vânătaie, plus cã nu era prima dată cand venea învinețită la școală, iar acum și cu ditamai pata de sânge pe haină. Ce naiba? Era ceva la mijloc! Era ca un mister ciudat, o enigmă ce aștepta să fie descoperită. Iar asta, ei bine, îl făcea să dorească tot mai mult să se apropie de ea, să-i cunoască durerea și să topească zidul de gheață ce îi înconjoară suflețelul ce parcă îl strigă mereu să îl ajute.