Era ora 23:30, iar Tara încă umbla stingeră pe drumurile pustii din oraș. Încercase cu greu să găsească un loc de muncă la care s-ar putea descurca bine însă nu găsese absolut nimic.
Unde să mai caut? Am bătut la pas jumătate din oraș...
Oftă și decise s-o ia spre casă fiindcă nu avea rost să mai umble degeaba pe aici. Își scoase o țigară din pachet fiindcă simțea o nevoie ciudată de a trage fumul toxic în plămâni. Oftă nemulțumită dându-și seama la al doilea fum că țigările astea nu prea își mai făceau efectul, avea nevoie de ceva mai tare.
Totul era atât de pustiu însă pe Tara chiar nu o deranja. Era atât de obijnuită cu singurătatea încât începuse să-i placă. Mai bine singură decât înconjurată de persoane false.
Avea să continuie să caute în continuare un loc de muncă însă ziua următoare, acum era plictisită plus că era aproape miezul noptii iar acum nu prea aveai ce loc de muncă să găsești, cel puțin nu unul dep care își dorea Tara, adică cinstit și pe propria muncă.
Își văzu casa la câțiva metrii și oftă. Spera din sumflet ca Bil să nu fie acasă. Și dacă era? Dacă era beat sau drogat și o va bate? Dacă îi va atinge trupul din nou? Numai gândul ăsta îi dădu fiori. Trebuia să fie puternică...De unde dracu putere? De unde atâta putere când eu simt că am să mor acum de frică! Nu mai fi așa fricoasă, Tara! Nu, nu pot fi puternică...eu nu am putere...nici măcar un strop...
Urcă cele trei trepte de pe verandă apoi intră încet în holul de la intrare. Sunetele ciudate ce se auzeau din living o făcu să ofteze. Cu siguranță Bil era prea ocupat cu femeia blondă ce gemea deasupra lui ca să o mai observe pe Tara ce trecu în fugă și urcă scările.
Îi lăsă pe cei doi pe canapeaua din sufragerie fără ca măcar să privească o clipă spre ei. Mereu când îl găsea pe monstru în astfel de ipostaze o făceau să se simtă cidat. Era tristă și supărată fiindcă un părinte normal nu și-ar trage-o cu oricine pe oriunde prin casă. Cu siguranță nici nu îi observase lipsa, sau poate că observase și acum va avea un motiv să o bată. Nu că ar avea nevoie de unul ca să o poată bate. Bătaia era la oridinea zilei, mai puțin când el era prea ocupat cu treburile lui murdare ca să îi mai aplice ei "lectii de viață".
Se opri în dreptul dormitorului lui și stătu o clipă pe gânduri. Tocmai ce venise după ce lipsise mai mult timp. Cu siguranță primise marfă pe care trebuia să o vândă. Acum că el era ocupat putea da târcoale prin camera lui și să ia și ea niște țigări de-alea bune și poate și niștre droguri.
Intră grăbită în dormitor și începu să cotrobăie prin dulapuri. Întreaga cameră era dezordonată, haine peste tot, mirosea puternic a tutun și alcool. Zâmbi când văzu sticla de Jack Daniels neîncepută pe jos printe alte sticle goale sau pe jumătate terminate de băutură așa că o luă rapid și o băgă în gheozdanul ce îl purta pe umăr. Oricum el nu își va da seama, niciodată nu o face. Începu să umble din nou printre lucruri până dădu de mai multe bacnote așezate în teancuri și prinse cu elastice. Mamă ce de bani... Omul ăsta face bani nu glumă! Ar fi tentată să ia însă știa că dacă ar fi luat baini de ăștia și-ar fi dat seama. Așa că se mulțumi doar cu câteva bacnote mototolite pe care le găsi printre hainele aruncate pe jos. Oftă și se aplecă spre sertarul de lângă pat în care găsi îndesate mai multe haine mototolite iar în fund găsi mai multe cuti. Înhăță una dintre cuti și îi scoase capacul privind mai multe plicuri transparente în care se aflau un praf alb.
-Cocaină...șopti ea înhățând câteva plicuri și le băgă în gheozdan alături de sticla de băutură.
Ar fi vrut să vadă ce se află și în celelalte cuti însă nu îi mai păsa. Era nerăbdătoare să simtă senzațiile fascinante oferite de acel praf. Avea să se facă praf în noaptea asta pentru ai da putere pentru ziua următoare.
Ieși din cameră după ce așeză totul exact cum fusese și fugi în pod unde răsuflă ușurată. Luă scaunul de lângă masă și îl așeză cu spătarul sub mâner în așa fel încât dacă cinerva ar dori să intre nu ar putea. Privi camera întunecată și își trânti rucsacul pe saltea. Merse ușor spre fereastră și o deschise privind semiluna printre crengile groase ale stejarului din fața ferestrei ei căruia începeau să i se usuce frunzele. Se întoarse și luă din dulap tricoul vechi și larg și pantalonii de pijama ce erau la fel de largi și ponosiți. Aruncă hainele de pe ea în ligheanul din baie și intră sub picurii reci ai dușului. Oftă lăsându-și capul pe spate. Se lăsă în jos și își strânse genuchii la piept. Începu să îsi privească melancolică tăieturile de pe încheieturi oftând...Nici asta nu îmi mai estompează durerea...
Ieși înfășurându-se într-un prosop și lăsând la oparte pijamalele ieși din baie și se trânti pe saltea deschizând-și gheozdanul și vărsând tot conținutul pe ea. Dădu laoparte cele câteva caiete ce le avea în gheozdan și privi comfuză pixul necunoscut ce se afla pe pat. Îl luă între degete și îl studie atent. Era exact pixul pe care Kevin i l-a arătat la școală si pe care ceruse un "pupic". Un mic surâs îi apăru pe buze privind pixul.
Își scutură capul și lăsă pixul deoparte. Privi sticla de băutură, pachetul de țigări și cele 4 pachețele de cocaină pe care le luase. Se ridică grăbită și fugi în baie de unde luă cutia ei neagră. Se întoarse pe saltea și o deschise scoțând una dintre lamele pe care le avea acolo. Băgă trei dintre pliculețe în cutie iar unul îl lăsă pe pat. Închise cutia pătrată și luă între degete pliculețul zâmbind dornică.
Vărsă cu grijă praful alb pe suprafața capacului cutii și așeză praful pe mai multe rândulețe cu ajutorul lamei. Luă un caiet și rupse o buzată de hârtie pe care o roti ca pe o țigară. Trase pe nas unul dintre rânduri și zâmbi simțind efectul drogurilor. Asta e fericirea mea! Asta e viața mea!
Bufni într-un râs necontrolat uitând de tot și lăsându-se pe spate privind pereții ce parcă dintr-o dată prinse culori. Luă în mână sticla de Jack Daniels și o deschise luând o gură zdravăză și râse ușor din nou. Așa mai merge...
* * * * * *
Restul nopții și-l petrecuse râzând și vorbind singură, dând gata sticla de băutură la fel și două plicuri cu cocaină.
Era praf! Pur și simlu praf însă se simțea de parcă plutea pe un norișor pufos. Norișorul meu pufos! Râse ea la gândul ăsta.
Se ridică din pat amețită si râzând de mersul ei strâmb și amețit. Până la urmă își recăpătă echilibrul și intră în baie. Trebuia să meargă la școală. Lipsise prea mult și nu voia ca directorul s-o ia la ochi și să îl sune din nou pe monstru fiindcă chear nu avea chef să fie bătută.
După un duș rece se mai duse din starea de prosteală pe care o avea. Ieși grăbită privind ceasul de pe masă ce indica ora 7:30. Oftă epuizată însă parcă încinsă de la drogurile pe care le luase toată noaptea. Era foarte conștientă de răul pe care și-l făcea însă ce rost avea să mai țină cont de astea? Pentru ce să se lase când ea are nevoie de ele. Ele o mențin în viață și o ajută să trăiască.
După ce se îmbrăcă luă gheozdanul de pe jos și așeză în el caietele. Zări lângă ele pixul negru de la Kevin și oftă. De ce se gândea mereu la el? Gândul că îl va vedea din nou la școală îi provoca fiori reci pe șira spinării.
Grăbită ascunse cutia neagră și sticla goală de băutură în dulăpiorul din baie, luă pachetul de țigări gol pe jumătate și îl băgă în buzunar privind mucurile de țigară de pe jos.
Dădu scaunul în fugă la oparte și coborî din pod. Când ajuse în dreptul scărilor ce duceau spre living văzu o siluetă străină de femeie. Coborî și privi pe sub gluga ei femeia blondă ce purta un halat prin care i se observa lenjeria roșie. Se încruntă privind-o. Aceasta își întoarse capul spre ea și o privi strâmbându-se.
-Tu cine ești? Se strâmbă așezându-se pe canapea.
În acel moment pe ușa bucătăriei intră Bil pe jumătate dezbrăcat cu două pahare în mână. Când îl văzu Tara scoase un icnet terifiat și tresări lovindu-se cu spatele de vitrina plină de bibelouri. Se agăță cu mâna de unul dintre rafturi dărâmând câteva dintre bibelouri, sprijinindu-se să nu cadă. Bibelourile căzură pe podea și se sparse în mai multe bucăți.
-Târfă nenorocită! Urlă el lăsând paharele pe masă și venind nervos spre ea.
O prinse de păr și o trânti pe jos sub privirea vicleană a blondei.
-Numai probleme îmi faci! Treci dracu și strânge! Țipă și cu o mișcare o lovi puternic în obraz cu mâna.
Se ridică cu greu când Bil se îndepărtă și cu capul aplecat se duse la tija de sub scări de unde luă o mătură și un foraș. Începu să mãture cioburile cu mâinile ce îi tremurau necontrolat la fel ca și restul corpului și lacrimile ce îi alunecau peste obrazul vinețiu. Grozav, o altă vânătaie. Că nu aveam destule!
-Diseară când am să viu vreau să găsesc masa pusă. Ai auzit? Vreau o supă cu legume! S-a înțeles? Întrebă monstrul când Tara dădu să iasă.
Aceasta se opri cu spatele la el în pragul ușii și își încordă maxilarul și prinzând curaj simțind alcoolul și drogurile cum îi curg prin vene.
-Nu ți-ai cumpărat slugă! Urlă ea întorcându-se spre el nervoasă.
-Ce-ai zis? Târfă, vezi că nu ești la mă-ta acasă să-mi vorbești pe tonul ăsta! Defapt nici n-ai dreptul să-mi vorbești. Ce dracu nu înțelegi că diseară vreau să-mi faci mâncare? Ești în casa mea și faci ce zic eu. Mârâi ridicându-se și mergând roșu la față de nervi spre ea.
Aceasta încercă cu greu să își mențină capul drept însă eșuă când el se apropie și din instinct își plecă capul iar lacrimile începu să i se rostogolească amar pe chip.
-Dacă o singură dată îmi mai răspunzi, te omor! Te omor, fă! Țipă și îi trase un dos de palmă peste față făcând-o să cadă în ghenuchi în fața lui. Acolo ți-e locul! Ai auzit? În genuchi, în fața mea. Curvo! Ești o curvă ca mă-ta! Te-a lăsat aici pe capul meu, da la-s că am eu grijă de tine! Vezi tu diseară. Își îndoi genuchiul și o lovi puternic în stomac, iar micuța Tara se rostogoli cu putere până în scări făcând ca marginea primei trepte să îi intre dureros în spate. Simți sângele fierbinte scurgându-i-se ușor pe spate și îmbibându-se în hanoracul ei însă când văzu că el se întoarce în living se ridică greoi și cu pași șchiopi ieși din casă în răcoarea dimineții. Merse greoi până în pădure unde se sprijini de un copac și oftă obosită. Nici măcar nu avea cutia ei la ea fiindcă în ea are pansament cu care s-ar fi putut bandaja. Își încordă maxilarul și continuă să meargă pe mica potecă.
Încă simțea sângele cum i se scurgea neîncetat pe spate însă nu avea ce face. Încercă să îsi ducă mâna în locul lovit însă nu reuși să atingă rana din pricina durerii îngrozitoare. Atinse hanoracul în zona lovită apoi își privi degetele pătate de sânge.
La dracu! Se vede!
Lacrimi de neputință apăru pe chipul ei și înjură în bărbie toată viața ei. Ce dracu va face? O vor vedea? Ce vor zice profesorii? În minte îi veni ideea dacă cinvea o va întreba va zice că este hanoracul pătat, iar ea nu are nimic. Nu avea destule cicatrici pe spate. Îi mai trebuia și ditamai lovitura. Oh...Doamne! Ce fac? Acasă nu mă pot întoarce, iar la școală trebuie să merg.
Oftă când iesi pe drumul ce ducea spre șoală. Asta e, ce-o fi, o fi! Își spuse și înnaintă spre liceu.