Soția unui om bogat s-a îmbolnăvit, și când a simțit că sfârșitul se apropie, și-a chemat unica fiică pe marginea patului și a spus:
— Dragă copilă, rămâi pioasă și bună, iar bunul nostru Dumnezeu te va proteja de-a pururi, și eu te voi privi de sus din rai și voi fi lângă tine.
Fata mergea la mormântul mamei ei în fiecare zi și plângea, și a rămas pioasă și bună. Când iarna a venit, zăpada a împrăștiat un strat alb de zăpadă peste mormânt, iar când soarele primăverii a înlăturat-o, bărbatul și-a luat altă nevastă.
Soția a adus două fiice cu ea în casă. Erau frumoase, cu fețe fără cusur, dar aveau inimi haine și negre. Timpurile au devenit în curând grele pentru sărmanul copil vitreg.
— De ce ar trebui gâsca asta proastă să stea în cameră cu noi? au spus ele. Dacă vrea să mănânce, va trebui să-și câștige pâinea. Afară cu servitoarea asta!
I-au luat hainele cele frumoase, au îmbrăcat-o într-o bluză veche, lungă și gri, și i-au dat pantofi de lemn.
— Vai, dar uită-te la prințesa asta mândra! Cât de gătită este! au țipat ele râzând în timp ce o conduceau spre bucătărie.
După a trebuit să facă munci grele de dimineața până seara, să se trezească înainte de zori, să care apă, să facă focul, să gătească și să spele. Pe lângă toate acestea, surorile făceau orice lucru inimaginabil ca să o rănească. Își băteau joc de ea, presărau boabe de mazăre și linte în scrum pentru ea, ca ea să fie nevoită să stea și să le scoată afară. Seara, când era istovită de muncă, nu avea niciun pat în care să doarmă. În schimb, trebuia să doarmă la căldura vetrei. Și pentru că arăta mereu prăfuită și murdară, au numit-o Cenușăreasa.
Într-o zi, tatăl lor mergea la târg, și le-a întrebat pe cele două fiice vitrege ale lui ce ar vrea să le aducă de acolo.
— Rochii frumoase, a zis una.
— Perle și bijuterii, a zis cealaltă.
— Și tu, Cenușăreaso, a spus el, tu ce vrei?
— Tată, rupe pentru mine prima creangă care îți atinge pălăria pe drumul spre casă.
Așa că a cumpărat rochii frumoase, perle și bijuterii pentru fiicele lui vitrege. Pe drumul spre casă, când călărea printr-o pădure verde și deasă, o ramură de alun s-a atins de el și i-a dat jos pălăria. Apoi el a rupt creanga și a luat-o cu el. Ajungând acasă, le-a dat fiicelor vitrege lucrurile pe care le-au cerut, și Cenușăresei i-a dat creanga din alun.
Cenușăreasa i-a mulțumit, s-a dus la mormântul mamei ei, a plantat creanga pe el, și a plâns atât de mult că lacrimile ei au căzut pe pământ și l-au udat. A crescut și a devenit un copac frumos.
Cenușăreasa s-a dus la acest copac de trei ori pe zi, și sub el a plâns și s-a rugat. O pasăre albă venea la copac tot timpul, și oricând își punea o dorință, pasărea îi arunca ceea ce își dorea.
Acum, regele a proclamat un festival care era peste trei zile. Toate tinerele frumoase din lume erau invitate, pentru ca fiul să-și poată alege o nevastă. Când cele două surori vitrege au auzit că și ele au fost invitate, au fost încântate peste măsură.
Au chemat-o pe Cenușăreasa, zicând:
— Piaptănă-ne părul. Curăță-ne pantofii și fixează-ne buclele. Mergem la festivalul de la castelul regelui.
Cenușăreasa s-a supus, dar a plâns, deoarece și ei i-ar fi plăcut să meargă să danseze cu ele. A implorat-o pe mama vitregă să o lase să meargă.
— Tu, Cenușăreaso? a zis ea. Tu, acoperită toată în praf și mizerie, și tocmai tu vrei să mergi la festival? Nu ai nici haine și nici pantofi, și totuși vrei să dansezi!
Totuși, deoarece Cenușăreasa a continuat să o roage, mama vitregă a zis într-un final:
—Am pus un bol de linte în cenușă pentru tine. Dacă poți să le scoți de acolo în două ore, atunci vei putea merge cu noi.
Fata a ieșit pe ușa din spate care dădea spre grădină și a strigat:
— Porumbei domestici, turturele, și toate păsările de sub cer, veniți să mă ajutați să adun.
Cele bune merg în vas,
Cele rele la voi sub nas.
Doi porumbei albi au venit prin fereastra bucătăriei, iar după turturelele, și într-un final toate păsările de sub cer, au venit cu zgomot, în roiuri și s-au așezat în jurul vetrei. Porumbeii și-au aplecat capetele și au început să aleagă. Și ceilalți au început să aleagă. Au adunat toate cerealele bune într-un bol. Înainte să treacă o oră, ei deja terminaseră, și după și-au luat iarăși zborul.
Fata a dus bolul la mama vitregă, și era fericită, crezând că acum îi va fi dat voie să meargă la festival cu ele.
Dar mama vitregă a spus:
—Nu, Cenușăreaso, tu nu ai haine, și nu știi să dansezi. Toată lumea ar râde de tine.
Cenușăreasa a început să plângă, și după mama vitregă a zis:
—Poți veni dacă vei reuși să alegi două boluri de linte într-o singură oră, gândindu-se că niciodată nu va putea face asta.
Fata a ieșit pe ușa din spate care dădea spre grădină și a strigat:
— Porumbei domestici, turturele, și toate păsările de sub cer, veniți să mă ajutați să adun.
Cele bune merg în vas,
Cele rele la voi sub nas.
Doi porumbei albi au venit prin fereastra bucătăriei, iar după turturelele, și într-un final toate păsările de sub cer, au venit cu zgomot, în roiuri și s-au așezat în jurul vetrei. Porumbeii și-au aplecat capetele și au început să aleagă. Și ceilalți au început să aleagă. Au adunat toate cerealele bune în boluri. Înainte să treacă o jumătate de oră ei deja terminaseră, și și-au luat iarăși zborul.
Fata a dus bolurile la mama ei vitregă, și era fericită, crezând că acum îi va fi dat voie să meargă la festival cu ele.
Dar mama vitregă a spus:
— Nu e de niciun folos. Nu vii cu noi, nu ai haine și nu știi să dansezi. Ne-ai face de rușine, cu asta i-a întors spatele Cenușăresei și s-a grăbit să plece cu fiicele ei mândre.
Nu mai era nimeni altcineva acasă, Cenușăreasa s-a dus la mormântul mamei ei, de sub alun, și a strigat:
Clatină-te și tremură, copac frumos,
Și aruncă-mi aur și argint aici jos.
Și după pasărea a aruncat o rochie din aur și argint jos la ea, și pantofi brodați cu mătase și argint. Și-a pus repejor rochia pe ea și s-a dus la festival.
Surorile vitrege și mama lor nu au recunoscut-o. Au crezut că e vreo prințesă din străinătate, deoarece arăta atât de frumos în rochia de aur. N-au crezut nici măcar o clipă că este Cenușăreasa, deoarece credeau că ea stă acasă în mizerie, căutând linte în cenușă.
Prințul s-a apropiat de ea, a luat-o de mână și a dansat cu ea. Mai mult de atât, n-a mai dansat cu nimeni altcineva. Nu i-a dat deloc drumul la mână, iar când cineva ar fi venit să îi ceară să danseze, el îi spunea:
— Ea este partenera mea de dans.
Ea a dansat până noaptea, și după a vrut să se ducă acasă. Dar prințul a zis:
— Voi pleca cu tine ca să te escortez, deoarece voia să vadă unde locuia frumoasa fată.
Totuși, ea a fugit de el și a sărit în cușca porumbeilor. Prințul a așteptat până a venit tatăl ei, și după i-a spus că fata necunoscută a sărit în cușca porumbeilor.
Bătrânul s-a gândit:
— Ar putea fi Cenușăreasa?
A adus un topor și un târnăcop pentru a putea tăia cușca porumbeilor în două, dar nimeni nu era înăuntru. Când au ajuns acasă, Cenușăreasa stătea în cenușă, îmbrăcată în hainele ei murdare. O lampă cu ulei ardea slab în vatră. Cenușăreasa a sărit rapid din spatele cuști porumbeilor pentru a fugi la alun. Acolo și-a dat jos hainele frumoase și le-a pus lângă mormânt, iar păsările au luat-o înapoi. După, îmbrăcată în tricoul gri și larg, s-a întors în cenușa din bucătărie.
Ziua următoare a început festivalul iar, și părinții și surorile ei vitrege au plecat din nou, Cenușăreasa s-a întors la alun și a zis:
Clatină-te și tremură, copac frumos,
Și aruncă-mi aur și argint aici jos.
După pasărea a aruncat jos o rochie chiar și mai magnifică decât cea din ziua precedentă. Când Cenușăreasa a apărut la festival cu acea rochie, toată lumea a fost uimită de frumusețea ei. Prințul a așteptat până când a venit, și după a luat-o imediat de mână, și a dansat numai cu ea. Când alții au venit și întrebat-o dacă vrea să danseze cu ei, el spunea:
— Ea este partenera mea de dans.
Când s-a lăsat noaptea, ea voia să plece, și prințul a urmărit-o, vrând să vadă la ce casă se ducea. Dar ea a fugit de el până în grădina din spatele casei. Un copac mare și frumos se afla aici, de care erau agățate cele mai magnifice pere. S-a urcat la fel de agil ca o veveriță pe ramurile sale, și prințul nu a știut unde a fugit. A așteptat până a venit tatăl ei, și i-a spus:
— O fată necunoscută a fugit de mine, și cred că s-a cățărat în păr.
Tatăl s-a gândit:
— Ar putea fi Cenușăreasa?
A adus un topor și a tăiat pomul, dar nimeni nu era în el. Când s-au dus în bucătărie, Cenușăreasa stătea acolo în cenușă ca de obicei, deoarece a sărit pe cealaltă parte a pomului, i-a dus păsării frumoasa rochie înapoi în alun, și și-a pus la loc bluza gri și lungă.
În a treia zi, când părinții și surorile ei au plecat, Cenușăreasa s-a dus iarăși la mormântul mamei ei și i-a spus copacului:
Clatină-te și tremură, copac frumos,
Și aruncă-mi aur și argint aici jos. De data aceasta păsările i-au aruncat o rochie care era mai splendidă și mai magnifică decât oricare dintre cele pe care le-a avut până acum, iar pantofii erau din aur pur. Când a ajuns la festival în acea rochie, toată lumea a fost mută de uimire. Prințul a dansat doar cu ea, și oricând altcineva o invita la dans, el spunea:
— Ea este partenera mea de dans.
Când s-a lăsat noaptea, Cenușăreasa a vrut să plece, iar prințul a încercat să o escorteze, dar ea a fugit de el atât de repede că el n-a putut să o urmărească. Prințul, totuși, a întins o capcană. Unsese toată scara cu smoală. Când ea a fugit jos pe scări, pantoful ei stâng a rămas blocat în smoală. Prințul l-a ridicat. Era mic și elegant, și făurit din aur pur.
În următoarea dimineață, s-a dus cu el la un bărbat, și i-a zis:
— Nimeni n-o să fie soția mea cu excepția celei pe care o încape acest pantof de aur.
Cele două surori erau bucuroase să audă asta, deoarece aveau picioare frumoase. Cu mama ei de față, cea mare a luat pantoful în dormitor ca să-l încerce. Nu-și putea băga degetul mare în el, deoarece pantoful îi era prea mic. Apoi mama ei i-a dat un cuțit și i-a spus:
— Taie-ți degetul. Când vei fi regină, nu va mai trebui să mergi pe jos.
Fata și-a tăiat degetul, și-a forțat piciorul să intre, a îndurat durerea, și s-a dus afară la prinț. A luat-o pe cal drept soție și a mers în depărtare cu ea. Totuși, au trebuit să treacă de mormânt, și aici, în alun, stăteau doi porumbei, țipând:
Of, of, of și iarăși of!
Este sânge în pantof.
Încălțarea e strâmtă,
Soția nu e potrivită!
După prințul s-a uitat la piciorul ei și a văzut cum curgea sânge din el. S-a întors din drum și a dus mireasa falsă înapoi acasă, spunând că nu ea este cea potrivită, și că cealaltă soră ar trebui să încerce pantoful. Ea s-a dus în dormitor, și i-au încăput degetele în pantof, însă călcâiul ei era prea mare.
Apoi mama ei i-a dat un cuțit și i-a spus:
— Taie-ți călcâiul. Când vei fi regină, nu va mai trebui să mergi pe jos.
Fata și-a tăiat o bucată din călcâi, și-a forțat piciorul să între în pantof, a îndurat durerea, și s-a dus afară la prinț. El a luat-o pe cal drept soție și a mers în depărtare cu ea. Când au trecut pe lângă alun, cei doi porumbei stăteau pe el, și au strigat:
Of, of, of și iarăși of!
Este sânge în pantof.
Încălțarea e strâmtă,
Soția nu e potrivită!
Prințul s-a uitat în jos la picioarele ei și a văzut cum sângele îi curgea din pantof, și cum i-a pătat șosetele albe cu roșu. După s-a întors din drum și și-a dus mireasa falsă înapoi acasă.
— Nici aceasta nu este cea potrivită, a zis el. Nu mai aveți și altă fiică?
— Nu, a zis omul. Mai este doar micuța sluțită Cenușăreasa pe care o am de la prima mea soție, dar nu e posibil ca ea să fie soția.
Prințul i-a spus să o trimită la el, dar mama a răspuns:
— O, nu, este prea murdară. Ea nu poate fi văzută.
Dar prințul a insistat, iar ei au fost nevoiți să o cheme pe Cenușăreasa. Ea și-a spălat prima dată mâinile și fața, și după s-a dus și a făcut o plecăciune în fața prințului, care i-a dat un pantof de aur. Ea a stat jos pe un scaun, și-a scos piciorul din pantoful greoi de lemn, și l-a pus în cel de aur, și i-a venit perfect.
Când ea a s-a ridicat în picioare, prințul i-a privit fața, și a recunoscut frumusețea fetei cu care a dansat și după a strigat:
— Ea este adevărata mea mireasă.
Mama vitregă și cele două surori erau oripilate și s-au făcut roșii de mânie. Prințul, totuși, a suit-o pe Cenușăreasa pe cal și a plecat cu ea. Când au trecut de alun, cei doi porumbei au strigat:
Of, of, of și iarăși of!
Nu e sânge în pantof.
Încălțarea nu-i strâmtă,
Soția este potrivită!
După ce au strigat asta, ambii au zburat în jos și s-au așezat pe umerii Cenușăresei, unul pe cel drept și celălalt pe cel stâng și au rămas acolo.
Când nunta cu prințul s-a ținut, cele două false surori au venit, vrând să se pună bine cu Cenușăreasa și să împartă cu ea marea avere. Când cuplul nupțial a intrat în biserică, sora cea mare a pășit în dreapta lor, iar mezina în stânga, iar porumbeii le-au scos câte un ochi fiecăreia dintre ele. După asta, când ieșeau din biserică, cea mare era în stânga, cea mică era în dreapta, iar porumbeii le-au scos și ochiul care le mai rămăseseră. Și astfel, pentru răutatea și falsitatea lor, au fost pedepsite cu orbire pentru toată viața lor.