Am scos pensula din galeata cu vopsea, trecand acum peste cartonul rigid din fata mea si incercand sa conturez luna impanzita de norii intunecati. Cei care participau la piesa erau implicati in acelasi timp si in decorul piesei si asta insemna ca trebuia sa cladim intreaga actiune si sa-i dam viata. Maya si Zoe nu faceau parte din spectacol, dar au fost foarte precise atunci cand au vrut sa ne ajute cu decorul pe mine, Byron si Will. De Niall insa nu stiam nimic, astazi nu a venit deloc la ore si faptul ce ma ingrijoreaza cel mai tare este ca nici Zoe nu stie unde e.
-Trebuie sa amesteci mai mult galben cu alb Kim, luna nu e in totalitate galbena, a ras Will.
-Dar asa arata lipsit de viata, galbenul ar capta mai mult atentia decat ar face-o albul, am sugerat.
-Ce conteaza ce parte a decorului va capta atentia, pana la urma tu vei fi cea care va straluci, nu luna, a spus Will, afisand un zabet pesfect.
Nu am putut sa nu zambesc la comentariul lui, vazandu-l cat de dragut era cu mine si chestia asta ma face sa ma gandesc de ce eram atat de ingrijorata la inceput, pana la urma noii colegi sunt mult mai primitori si mai draguti ca fostii colegi. Totul era mult mai vesel aici si era pretutindeni o atmosfera placuta, ignorand micile exceptii, desigur.
-Si... tu si Styles ati repetat zilele astea? a spus Byron, urcand pe scara inalta si asezand-use langa mine.
-Ehm... nu, Harry nu acorda deloc importanta piesei, am ridicat din umeri.
Will si Byron au ras, dar uitandu-se cu parere de rau la mine. Ar trebui sa mentionez ca scena cu sarutul era repetata, avand in vedere ca Harry m-a sarutat de mai mult ori, intr-o singura zii. Uram gandul asta si nu inteleg de ce tocmai el a primit rolul lui Romeo, putea fi oricine altcineva, dar a fost el si incep sa cred ca viata se intoarce impotriva mea, aruncandu-mi sageti de foc in cale.
-Mai vreau putin albastru aici, a strigat Zoe de jos.
I-am zambit cand am vazut-o cum bate cu piciorul in podea, asteptand galeata cu vopsea. M-am intors incet, fiind atenta sa nu cad, avand in vedere ca eram la o inaltime atat de mare si am prins galeata de vopsea in mana, coborand cu atentie scarile din lemn si sarind de pe ultima treapta.
-E nuanta potrivita? am spus, intinzandu-i galeata.
-Ah, fii serioasa, pana la urma de ce as avea nevoie de albastru pentru iarba? a ras.Trebuie sa te intreb ceva, tu si...
-Oh, nu incepe si tu, eu si Harry doar am...
-Stai, eu ma refeream la Will, dar acum, ca tot ai adus vorba... spune-mi, esti nebuna?
M-am uitat la ea si pur si simplu nu stiam ce sa-i spun. Mi-am muscat buza frustrata in timp ce mi-am lipit varfurile degetelor de tampla mea, masand-o si gandindu-ma la un argument.
-Eu nu-l plac, trebuie sa ma crezi! am tremurat.
-E cam greu sa cred asta, si te inteleg, e ca un magnet, sau o definitie mai buna, e o ispita, a spus, facand o pauza si luand o gura de aer. Te face sa il vrei atat de mult incat ai face orice pentru el, dar nu e bun pentru tine Kim.
-Zoe, stiu, adica nu sunt de mult timp aici, dar crede-ma ca am destule argumente impotriva lui, nici nu vreau sa-i mai fiu in preajma, dar orice as face el vine dupa mine.
Zoe a facut ochii mari si cred ca toti elevii din incapere au auzit-o oftand. Nu o invinovateam ca era ingrijorata, pana la urma ea stie mai bine decat mine cum stau lucrurile pe aici.
-E de rau, roaga-te sa fie doar atras de tine, pentru ca daca isi face o obsesie din tine, esti ca si moarta, si pentru ca tin la tine... stai departe.
-Nu mai poate face nimic daca e deja pe lista lui, a spus Maya, venind in dreptul lui Zoe.
Am inghitit in sec si ma uitam la Maya in timp ce si-a pus mana peste umarul lui Zoe, sprijinindu-se de ea si uitandu-se la mine ca si cum ar incerca sa ma citeasca precum o carte deschisa. Cuvintele lor m-au facut pur si simplu sa tremur, dar nu e ca si cum nu as fi stiut cat de periculos e Harry, iar ele nu ii stiau toata povestea si sincer nici eu nu o stiu, sau poate ca o stiu, dar nu vreau sa ma gandesc la asta si nici s-o spun cu voce tare. Stiam ce se intampla, dar asa ceva era posibil? Nu putea pur si simplu sa existe paranormalul, am crezut intotdeauna ca trebuie sa existe si paranormal, lumea asta este echilibrata si adaposteste chiar si cele mai mici lucruri la care ne-am putut gandi vreodata, asa ca ce ma face sa cred ca regula asta nu se aplica si acum? Si ce e cel mai rau, e ca nu am cui sa-i spun, pe Zoe si Maya abia le cunos, iar daca ii voi spune mamei sau lui Ben, probabil ca ma vor inchide in casa sau in cel mai rau caz, ne vom muta inapoi in Londra. Lumea ma va crede nebuna daca o voi spune cu voce tare, si... sa sfiu sincera, nici eu nu m-as crede si nu am sa-mi confirm singura asta, nu voi accepta asta pana cand Harry nu mi-o va spune cu gura lui.
-Bun copii, cum Romeo nu e aici, ca deobicei, trebuie ca cineva sa-l inlocuiasca, pentu putin, pana cand Julieta repeta scena de la bal, atunci cand Romeo vrea s-o uite pe Rosaline si vine la balul organizat de familia Julietei, intalnind-o chiar pe Julieta si sarutandu-o chiar de la prima vedere, a spus doamna Shane, profesoara de engleza.
Toti ne-am intors spre ea, lasand activitatea de organizare la o parte, concentrandu-ne acum pe detaliile pe care ni le dadea. Asta nu putea fi asa greu, sa gaseasca un inlocuitor ar trebui sa fie usor, si probabil va alege pe cineva care este deja prezent aici, si nu prea cred ca va alerga in intreaga scoala sa gaseasca un alt Romeo.
-Will, ce-ar fi sa incerci? a spus doamna Shane.
M-am intors rapid spre Will, stand pe scara inalta, cu pensula strans in mana si cu mici urme de vopsea pe tricoul lui perfect mulat, aratandu-i frumosul abdomen. Expresia lui a devenit imediat luminata de un zambet larg, dand aprobator din cap si coborand cu atebtie scarile.
-Bun, tu vei fii dublura lui Styles, asta in caz ca planuieste sa ne paraseasca de tot, avand in vedere ca nu prea isi face simtita prezenta la scoala, a spus ea, gesticuland dramatic.
M-am intors spre Zoe si Maya care se uitau nesigure, ca si cum ar fi o idee proasta, dar pana la urma de ce ar fi, poate ca doamna Shane are dreptate, Harry nici macar nu o sa vina, asa ca totul ar fi mult mai bine cu Will, el era dulce si dragut, si cu siguranta nu imi era frica sa stau in preajma lui si cu siguranta sa repet un sarut, fara sa fiu aruncata intr-un pat, asa cum ar face Harry.
-Bine, acum sa oprim putin treaba aici, si aici ma refer la cei care fac parte din piesa, si sa repetam scena cu balul, spune doamna Shane, aratand obosita in timp ce gesticula activitatea.
Majoritatea faceau parte din piesa, asa ca toti au venit de la locruile lor, facand un cerc in jurul profesoarei, vazand-o acum venind rapid spre mine si spre Will si inmanandu-se foile cu rorulire.
-Uhm, e am invatat piesa pe de rost, nu-i nevoie, am spus.
-Oh, foarte bine, ma bucur sa vad pe cineva intradevar interesat de piesa asta, a zambit. Acum vreau sa repetam partea in care Romeo o zareste pe Julieta, si vine tinta spre ea, fiind fermecat de frumusetea ei si nu ezita sa o sarute.
Will si-a lasat privirea in scenariu, analizand cu atentie fiecare vers si parand ca ar incerca sa le invete pe loc, sau macar sa le retina fara sa aiba nevoie de foaie.
-Esti gata? am spus, uitandu-ma spre el.
-Ma descurc eu, dar nu cred ca voi reusi sa o spun cu accent britanic, a ras.
Am inceput sa rad si probabil eram singura de aici care putea vorbi cu accent britanic si sincer, mi-ar place sa aud un american straduindu-se sa isi faca un accent britanic, asta suna atat de amuzant si in acelasi timp atat de dulce. Si atunci mi-am amintit, Harry, Harry avea un accent britanic si probabil ca nu am obesrvat asta pentru ca nu m-am familiarizat inca cu acest loc si ce era mai ciudat, era ca nu tot timpul vorbea asa, adica putea sa vorbeasca oricum, ca si cum ar fi trait jumatate de viata in Marea Britanie si jumatate in America.
-Am sa incerc sa-mi fac unul, a spus Will, rupandu-ma din ganurile mele.
-Pai bine atunci, incearca sa arcuiesti sunetele si sa le intensifici, fa-le sa sune mai lent, ca si cum nici nu ai avea chef sa vorbesti.
Will a dat aprobator din cap si amandoi am mers pe mica platforma din lemn, cea care ar trebui sa fie scena, Will uitandu-se inca odata in foaie, si vazandu-l cum o pune jos. Am tras o gura mare de aer in piept si mi-am spus rapid replica, incercand sa fac colegii care se uita la noi invizibili si am inceput sa tremur, putin stresata cand Will s-a apropiat de mine, sarutandu-mi mana si ridicandu-mi barbia, ochii nostrii intalnindu-se.
-Da-mi voie, a spus bland si aproape am ras de accentul lui fortat.
Ochii mei s-au marit, privindu-i frumosul zambet, in timp ce buzele lui moi s-au lasat incet peste ale mele, simtind cum ma adancesc in acea piesa, intrand in rolul personajului si sarutandu-l ca si cum el ar fi Romeo si eu Julieta.
Am incercat sa ma concentrez, dar amandoi am tresarit cand am auzit o usa trantindu-se, acum intorcandu-ne pentru a gasi sursa zgomotului. Inima mea aproape ca mi-a sarit din piept cand l-am vazut pe Harry uitandu-se furios la noi, sprancenele lui aproape atingandu-se si abia de puteam sa-i vad ochii intunecati si plini de furie.
Am inghitit in sec si m-am intors spre Will, blestemand cand am auzit pasii lui Harry pe lemnul masiv. Asta nu trebuia sa se intample si ma rog din tot sufletul ca Will sa scape cu viata de aici.
-Ai sa regreti ca ai facut asta toata viata ta! a spus Harry, facand ochii mari cand l-am vazut felul brutal in care l-a impins jos de pe scena.
-Hei! Styles, ce te-a apucat?! a spus doamna Shane, venind si ea langa noi.
M-am uitat acum la Will si puteam sa vad cat de incordat era, ridicandu-se rapid de pe podea si aratand putin ranit, si chiar il cred, daca as fi fost impinsa in felul ala probabil as fi ramas fara coloana acum. Ochii mi i-au privit imediat pieptul ridicandu-se si coborand intr-un mod rapid in timp ce ochii lui albastrii aruncau fulgere spre Harry. Am ramas inpietrita cand Harry a coborat rapid de pe scena, prinzandu-si mainile de tricoul lui Will si ridicandu-l brusc, vazandu-i acum muschii cum se contureaza pe bratele lui puternice.
-Opriti-va! am spus.
Doamna Shane s-a bagat rapid intre ei, Harry dandu-i rapid drumul lui Will, dar nu inainte sa ii arunce o privire fulgeratoare. Will nu parea la fel de speriat ca mine, dar cu siguranta era furios, si ma intreb de ce naiba nu i-a dat un pumn in fata? Will pare la fel de masiv ca Harry si nu inteleg de ce nu riposteaza. E adevarat ca eu nu stiam in totalitate de ce e Harry in state, dar nu intelegram faptul cum ii controla pe toti din intreaga scoala, vazusem baieti mai inalti ca el si poate chiar mai puternici, care aratau speriati de el. Pentru numele Domnului, ce le era atat de greu sa se uneasca si...
-Vad ca m-ati inlocuit destul de repede, a suipat Harry nervos.
-Cum iti perimiti ca macar sa mai comentezi?! a spus foamna Shane, vazand-o cum se face rosie la fata.
Harry si-a aplecat capul pentru inaltimea ei inferioara, privind-o cu o furie incredibila, ca am crezut ca in secunda urmatoare o v-a azvarli in decorul pe care tocmai l-am pictat.
-Amandoi, in biroul directorului!
-Ce? Dar Will cu ce a gresit?! am spus nervoasa.
-La dracu cu tine Styles! a spus Will nervos, si am oftat puternic la cuvintele lui, care nu au facut decat sa puna paie pe foc.
Doamna Shane s-a uitat in ochii mei, vazand-o cum incarca sa se calmeze, gandindu-se la un argument. Harry si Will au ramas nemiscati, dar puteam sa-i simt privirea arzatoare a lui Harry pe mine.
-Daca amandoi se duc la director repetitiile se duc naibii, a spus Byron din spate.
-Da, si pana la urma Kim are dreptate, Will ce a facut? a spus Maya.
Doamna Shane si-a lipit incet degetele peste tampla ei, masand-o usor si uitandu-se in jos. Toti aveau dreptate, dar as vrea sa nu fi sarit nimeni in ajutorul meu, nu vreau sa stiu ce le-ar fi facut Harry daca s-ar fi enervat cu adevarat pe ei, dar puteam paria ca are un plan bine intepenit in mintea lui bolnava pentru fiecare.
-Kim, eu m-am saturat de dramele acestea cu Styles, si stii ce, a facut o pauza inghitind plictisita si intorcandu-se spre Harry. Tu ai intarziat, asa ca nu ai niciun drept sa fi revoltat pe Will ca iti joaca rolul! Ba chiar iti va fii dublura!
-Ce dracu tot vorbesti acolo? a spus Harry nervos.
Pun pariu ca Harry nu dadea doi bani pe piesa asta, dar stiam ca profita de sansa de a ma saruta si nu cred ca toata chestia asta are legatura cu scenele din piesa in care va trebui sa ne sarutam, ci cu mine, si nu vreau sa ma gandesc deloc ca ce au spus Zoe si Maya e adevarat.
-Fara alte comentarii, Will si Kim vor repeta, in timp ce tu vei sta si vei lua lectii alaturi de colegii tai, iar data viitoare, poate nu vei mai intarzia!
-Mai bine ma duc la director, a spus cu o voce demonica.
-Mai bine te-as exmatricula, dar nimeni nu primeste ceea ce-si doreste pana la urma, corect? a spus doamna Shane, ridicand o spranceana.
Harry a ranjit intr-un mod infricosator, vazandu-l cum se aproapie de Will, simtind cum inima mi-o ia din nou la goana.
-Eu obtin intotdeuna ceea ce vreau! a spus, dar sunt sigura ca a vrut ca doamna Shane sa auda cel mai bine asta.
L-am privit cum s-a intors rapid, mergand cu pasi apasati spre iesire, tresarind cu totii cand usile au fost trantite ca si cum pe acolo ar fi trecut un uragan. Am inghitit in sec si am dat ochii peste cap, mergand imediat in directia lui.
-Ma scuzati o secunda, am spus, mergand spre iesire.
Tenisii mei fosneau pe podea in timp ce mergeam furioasa spre usile mari, dar am scancit, putin speriata cand incheietura mea a fost brusc prinsa, fiind oprita brusc si trasa usor inapoi. M-am intors nervoasa si am oftat cand am vazut-o pe Zoe, privindu-ma dezamagita.
-Ce Doamne iarta-ma faci?
-Ma duc dupa Harry, trebuie sa...
-Dar ai innebunit? Stii doar ca el asta vrea sa faci, e o capcana! m-a intrerupt.
-Ce tot vorbesti? Vreau doar sa-i spun ca...
-Kim, asculta-ma, esti urmatoarea lui tinta!
Ochii mei s-au marit, uitandu-ma la ea ca si cum as fi nesigura de ceea ce tocmai a spus, dar nu voiam sa procesez ideea asta, era prea mult chiar si pentru mine.
-Asta-i stupid, am gesticulat dramatic.
-Kim, crede-ma, trebuie sa stai departe de el!
-E prea tarziu, a spus Maya, venind langa noi.
M-am uitat la ele, acum fiind mai speriata de ele decat de Harry. Asta e stupid, stiam ca Harry e un psihopat obsedat, dar chestia cu tinta si cu obsesia era stupida. Pe bune, stiam ca intr-un fel sau altul a pus ochii pe mine si nu mi-a luat mult sa aflu si sa-mi dau seama ca numai sexul este in capul lui, dar asta nu avea legatura cu obsesia. Harry poate doar a facut un popas la mine si probabil pentru ca sunt noua, dara asta nu inseamna ca e nebun. Daca eu nu il voiam nu ma putea obliga, asa cum lasau Maya si Zoe de inteles.
-Nu imi va face rau, am spus.
-O va face dupa ce isi va atinge scopul, a spus Maya.
-Ma duc dupa el pentru siguranta lui Will, am spus.
-Tot nu cred ca e o idee buna, a spus Maya, inclinandu-si capul intr-o parte.
Am pufait enervata si m-am intors pe calcaie, impingand cu putere usile si iesind rapid pe holul imens. Am inspirat adanc, si am incercat sa ma concentrez pe culoarul meu, incercand sa-l gasesc pe Harry. Ochii mei se plimbau dupa toate colturile de care treceam, dar nu era nicaieri. Banuiesc ca majoritatea salilor de clasa erau ocupate asa ca nu cred ca s-ar fi dus intr-o clasa chiar acum si mai mult ca sigur, Harry ar prefera sa fie intr-un loc unde este singur.
Cand am vrut sa ma intorc, am tresarit ca arsa, auzind un zgomot puternic in spatele meu. M-am intors rapid incercand sa-mi dau seama de unde a venit sunetul mai exact, mergand cu pasi mici, fara sa fac galagie. Mi-am dus mana rapid la gura cand un alt sunet s-a lasat peste coridorul gol, uitandu-ma atent in jur si ceva imi spunea ca acel sunet venea din toaleta. Era ingrozitor, exact ca si cum ceva s-ar fi spart in mii de bucatele si sper ca asta sa nu fie ceea ce cred eu ca e.
-Harry? am tremurat, apropiindu-ma de usa toaletei.
Am inghitit in sec cand am vazut ca usa era deja deschisa intrand incet, fara sa fac niciun zgomot. Ochii mei s-au facut mari cand l-am vazut pe Harry, sprijinindu-se de chiuveta cu mainile pline de sange, in timp ce isi tinea capul in jos. Acum stiam de la ce a venit sunetul ala ingrozitor, vazand acum bucatile oglinzii fisurate in mii de bucati si intinse pe gresia alba.
-Oh, Doamne! Esti bine? am spus, stiind ca nu e cea mai buna idee sa fiu aici cu el.
Harry nu a zis nimic, si puteam sa-i aud respiratia grea, vazandu-i acum spatele cum se ridica si coboara rapid, c si cum ar fi extenuat. Constiinta imi spunea sa dispar cat pot de repede de aici, dar partea mea slaba, caruia ii pasa chiar si de o musculita ranita, imi spunea sa stau aici si sa-l ajut.
M-am aptopiat de el si aproape am tipat cand s-a izbit de perete, lasandu-si corpul sa cada, auzindu-i acum gemetele de durere.
Oh, la naiba! Clar e o idee proasta, dar nu pot face nimic! Am mers rapid spre el, asezandu-ma in genunchi langa el, si prinzandu-i rapid barbia. I-am ridicat incet capul spre mine, umplandu-ma in totalitate de groaza cand am vazut modul teribil in care isi dadea ochii peste cap si ceva imi spune ca asta are legatura cu... ah, nici nu vreau sa ma gandesc acolo!
-Hei, uita-te la mine, am spus, incercand sa-l tin pe lumea asta.
-Pleaca, stii ce mi se intampla si nu vreau sa te ranesc din nou! a spus, vazandu-l cum se incordeaza.
Nu cred ca asta s-a intamplat de la faptul ca era nervos, desi intotdeauna chestia aia intunecata din el se declansa cand era nervos, dar am impresia ca era vorba de medicamentul de care el avea nevoie, si ceva imi spune ca nici acum nu l-a luat, avand in vedere faptul ca isi pierdea controlul din orice lucru mic ce il enerva.
-Kim! Pleaca! a gemut.
-Nu!
Mi-am lipit rapid mainile de obrajii lui incercand sa-l fac sa pastreze contactul cu mine, dar era ca si imposibil, vazandu-l acum cum isi inchide ochii, respiratia lui devenind din ce in ce mai grea.
Am tresarit cand mainile lui s-au prins de soldurile mele, tragandu-ma rapid peste el si cand am vrut sa ma opun, am simtit cum greata urca pe gatul meu, vazandu-i pumnii plini de sange, tricoul meu fiind acum patat si el. Nu pot sa cred ca Harry chiar a dat cu pumnii intr-o oglinda, asta e mai mult ca periculos si nu mai zic de faptul ca se putea infecta, dar nu cred ca asta era cel mai rau lucru care se putea intampla.
-Harry! Da-mi drumul! am ripostat.
M-am uitat direct in ochii lui cand am vazut ca nu are nicio reactie, mainile lui fiind inca stranse de soldurile mele, genunchii mei presandu-se de gresia rece. Am incercat sa-mi adun puterile, impingandu-mi mainile in pieptul si incercand sa ma dau jos de pe el.
-Ce naiba e cu tine? Da-mi drumul! am tipat.
Ochii lui s-au lasat acum pe pieptul meu, revenind imediat la mine si incepeam sa cred ca-si revine intr-un fel, avand in vedere ca ochii lui nu se mai dadeau peste cap si faptul ca gemetele lui puternice au incetat, repiratia lui revenind cat de cat la normal.
-Trebuie sa mergi la doctor, ai nevoie de ajutor, am spus, incercand sa ma ridic de pe el.
-Am nevoie de tine, a spus bland.
Mainile lui s-au ridicat pe spatele meu, tragandu-ma spre el si fortandu-ma sa-mi las capul pe umarul lui in timp ce corpurile noastre s-au lipit unul de altul. Am tras rapid aer adanc in piept si acum eram al naibii de speriata. Mai devreme mi-a spus sa plec si acum imi spune ca are nevoie de mine? Am incetat sa cred ca Harry e in totalitate normal, dar actiunile lui ma derutau total si nu mai zic de faptul ca a fost cea mai mare greseala sa vin aici si as fi protestat din rasputeri sa scap de stransoarea lui, dar stiam ca doar asa se va calma.
-Parul tau miroase a vanilie, e asa dulce, a spus, respiratia lui calda fiind acum pe gatul meu.
As fi incercat sa ma ridic sau macar sa ma misc, dar mainile lui ma tineau strans lipita de corpul lui, lasandu-mi acum capul pe pieptul lui si ascultandu-i bataile inimii, care pareau sa se linisteasca pe secunda ce trecea.
-De ce ai venit aici? a intrebat, simtindu-i buzele atat de aproape de gatul meu.
-Poate daca imi dai drumul, am sa-ti spun, am spus enervata.
-Mori daca stai cateva secunde?
-Ma bucur sa vad ca ti-ai revenit, am spus, ridicandu-ma si fiind bucuroasa ca mi-a dat drumul.
-Da... si e ciudat pentru ca deobicei nu prea pot sa ma controlez.
Mainile lui s-au dus rapid la tample, masandu-le si vazandu-l cat de incordat a devenit. Ochii mei au depistat imediat o micuta bucata din oglinda, infipta destul de adanc in pielea lui ranita, simtind deja cum o ameteala puternica ma cuprinde. Nu suportam sa vad sange si mai ales sa fie atat de aproape, sa-i pot simti mirosul metalic, dar ce puteam sa fac?
-Ridica-te! am spus, pozitionandu-ma in picioare.
-Vino aici, saruta-ma si vedem cum negociem dupa, a ranjit.
-Ah! Esti patetic, stii, eu incerc sa te ajut, nu am venit pur si simplu sa iti dau ordine!
-Nu, si categoric nu ai venit aici pentru mine, a spus, vazandu-l cum se ridica in picioare.
Nu am spus nimic, vazandu-l cum isi baga rapid minile sub jetul de apa al chiuvetei, sangele imrastiindu-se peste tot si vazandu-l cum isi pierde incet culoarea, disparand complet de pe mainile lui. Degetele lui au prins rapid ciobul ce se afla in pumnul lui, vazandu-l cum se chinuie sa-l scoata, degetele lui fiind prea mari pentru o bucata atat de mica.
-Lasa-ma sa te ajut, am spus, bagandu-mi mainile sub jetul de apa si prinzandu-i mainile.
-Nici vorba! Ai sa te tai si tu!
-Ma poti asculta si tu macar odata? am spus enervata. Chiar ma pricep la chestiile astea, doar lasa-ma.
Harry a dat ochii peste cap, dar sunt sigura ca nu a cedat in totalitate, vazandu-l cum isi incordeaza maxilarul. Am tras aer adanc in piept si am incercat sa ma concentrez pe mica bucata de sticla, fara sa mi se faca rau. Am prins-o cu varfurile degetelor, strangand-o si smulgand-o rapid, dar nu fara sa ma tai si eu. Am aruncat imediat ciobul langa celelalte imprastiate pe jos, uitandu-ma acum la degetul meu aratator, siruri de sange scurgandu-se pe el. Am simtit cum picioarele incepeau sa-mi tremure, devenind aproape inexistente pentru mine. Nu ma pot lasa controlata de teama asta de sange!
-Da-mai mana! Ti-am zis ca o sa te tai, priceputo! a spus nervos, smucindu-mi mana.
Nu eram sigura ce face pana cand mi-a apasat restul degetelor intr-un pumn, pastrandu-l pe cel aratator ridicat. Am ramas adancita in imaginea mea si probabil era de la ameteala, dar am fost socata si total nesigura cand Harry a prins degetul meu intre buzele lui, sugandu-l si simtind cum durerea imi pulseaza pe suprafata pielii cand limba lui a trecut intr-un mod repetat si apasat peste el.
-Esti nebun?! am spus tragandu-mi mana imediat, si uitandu-ma urat la el.
Harry doar a ras, trecandu-si acum limba peste buzele lui pline cu mici urme din sangele meu. Aproape ca nu-mi venea sa cred, dar nimic nu ma mai uimea acum.
-Deci, de ce ai venit? a ridicat o spranceana.
Am oftat si am ezitat sa ma uit in ochii lui, incercand sa gesesc o explicatie, sa-i spun ca Will nu are nicio legatura cu rolul, nu ca i-ar pasa, dar nu voiam sa-i faca rau doar pentru ca Doamna Shane l-a ales ca dublura si toate astea din cauza lui.
-Am venit sa ma asigur ca Will nu va...
-Desigur ca nu te aflii aici pentru mine, a dat ochii pste cap.
-Evident ca sunt aici pentru Will! Nu ai dreptul sa te iei de el doar pentru ca doamna Shane l-a ales sa-ti fie dublura, pentru ca ah... tu nu ai venit la repetitii!
-Si esti aici ca sa...
I-am privit ranjetul bolnav si am devenit agitata cand si-a lasat propozitia neterminata, facandu-ma pe mine sa o continui.
-Vreau sa ma asigur ca nu ai sa-i faci nimic lui Will doar pentru ca...
-Se da la tine? a spus, vazandu-l cum isi incordeaza maxilarul.
-Nu, pentru ca joaca rolul si... si Will nu se da la mine! Daca e dragut nu inseamna ca se da la mine, sau poate pentru tine da, avand in vedere ca esti un maniac! am spus nervoasa.
-Oh daca e dragut nu inseamna ca se da la mine, a spus pe un ton pitigaiat, incercand sa ma imite. Este dragut ca ajunga in pantalonii tai, la fel si clovnul ala care ii e prieten.
-Pf, cine vorbea despre ajunsul in pantaloni! Uite, nu vreau sa lungesc mai mult chestia asta, trebuie sa-mi promiti ca nu ii vei face rau lui Will.
Am inghetat pentru un moment, privindu-i acum ochii intunecati, dar am expirat usurata cand verdele aprins s-a impanzit din nou pe irisii lui. M-am dat un pas inapoi cand s-a apropiat de mine, ferindu-ma sa nu calc in cioburile de pe jos.
-Iti promit ca nu am sa ma ating de el, inca, a ranjit.
Am devenit confuza cand i-am vazut ranjetul de obsedat, nestiind exact la ce se referea si daca Will a scapat in totalitate sau nu. Adica e ceva iesit din comun ca Harry sa zica iti promit, atat de repede, fara sa ma puna sa fac ceva in schimb, dar ceva imi spune ca promisiunea asta nu are capat.
-Altceva? a spus, vazandu-i privirea sarcastica.
-Nimic in plus de ce ti-am zis la inceput, am spus aruncandu-i o privire dura. Doar stai departe de mine si prietenii mei!
M-am intors pe calcaie iesind rapid din toaleta, si blestemand enervata cand tenisii mei au lasat un scartait puternic pe podeaua lustruita. Eram intr-un fel fericita ca Harry nu a negociat din nou sau nu a mai actionat in modul enervant in care o face. Nu imi vine deloc sa cred ca a fost pur si simplu de acord cu mine, dar cum am spus, nu am incredere in el asa ca cel mai bine e sa-i spun lui Will sa se fereasca de pericole, si in special sa intre in orice fel de contact cu Harry.
***
Buzele mele au strans rapid intre ele radiera creionului, concentrandu-ma la intreaga schema care ne-a facut-o profesorul pe tabla si imi era al naibii de greu avand in vedere faptul ca toti din jurul meu cascau, intinzandu-se pe bancile din fata lor ca si cum ar fi cel mai confortabil pat, iar atmosfera asta amortita ma facea doar sa vreau cat mai repede acasa, dar, din nefericire pentru mine, nu asta era ultima ora, ba din contra, aveam sportul si nu stiu cum as fi facut fata avand in vedere ca eram lipsita de energie.
Imediat ce profesorul si-a incheiat lectia a iesit rapid din clasa, parca mai nerabdator sa ajunga acasa ca noi, dar nu inainte sa ne dea o tema care sigur ne va lua ore intregi, desigur, cel putin pentru cei care se sinchisesc sa o faca.
Mi-am ridicat plictisita cartile, uitandu-ma acum la Zayn care mi-a aruncat o privire indiferenta ca si cum as fi cea mai plictisitosre fiinta din lume. Nu am apucat sa zic nimic, vazandu-l cum se intoarce rapid ca si cum ar fi fugit de mine. Ochii mei au cazut imediat pe mainile lui, vazand cateva rani, cu mici urme de sange uscat si totul mi-a amintit de Harry. Chiar nu vreau sa stiu ce a facut si Zayn dar... uhm... cu el ce naiba s-a intamplat? Adica, nu aveam nevoie de compania lui, dar nu intelegeam de ce ma ignora dintr-o data si ce naiba era cu el. Acum cateva zile ma insotea peste tot si poate ca arata ca Harry si poate chiar are ceva din el, dar el era dragut si a reusit sa poarte o conversatie normal cu mine fara sa grabeasca lucrurile. Si chiar as fi rea daca as spune ca Zayn nu e o companie placuta, dar uneori as fi vrut sa-mi lase putin spatiu, si cred ca asta se intampla acum, adica nu am facut nimic sa-l supere.
-Hei Kim, a spus Maya venind langa mine.
Am zambit, fiind fericita sa o vad si mai ales sa vad ca nu mai era suparata pe mine, desi nici nu cred ca a fost, ea doar a incercat sa ma avertizeze. M-am uitat imediat in spatele ei, cautandu-l pe Will care nu era pe nicaieri si deja am inceput sa devin ingrijorata.
-Hei, unde-i Will, credeam ca mergem impreuna la sport?
-Sincer, asta voiam si eu sa te intreb, l-am cautat peste tot si a lipsit si de la ore...
Am inghitit in sec si ma rugam ca Will sa se fi simtit rau si sa se fi dus acasa. Speram ca disparitia lui sa nu aiba lecatura cu baiatul al carui nume incepe cu litera H. Trebuia sa neg asta, pana la urma Will poate chiar a plecat acasa si cred ca ar trebui sa gandesc pozitiv, altfel voi atrage si mai mult rau decat am atras deja.
-Ok, de ce nu spui nimic? a spus ea, privirea ei fiind ingrijorata, in timp ce mi-am aruncat cartile in dulap, intorcandu-ma inapoi spre ea si mergand amandoua spre sala de sport.
-Oh, sunt doar foarte obosita, pur si simplu ma simt secata de energie.
-Si dupa cum il stii deja pe antrenor, probabil te va baga in mormant.
Am ras la comentariul ei in timp ce am intrat pe culoar, in drum spre vestiar, oftand cand am simtit mirosul de clor imbibat in aer. M-am asezat rapid pe banca, descaltandu-ma si dandu-mi rapid ceasul jos de la mana. Le-am prins imediat in mana, deschizandu-mi dulapul si aruncandu-le pe primul raft metalic, facand un mic zgomot.
-Unde e toata lumea? am spus.
-Inainte sa-ti fi dat ceasul jos, probabil ca ar fi trebuit se te uiti la ora, am intarziat Kim.
Am oftat enervata si deja ma gandeam la turele pe care le voi da in jurul bazinului din cauza ca am intarziat, sau chiar mai bine, ma va pune pe banca intarziatilor.
Am alungat gandul asta, concentrandu-ma pe echipamentul meu. Ma bucur asa mult ca slipul mi l-am pus de acasa, nu stiu ce m-as fi facut daca ar fi trebuit sa-l fi pus aici, si urasc faptul ca sunt atat de pudica, avand in vedere ca restul fetelor se schimbau fara nicio jena una in fata alteia, dar asta nu eram eu.
Am scos sutienul din dulap, scuturandu-l si asigurandu-ma ca e uscat de la ultima ora, si probabil ar fi trebuit sa-l iau acasa, dar eram atat de obosita ca l-am aruncat direct in dulap, fara sa-mi pese ca se va usca sau nu, dar norocul meu era ca sutienul era perfect uscat, si probabil de data asta il voi lua acasa, incercand sa-i scot mirosul de clor la spalare.
-Maya, ma ajuti te rog frumos cu nodul asta? am spus.
Am pozitionat sutienul incet peste sanii mei, intampinand dificultatea de a-l lega la spate. Am simtit imediat niste maini calde pe spatele meu si ii multumesc cerului ca Maya era aici sa ma ajute, nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost sa mi se desfaca sutienul in mijlocul bazinului, mai ales ca atunci cand vine vroba de noduri, reuseam sa fac unul pe care si o molusca putea sa-l desfaca.
-Auci! Usor, am spus lasandu-mi capul intr-o parte in timp ce parul meu s-a inclinat odata cu el, ravasindu-se acum pe umarul meu.
Mainie calde ale Mayei imi dadeau vibratii intr-un mod ciudat si nu imi venea sa cred modul delicat in care se misca. Am simtit un val ciudat de placere cand varfurile degetelor ei s-au plimbat usor peste pielea mea, facand prima funda si coborand pentru a doua. Am expirat coplesita si nu intelegeam de ce Maya ma facea sa ma simt asa. Tot corpul meu ardea in intregime si ma simteam ca si cum mii de fluturasi ar fi explodat in stomacul meu in momentul asta. Expresia mea a devenit una confuza cand mainile ei s-au lasat pe spatele meu, asezandu-se acum pe soldurile mele si prinzandu-le, dar fara sa ma straga prea tare, tratandu-ma delicat. Ce naiba e in neregula cu Maya?
Intregul corp a inceput sa-mi tremure cand am simtit niste buze fierbinti presandu-se pe umarul meu, urcand incet pe gatul meu, lasand dare umede si umplandu-mi corpul de fiori, iar respiratia sa fierbinte amplifica lucrurile. Am inghetat complet cand am simtit niste bucle fine, gadilandu-mi obrajii, in timp ce sarutul a urcat pe maxilarul meu, buzele moi sugandu-mi pielea si acum inteleg de ce naiba ma simteam asa, de ce corpul meu a luat-o razna, si de ce Maya actiona exact ca un baiat... Oh Doamne, era...
-As prefera sa ti-l desfac, dar daca m-ai rugat asa frumos...
M-am intors imediat, facand ochii mari cand l-am vazut pe Harry in fata mea, zambetul lui fiind atat de infricosator, simtindu-ma exact ca si cum mi-ar fi infipt un cutit pe la spate. M-am dat rapid in spate, lovindu-ma de banca si ocolind-o rapid. Ochii lui verzi nu se dezlipeau de pe corpul meu, fiind acum asupra sanilor mei si multumesc cerului va sutienul meu a fost bine legat de... el.
-Ah, uite ce am pierdut daca am lipsit de la sport, a spus, venind mai aproape de mine.
-Nu te apropia! am spus lipindu-mi spatele de metalul rece al dulapurilor.
Mi-am muscat buza frustrata cand Harry a continuat sa faca pasi spre mime, ranjetul lui fiind unul bolnav in timp ce ochii lui imi ardeau toate curbele corpului.
-Ti-am mai zis vreodata ca arati ca o zeita? a soptit, fiind acum la cativa centimetrii de mine, inhalandu-i respiratia fierbinte.
-Ce vrei?! am tremurat, simtind ca nu-mi mai pot controla vocea.
-Pe tine, si la propriu si la figurat, a zambit.
Corpul a inceput sa-mi tremure cand degetele lui mi-au manghaiat obrazul, corpul lui venind mai aproape de al meu, simtind cum raman imediat fara aer. Mi-am strans si mai tare buza intre dinti cand mana lui dreapta a alunecat pe talia mea, facandu-mi-se in totalitate pielea de gaina.
-Uita-te la tine, pot sa-ti ofer orice emotie vreau, a spus, lipindu-si buzele de urechea mea. Durere, placere, nervozitate, amagire, chiar si frica.
Mi-am intors imediat capul intr-o parte cand buzele lui s-au apropiat de ale mele, incercand sa-mi tin respiratia sub control si sa ma calmez. Nu voiam sa opun rezistenta pentru ca imi era frica de ceea ce putea face daca il enervam, nu voiam sa-si piarda controlul din nou, iar eu sa fiu din nou o victima.
-Esti atat de goala... atat de tentant...
Harry a ras cand m-a auzit inghitind in sec, punandu-si ambele maini pe obrajii mei si intorcandu-mi privirea inapoi spre el. Nu pot exprima cat de tare ardeam acum sa-l plesnesc direct in fata, dar... cu siguranta as fi suportat cosecintele, si avand in vedere ca toti trebuiau sa joace dupa regulile lui, consecintele erau destul de arzatoare.
-La inceput mi-ai zis sa stau departe de tine si...
-M-am razgandit, a zambit, facandu-ma sa tremur din nou cand sunetul vocii lui s-a scurs plapand peste auzul meu.
Ochii mei s-au marit si cred ca si Harry imi putea auzi bataile puternice ale inimii ce parea ca vrea sa-mi sfasie pieptul si sa o ia la sanatoasa. Am tresarit din nou, corpul meu incepand sa tremure mai tare cand varfurile degetelor lui au coborat bland pe abdomenul meu, ajungand la linia slipului meu si simtind deja cum mii de fiori imi lcopleseau corpul. Venele din incheieturile mele aproape se spargeau din cauza sangelui ce se scurgea accelerat in interiorul lor, facandu-mi corpul sa fie devorat in totalitate de teama.
-U-unde e Maya? am incercat sa-l distrag.
-Nu stiu, probabil isi face incalzirea.
-Minti! Era cu mine acum cateva minute!
-Chiar nu stiu, dar norocul meu ca nu a fost aici sa ma opreasca, a ranjit.
M-am uitat la el total socata de ceea ce tocmai a spus, si nu stii sigur daca voiam sa-l intreb... din ce sa-l opreasca?!
-Aju...
Gura mea a fost rapid astupata de mana lui mare, facandu-mi acum respiratia imposibila. Oh Doamne, unde erau Maya si Will? Nu cred ca Will a disparut pur si simplu de la scoala si nici Maya la fel. Nu stiu sigur, dar constiinta imi spune ca vinovatul e chiar in fata mea.
-Cu cat te zbati mai mult, cu atat de duci mai tare la fund, a ranjit.
-Esti un obsedat nenorocit si...
-Si cu cat ma blochezi si mi te opui mai tare, cu atat ma vei face sa te vreau mai mult, a spus cu buzele presate de obrazul meu.
Mintea mea a explodat de furie, ridicandu-mi mana si fara sa-mi mai pese de ceea ce putea sa-l domine daca il enervam, mi-am trantit palma peste obrazul lui, intorcandu-i capul intr-o parte si impimgandu-l rapid, dar nu destul de depatre, avand in vedere ca forta mea era una inferioara in fata lui.
Inima mea a inceput sa bata si mai puternic de atat, ochii mei uitandu-se socat la el in timp ce statea nemiscat in fata mea, capul lui intorcandu-se incet spre mine. Am simtit cum o alta doza de curaj ma cuprinde cand i-am vazut zambetul in timp ce si-a muscat buza, uitandu-se la mine ca si cum as fi fost felul lui preferat de mancare, limba lui trecand acum peste buzele lui pline, in timp ce ochii lui verzi ii fixau pe ai mei, facandu-ma sa ma simt ametita.
-Uite, nu stiu cum ma consideri tu, dar eu nu sunt una din tarfele cu care ti-ai facut reputatia in scoala asta si nici nu ma voi uita niciodata la tine! Esti un monstru! Din prima clipa in care te-am vazut nu ai facut decat sa ma sperii de moarte si nu-mi pasa ca m-ai salvat, nu iti datorez nimic, dar probabil ar fi trebuit sa iei toate astea cu tine si sa ma impusti! Tu... tu nu ai dreptul sa tii un om in viata numai ca sa-l manipulezi cum vrei tu! Poti sa il controlezi pe Zayn, pe profesori, pe toti oamenii din scoala asta, dar nu si pe mine! Vreau sa ma lasi in pace, pe mine si pe prietenii mei!
Ochii lui ma fixau plini de ura, expresia lui fiind una infricosatoare acum. Nu imi era frica de el si sincer, sper ca l-a durut adevarul, dar judecand dupa sentimentele lui, nu prea cred ca ii pasa cu adevarat, dar eu ma simteam cu siguranta mai bine, aruncandu-i cuvintele astea direct in fata.
-Nu ai niciun drept sa spui asta! a spus cu o voce ragusita.
-Ba cred ca am si vreau sa stii ca nu voi spune nimanui, despre tine si... toata chestia aia cu medicamementul si... absolut tot! Vreau doar sa ma lasi in pace! Nu voi spune nimic, pentru ca stiu ca asta este adevaratul motiv penteu care nu ma lasi in pace!
Buzele lui s-au lipit intr-o linie si asta nu a facut decat sa-mi confirme ca tot ce am spus a fost adevarat. Stiam eu ca pentru toate asta sunt atat de mult implicata in toata chestia asta. Stiam destul de multe despre el si asta era amenintator si periculos, dar odata cu asta veneau si mai multe intrebari, de ce m-a lasat in viata? Nu cred ca simpla distractie l-a determinat sa ma tina in viata, poate ca asta este raspunsul, sau poate ca nu. Nu stiam ce sa mai cred si categoric era derutant cand aflam ceva nou, si imediat raspunsul acela se intorcea impotriva mea, oferindu-mi alte variante la fel de credibile.
-Inainte de asta, vreau sa spui tare si clar, ce stii despre ceea ce se intampla cu mine!
Am inghitit in sec si stiam exact la ce se referea si mai ales, exact ceea ce trebuia sa spun, dar simteam ca nu pot s-o fac, asta nu era real, adica in mod sigur era real, dar nu parea real pentru mine si pentru oricine care a trait destul cat sa-si dea seama ca fantomele si monstrii nu exista.
-Spune-o si eu voi sta departe de tine.
-Cu ce te ajuta daca o spun eu? Asta e un mod de tortura? am tremurat.
-Vreau doar sa te aud spunand-o, a spus.
Mi-am inchis ochii pentru o secunda si am inspirat adanc, incercand sa aduc ideile intr-o ordine in capul meu. Nu stiam sigur ca asta este raspunsul, dar ce altceva putea fi? Nu aveam nimic de pierdut si categoric niciun alt raspuns mai bun si mai apropiat decat asta.
-Sufletul tau este ospatul unui demon intunecat!