One Shot I. Xiovol

Capitolul 14

   Am inghitit in sec, privindu-l in ochi pe baiatul infricosator, imaginea lui impanzindu-mi intregul corp cu frica arzatoare ce parea sa avanseze pe masura ce stateam nemiscata in fata lor, fiind absorbita in totalitate de energia negativa in care ma tineau blocata.

-Ce cauti aici? am spus spre Liam, incercand sa capat o atitudine autoritara, vocea mea inca tremurand.

-Oh, aceeasi intrebare as avea-o si eu in privinta ta, a ranjit, sprijinindu-se usor de umarul lui... Louis, sau cel putin asa cred ca il chema.

-C-ce? Dar eu invat aici! am spus iritata.

-Ia ghici, si noi, a ranjit, ochii lui tinand cu greu contactul cu ochii mei, incepand sa cred ca a fost o idee proasta sa port o rochie azi. Cel putin de acum!

   Mi-am muscat buza frustrata, rugandu-ma ca un miracol sa apara, iar eu sa scap cumva din asta, uitandu-macum in jur, si gandindu-ma la cel mai stupid plan, de a fugi. Dar cum puteam sa fug? Adica, probabil nici nu as fi apucat sa fac doi pasi si probabil as fi fost smucita inapoi de maniacul de Liam si de prietenul sau, ce parea la fel de... obsedat ca si el.

-Trebuie sa plec, am marait usor.

-Oh, dar unde te grabesti, chiar nu te bucuri sa ma revezi? a spus Liam.

-Eu...

   Toti elevii sa se prezinte in urmatoarele 5 minute in sala de teatru. Cei care vor lipsi, vor avea de suferit.

   Toti elevii sa se prezinte in urmatoarele 5 minute in sala de teatru. Cei care vor lipsi, vor avea de suferit.

   Vocea groasa a directorului a rasunat pe intregul coridor, tiuitul microfonului zgariandu-mi auzul cand directorul a vorbit pentru a doua oara, asta de parca nu am fi inteles inca de prima data.

   Ochii mei s-au invarvartit in jur, cautand o persoana cunoscuta sau macar un profesor care sa ma scota din asta, dar nu puteam sa vad pe nimeni cunoscut in imbulzeala de pe hol care nu facea decat sa ma deruteze si mai tare, pierzandu-mi speranta ca voi scapa de aici.

-Styles nu e aici, a ras Liam, uitandu-se acum in aceeasi directie in care ma uitam si eu.

-Da, ii e frica, a ranjit Louis, dandu-i un cot lui Liam.

   Am pufnit nervoasa, prinzand o doza de curaj si ocolindu-l imediat pe Louis, tenisii mei alunecand rapid pe linoleul subtire in timp ce pasii mei deveneau din ce in ce mai apasati, concentrandu-ma acum pe drumul meu, cand, o mana rece s-a prins de bratul meu, intorcandu-ma delicat de data asta si facandu-ma sa pufnesc enervata cand Liam m-a tras mai aproape de el.

-Iubitelul tau nu e aici, asa ca te insotim noi, nu ai idee cate persoane periculoase se ascund in scoala asta, a ranjit Liam.

   L-am privit adanc in ochi, muscandu-mi acum nervoasa obrajii in intetior, si simtind deja gustul metalic al sangelui ce nu facea decat sa-mi dezlantuie si mai tare nervozitatea, adrenalina curgand puternic prin sagele meu, exact ca unul dintre cei mai puternici curenti, direct pana in varful degetelor mele, palma mancandu-ma atat de tare sa-i pleznesc direct in fata pe amandoi. La naiba cu ei! Harry nu este iubitul meu, iar astia doi...

-Oh, haide, nu vrei sa ma superi cumva, nu? a spus, ridicand spranceana lui groasa.

   Am deschis gura pentru a-i spune cateva, dar am inghetat brusc cand Liam m-a lipit de coprul sau, asezandu-si mana pe umerii mei si fortandu-ma sa merg dupa el si Louis, indreptandu-ne acum toti trei spre sala de teatru, toata lumea dandu-se din calea noastra si uitandu-se cu gurile cascate la noi exact ca si cum eram niste specimene rare, dar asta sigur nu era din cauza mea, cu totii stim la cine se holbau ei... La naiba!