Nickolas POV
Deschid ochii si clipesc de cateva ori. Privesc in jur si constatez ca sunt in camera Freyei. Freya? Inca simt gustul sangelui ei,dar...unde e ea? Doar nu...nu a murit. Ma ridic si imi duc palma la piept atunci cand o durere imi strapunge inima. Nu a mai ramas nici un semn,care sa indice faptul ca aproape am murit din cauza unui tarus. Ies pe usa si cobor pe scari pana in sufragerie.
-Freya?
-Vin acum!
Zambesc,iar nu dupa mult timp frumoasa blonda iese din bucatarie cu micuta Grace in brate. Ramane surprinsa cand ma vede,iar eu merg cu pasi mari spre ea si o sarut. Mana mea ii mangaie obrazul,iar sarutul se intensifica. Sunt atent sa nu o ranesc pe Grace. Ii sarut fruntea si apoi ma departez de ea.
-Imi pare rau,Freya. Imi pare rau pentru tot. Din vina mea era sa o pierzi pe Grace si tot din vina mea era sa mori. De ce nu m-ai lasat sa mor?
-Pentru ca desi ai gresit,la final te-ai sacrificat pentru mine. Era sa mori. Si pe langa asta...te iubesc.
O lacrima se scurge pe obrazul meu la cuvintele ei si o sarut.
-Si eu te iubesc,Freya.
-Sti? Dylan avea dreptate aveam nevoie de un doctor. Acel doctor esti tu.
-Iar tu esti al meu.
-Freya scumpo?
Parintii si bunicii mei intra pe usa,iar eu o las pe Grace in bratele lui Nickolas si ii imbratisez.
-S-a terminat. De acum vom avea liniste.
-Ce vrei sa spui?
-Vreau sa spun ca...vanatorii au acceptat-o pe Amelia ca conducator si am semnat un tratat de pace. Nici un vanator nu va avea dreptul sa ucida un vampir,iar vampirii nu au dreptul sa ucida nici un om. Oamenii nu trebuie sa afle de existenta noastra si fiecare vanator ne va dona sange. Asa toti vom trai in armonie.
-E minunat.
Mama si tata il observa pe Nickolas,care se juca cu Grace si se apropie de el.
-Sti Nickolas? Familiile noastre au fost mereu in relatie de dusmanie,dar ce ai facut pentru a o salva pe Freya ne-a dovedit ca te-ai schimbat. Ne-ai aratat cat de mult o iubesti pe Freya si tot ce pot sa-ti spun este...bine ai venit in familie.
O iau pe Grace,iar tata si Nockolas se imbratiseaza. In timpul imbratisarii Nickolas imi zambeste,iar eu ii raspund cu un zambet urias. Cand se despart el vine spre mine si ma saruta,pana cand Grace incepe sa planga. Incep sa o legan,iar toti rad.
-Anna? Fiica noastra va pleca de langa noi impreuna cu Nickolas,iar...pentru ca casa asta va ramane goala ce ar fi sa incepem sa lucram la un baietel?
-Nu te vei schimba niciodata asa-i?
Tata o saruta pe mama si din nou incepem sa radem.
(...)
Dupa ce Grace adoarme ma indrept spre dulap si scot scrisoarea de la Dylan impreuna cu o poza cu noi doi.
-Stiu ca probabil esti fericit sa ma vezi zambind. Grace va ramane mereu o parte din noi. Va fi rodul dragostei noastre. Cred ca daca mi-ai fi spus ca Nickolas e cel care va reusi sa dea un nou sens vietii mele as fi ras in hohote,dar...niciodata sa nu spui niciodata. Sunt gata sa pasesc pe un nou drum,dar sa sti...ca nu te voi uita niciodata,Dylan.
Sarut fotografia si merg spre fereastra. Dau foc la scrisoare cu ajutorul unei brichete si privesc cum aceasta arde impreuna cu fotografia si cenusa este luata de vant. Ma intorc in camera,iar pe usa intra Nickolas. Ne asezam pe pat,iar el imi zambeste.
-Nu stiu cum sa-ti multumesc pentru ca m-ai acceptat langa tine.
-O mai taci! Si spune-mi ca ma iubesti.
-Te iubesc,frumoaso!
Ma imbratiseaza,apoi ma saruta. Viata mea a avut multe suisuri si coborasuri,dar intodeauna dragostea e cea care da un sens vietii. Acesta nu e finalul. Voi vedea mereu cum oamenii trec pe langa mine,impreuna cu copiii lor,apoi tot pe acei oameni ii voi vedea murind,in timp ce eu voi ramane neschimbata. Insa acum viata mea de abea incepe si are un inceput fericit.
___________________________________________________________________
Ok...cu emotie va spun ca acesta e ultimul capitol al cartii. Urmeaza Epilogul pe care-l voi publica maine si ne luam adio de la vampirii nostri. Va multumesc inca odata pentru sustinere. Va pup!
Byeeeeeeeeeee!