Stau pe canapeaua lui Aiden de o ora si plang. Sunt genul de persoana care nu crede pana nu vede dar acum ,si cu dovada in fata si nu cred. Imi este imposibil de asimilat ceea ce am vazut cu ceea ce vrea sa creada inima sau mintea mea ca au vazut. Inima imi spune ca el ma iubeste si nu e cum pare-desi intotdeauna cand spunem ca nu e cum pare este exact asa,iar mintea mea instita ca am fost si sunt o proasta ca l-am crezut.
Dar gata! Intotdeauna am urat protagonistele ce se impacau imediat cu iubirea lor. Eu nu sunt asa! Nimeni si nimic-nici macar iubirea- nu ma va face sa-mi schimb parerea. Christian e un porc misogin si un nesimtit ce se gandeste doar la el si la placerile lui.Si cu asta imi sterg lacrimile si nasul. Nu pot plange pentru un...un tampit.
- Iti multumesc inca o data ca ati fost buni cu mine si m-ati primit aici,la voi.le spun eu Sarei si lui Aiden ce stau de o parte si alta a mea. Dupa ce am fugit din biroul lui Christian-si dupa ce am observat ca nu va veni dupa mine as cum am crezut- am stiut ca nu ma pot duce acasa deoarece acolo ma va cauta prima data.
- Ti-am spus si iti mai spun. Inceteaza cu scuzele! Esti prietena noastra si cu asta punct. Si fie vorba intre noi, nu vreau sa par genul ala de prietena dar nu l-am placut prea mult pe Christian din clipa in care a adus-o pe blonda aia oxigenata cu noi la cina.imi impartaseste Sara una din parerile ei,opinie ce-mi aduce un zambet mic pe buze.
- Da nici mie.isi sustine Aiden iubita. Ei doi sunt asa de draguti impreuna...
- Stiti ce? Am plans destul! Nu o voi mai face pentru el. Am nevoie de o schimbare radicala.spun primul lucru care-mi trece prin minte.
- Da! Asta ar fi super. Sara deja batea din palme si era entuziasmata. Un zambet mic mi-a inflorit pe buze pana cand realiatea m-a lovit.
- Dar stai, nu am niciun ban...
- Nu-i nimic. Te imprumutam noi,daca vrei.
- Ehh... Cum sa fac asa ceva...
- Haide mai! Daca vrei mi-i poti returna la primul salariu...
-Da. e o idee buna. Haide ce mai stam? si astea fiind spuse ne-am ridicat,ne-am imbracat afara fiind destul de frig si ne-am indreptat spre statia de autobuz.
Drumul pana la mall a fost destul de scurt, Sara atragandu-mi atentia mereu probabil pentru a nu ma gandi la Christian si Piper la el in birou. Ea in bratele lui si sarutandu-l iar el...
NU! Stai Rebecca ce dracu faci?
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma vopsesc. Exact. Nu mai sunt blonda ci satena. Nu e schimbare prea mare dar pentru mine e enorm mai ales ca acum nu mai sunt blonda deci nu mai seman cu Piper.
Al doilea a fost sa-mi iau cam zece centimetri din varfuri,acum parul meu fiind pana la sani. Din nou nu e o diferenta prea mare,adica nici nu se prea observa.
Cumparaturi am decis sa nu fac avand in vedere faptul ca voi pleca de la Christian de acasa deci nu am unde sa-mi tin lucrurile. Dar chiar unde ma voi duce? Dar de-ar fi sa dorm pe drumuri si la el nu ma mai intorc. Asta e sigur.
Ne-am oprit la un starbucks si ne-am luat cate un expreso lung pentru ca aveam nevoi de energie si cofeina ne poate oferi. In plus mi-am luat si un pachet de tigari. Nu am mai fumat de prin liceu dar nu m-am lasat niciodata. Doar pentru ca nu am mai fumat nu inseamna ca nu o voi mai face. Am iesit afara hotarandu-ne sa mergem spre casa pe jos,aerul rece facandu-ne bine. Dupa prima tigare eram asa de ametita incat aproape am cazut pe Sara. Dar dupa jumatate din pachet- stiu fumez mult- nu mai aveam nicio problema,puteam topai intr-un picior cu un ochi inchis.
Eu si Sara ne-am aruncat intr-o discutie lejara pentru a ne cunoaste mai bine deoarece la cina nu am avut ocazia din cauza plecarii mele bruste.Eram asa de prinse in discutie incat nu am observat niciuna masina parcata in parcarea blocului decat cand am ajuns in aparatament si l-am vazut pe Christian plimbadu-se de colo colo in fata canapelei,canapea pe care acum aproximativ doua ore stateam si plangeam.
Cand a auzit usa inchizandu-se s-a intors fulgerator spre noi. A ramas blocat cand m-a vazut, probabil nerecunoscandu-ma dar si-a revenit rapid,surprinzator chiar,si din doi pasi a ajuns langa noi. Uimindu-ma,s-a repezit dintr-o data la mine si m-a luat in bratele lui calde si mari. Pentru cateva secunde mi-am permis sa-i inspir mirosul,mirocul de acasa. Insa l-am impins de pe mine luandu-l probabil prin surprindere deoarece mi-a dat drumul.
- Da-mi drumul si nu te apropia de mine. am marait la el cand a incercat sa ma cuprinda iar intre bratele lui,brate intre care as fi vrut sa ma aflu dar am luat o decizie.
- Ce ti-ai facut la par? ma intreaba socat,ignorandu-mi voit intrebarea si lundu-mi o suvita de par intre degete si studiind-o de parca ar fi un extraterestru.
-Nu e treaba ta! Acum ia mana de pe mine si dispari o data!am tipat la el dandu-i una peste mana.
Imediat am observat in ochii lui o unda de nervozitate si m-am pregatit de izbugnirea ce stiam ca va urma.
- Eu?! Eu nu o sa plec nicaieri! Ba defapt da,o sa plec. Dar tu o sa vii cu mine! si cu asta ma apuca brutal de incheietura si ma trage dupa el.
-Stai ce! Eu nu plec nicaieri mai ales cu tine! am urlat ca nebuna si ma bucur sa o vad pe Sara retragandu-se dupa Aiden pentru a ne lasa putina intimitate.
- Rebecca,spune acum ceva mai moale, hai te rog sa mergem acasa si sa discutam. spune apasat iar ochii lui rugatori nu ma ajuta deloc sa ma impotrivesc.
- Nu avem ce discuta! Trebuie sa pleci.am spus inghitind in sec cat de suptil am putut. Ochii deja incepeau sa ma usture si cunoscutul nod in gat sa mi se puna.
- Eu nu plec nicaieri! Te iubesc si tu o sa vii cu mine!
Tot corpul mi s-a blocat auzindu-l spunand asta. In sfarsit auzeam ce mi-am dorit dar prea tarziu. Dupa cateva minute in care doar ne-am uitat unul ochii celuilalt-si am observat sa spune adevarul,l-am cerut raspunsul intrebarii decisive,intrebarea care va schimba totul:
- Pe cine alegi? Pe mine sau pe ea? Pentru ca daca eziti intre mine si ea,eu voi pleca. Nu voi fi un "poate". Nu sunt o a doua obtiune. Nu sunt o alegere. Nu am nevoie sa fiu un motiv. Vreau sa fiu motivul.
Se uita la mine, in ochii lui citandu-i confuzia. Nu stia ce se intampla. Dar am vazut. Am vazut cand a realizat ce-l intreb si am vazut si ezitarea din privirea lui calda si familiara,privirea ce ii este oglinda spre suflet. Deci sufletul lui ezita. Atat mi-a trebuit. Inghitindu-mi lacrimile si inima o data cu ele am spus cel mai greu lucru posibil:
-Pleaca...desi voiam sa par tare vocea mea a sunat soptita,tradandu-mi slabiciunea. Dar nu mi-a pasat.
-Pleaca acum! am spus de data asta ceva mai tare,recapatandu-mi vocea si puterea o data cu ea. Am inspirat adanc si am expirat pe nari pentru a-mi calma...toata fiinta.
Se uita la mine cu ochii mari realizand ce tocmai i-am cerut sa faca. Cand a deschis gura sa spuna ceva o voce a spus dur din spatele nostru:
-Ai auzit-o Christian. E timpul sa pleci. Aiden a aparut de nicaieri,indemnandu-l pe Christian sa plece. Ai facut-o destul sa sufere,nu mai continua. E prea mica si fragila sa poate suporta atata durere. Uita-te bine in ochii ei ce sunt plini de suferinta si agonie,pentru s-ar putea sa fie ultima data cand ii vei mai vedea de-aproape.
Desi vorbele lui ma dureau stiam ca asta este adevarul. Sunt prea mica sa pot suporta toata asta...toata viata alaturi de el. Intorcandu-ma cu spatele la ei ,am plecat. L-am putut auzi pe Christian ignind cand i-am intors spatele dar m-am facut ca nu-l aud asa cum a facut si el cu inima mea cand s-a sfaramat pe podeaua din biroul lui.
Dupa cateva secunde am putut auzi usa trantindu-se si am stiut ca a plecat. Abia atunci mi-am dat voie sa fiu slaba. Picioarele mi s-au inmuiat si am cazut la podea,cu trupul scuturat de suspinele mele. Lacrimile au inceput sa-mi tasneasca din ochii precum o cascada si imediat am simtit doua brate mari si calde ca ma cuprindeau si incercau sa ma linisteasca dar fara reusita. Doar o persoana ma putea calma acum iar acea persoana mi-a cauzat asta.
O durere incredibila a pus stapanire pe partea de sus a abdomenului meu. Ma lasa fara suflare. Nu mai stiu daca am lesinat sau adormit. Stiu doar ca totul s-a intunecat si am mai putut vedea si auzi doar o pereche de ochii cunoscuti si indragiti si o voce ce imi soptea ca ma iubeste...
***
Hei! Sper ca va place acest ultim capitol. Urmeaza epilogul si gata cu cartea aceasta. Ce repede a trecut timpul...dar sa nu intindem cu vorba :) . Daca v-a placut spuneti-mi intr-un comentariu. Acest capitol este mai lung si sper ca asa va fi epilogul la care s-ar putea sa-l incep,sa nu, din seara asta. Oricum,sper eu sa termin cartea pana la sfarsitul saptamanii acesteia.
pupici :*