Catusele Iubirii Noastre (Finalizata)

Capitolul 2

* Editat *

Cand m-am trezit ma aflam intr-o camera mare. De fapt, daca stau sa ma gandesc era imensa. Era decorata cu gust. Peretii albi, un alb pur. Parchetul era de un negru  care imi aducea aminte de ceva. Ma aflam intr-un pat mare, cu lenjerie neagra de matase.

In partea dreapta a patului era o noptiera cu o veioza de citit si in stanga o noptiera pe care nu se afla nimic. Peretele vestic era complet din fereastra. M-am apropiat si nu am recunoscut nimic. Unde ma aflam de fapt?
Ultima amintire este in masina cand am adormit in bratele lui Christian.

In partea estica erau doua usi negre. Timida, m-am dat jos din pat si m-am dus spre una din usi. Cand am deschis-o am ramas uimita. Un dressing imens era in fata mea. Era foarte ordonat. Intr-o parte se aflau zeci de costume albastre negre si alte derivate ale acestor culori iar in cealalta parte erau haine casual: blugi, tricouri, plovere si multe alte. In fata mea pantofi de tot felul. De la eleganti pana la cei sport. Nu am vazut atatea haine la un loc decat la magazin.

Eu nu am atatea haine si sunt fata. Nu stiu daca alte fete au pentru ca nu am avut niciodata o prietena cu care sa-mi impart secretele sau sa dormim una la alta. Doar amice.

M-am apropiat si am deschis un sertar. Am ramas cu gura deschisa. Zeci de cravate. De toate felurile: cu dungi cu buline, albe, negre. Tot felul.

M-am intors pe calcaie si am ieșit indreptundu-ma spre usa cealalta care s-a dovedit a fi o baie simpla. De fapt simplu e un cuvant cam mic. Era o camera destul de incapatoare cu o oglinda lunga cat jumatate din perete. O cabina de dus si o cada ce aducea cu un jacuzzi. Nimic special. Pun pariu ca erau scumpe la fel ca tot ce am văzut pana acum insa cu gust si fara exces.

M-am indreptat spre usa si am inceput sa bat in ea cu toata puterea de care dispuneam.

-Ajutor! am țipat. E cineva aici! Vreau sa ies! Hei! Ma aude cineva?
Am incercat sa nu dau drumul lacrimilor insa nu am reusit. Nu erau de tristete sau altceva ci din cauza frustrarii ca nu ma aude nimeni. Sau poate ma aud dar nu raspund. Dupa cateva minute m-am dat batuta, prelungindu-ma de-a lungul usi.

Dupa cateva secunde usa a inceput sa se deschida iar eu m-am ridicat stergandu-mi lacrimile care imi tradau slabiciunea.

Christian a intrat in camera destul de calm. Într-o secunda de neatentie am trecut in viteza pe langa el in incercarea de a scapa.

Aproape am iesit pe usa cand doua maini mi s-au incolocit in jurul taliei tragandu-ma la un piept tare.

-Nuuu! Da-mi drumul ciudatule! Lasa-ma!!!!! Am tipat cat de tare am putut, zbatundu-ma, dand din maini si din picioare. Mainile lui m-au strans si mai tare de parca  imi simtea tristetea si incerca sa mi-o ia cu mainile.

-Da-mi drumul! Am continuat sa tip desi vocea mi s-a spart la sfarsit. Lacrimile au inceput sa curga din ochii mei ca un izvor ca ma seca de vlaga. Nu stiu de ce plangeamm exact. Poate de nervi, tristete ca nu pot scapa sau ca ma simt mai bine decat ar trebui la el in brate.

-Shh. Linisteste-te Rebecca. Hai sa ne asezam aici. Sa stii ca usa nu a fost incuiata. Puteai sa iesi. Si niciodata nu o voi incuia. Ne-am apropiat de pat si ne-am asezat, continuand sa stau la el in brate. Ma mangaia cu una dintre maini pe par, in incercarea de a ma linisti.

-Vreau apa. Am spus dupa minute bune de plans. Vocea imi suna ragusita si nu o recunosteam.

-Asteapta aici . Ma intorc imediat. Si cu asta s-a ridicat si a plecat.

M-am intins in pat. Am auzit usa inchinzandu-se cand a venit.
S-a apropiat de pat avand un pahar de apa in mana.

-Poftim. Bea asta. Si exact asta am facut. Am baut tot fara sa clipesc. Am pus paharul pe noptiera libera si m-am lungit in pat. L-am simtit așezându-se in spatele meu. Mana sa mi-a curins mijlocul si m-a tras inspre el pana i-am atins pieptul. Nu am mai avut puterea sa ripostez deoarece pleoapele mi-au devenit din ce in ce mai grele pana s-au inchis.