Yaaay, un nou capitol...dupa o mie de ani de intarziere :D Mai sunt doar cateva capitole pana la sfarsit....deci mda. Sper sa va placa, va rog ignorati orice greseli am scris asta cu stomacul gol si inca mi-e foame :D Enjoy!
Capitolul 20 - Am nevoie de o pauza!
Am avut dreptate cand am zis ca va fi o vacanta lunga si deloc linistita si nu a trecut decat o ora de cand suntem aici, baietii deja au avut cateva tentative de a se strecura in camerele fetelor iar domnul Bruton deja a gasit un cuplu sarutandu-se cu foc in dulapul cu prosoape de pe hol, oare cine ar fi putut sa fie....pe cine pacalesc? Toata lumea stie ca era Flavio cu una din metresele lui.
Trebuie sa recunosc totusi, camera noastra este foarte confortabila si imi plac foarte mult sculpturile in lemn de pe usile dulapului, cred ca este stejar uscat, fabricat manual, are un model deosebit, simplistic, pare a fi sculptat in stil nativ american sau poate ca... de ce simt din nou acea aura intunecata si o tensiune grava in aer? Imi cam da friguri.
Ma uit spre colegele mele de camera, Bea pare un pic tensionata si speriata, iar Lilly, aaa nu prea stiu, are o figura greu de descifrat, pare ca vrea sa omoare pe cineva, mai prezis pe Bea si probabil o moarte lenta, mai intai tortura medievala. Cine stie, poate doar mi se pare, cred ca toxicitatea sosetelor lui Kevin mi-au ajuns la creier.
-Aaaaaaah! Ajutor! striga Flavio si sare in camera noastra imbracat doar in blugi.
-Fetelor trebuie sa ma ajutati!
-Domnul Bruton din nou? Imi pare rau Vio dar e doar vina ta, ii spune Lilly incrucisandu-si mainile.
-Nu, nu el.
-Atunci cine? intreaba Bea timida.
-Pai stiti ca toate domnisoarele nu pot sta departe de mine-
-Treci la subiect, il intrerup inainte sa inceapa sa tina un discurs despre cat de mult tanjeste sexul opus dupa trupul lui ''bine facut''.
-Bine, il stiti pe Barkley, nu?
-Jucatorul de fotbal?
-Mda, el, pai m-a cam prins cand eram cu prietena lui incercand sa ajung la baza a patra.
-Atat de departe?
-Bine era doar baza a treia, va rog trebuie sa ma ajutati, ma urmareste peste tot si nu vreau sa raman invalid pentru toata viata!
Inainte sa ii raspund in camera intra Sebastian suparat urmarit de un Dylan si mai suparat si un Nathaniel foarte confuz.
-Andy te rog spune-mi ca nu esti indragostita netotul asta, e un mincinos! Imi urla Dylan strangandu-ma foarte tare in brate taindu-mi respiratia.
-Da Andy, spune-i cat de mult ma iubesti! tipa si Sebastian tragandu-ma spre el.
-Andy iti place Sebastian? ma intreaba, ba nu mi se sparge timpanul, curtoazie din partea lui Lilly si lui Bea care ma tragea de maneca.
-Andy, ajuta-ma te rog! striga si Flavio speriat ascunzandu-se in spatele dulapului.
-GAAAAAAAAAAH! LINISTE, LINISTE! Nici nu pot sa gandesc, netoti cu creiere de sapun! Am crezut ca scap de pacostea de Kevin cand am decis sa vin aici, dar nuuuu, nu pot sa am un moment de liniste nici macar cand sunt in vacanta! SUNT IN VACANTA LA NAIBA! Nu mai support, nu mai support nimic, drumul cu autocarul a fost complet insuportabil, nu stiu cum de am reusit sa-
-Ce-a patit si nebuna asta? il aud pe Sebastian soptind intrebarea lui Dylan care doar dadu din umeri.
-Ce-am patit? Ce-am patit? Andy in sus Andy in jos, Andy ajuta-ma, Andy spune-mi aia, Andy nu pune pasta de dinti pe clanta de la baie cat timp fratele tau e inca acolo, Andy nu te certa cu Kevin, Andy ce i-ai facut puisorului meu, Andy nu pune gandaci de cauciuc in mancarea fratelui tau, el a pus PRIMUL gandaci acolo!
-E clar, a luat-o razna, se face auzita Lilly spunand lucrul asta de parca ar fi cel mai evident lucru din lume.
-Bine, nenorocitule mic, unde te-ai ascuns? Te invat eu sa te mai prostesti cu prietena mea!
-Aaaaa, Barkley! Nu ma lovi, nu ma lovi! Tipa speriat Flavio si se ascunde in spatele meu.
-GATA! Tu! Nu te mai ascunde in spatele meu, iesi afara din camera mea! Barkley nu-l brusca, ai grija doar sa ii scoti organele, ne-am inteles? Sebastian, esti un mincinos, esti egoist, enervant si un fustangiu, Lilly? Nu, nu-l plac pe idiotul ala, Nathaniel, ia-l te rog pe asta si iesiti afara din camera mea!
Nathaniel il scoase pe Sebastian din camera, Bea cred ca s-a ascuns sub pat, iar lui Lilly inca putin si ii iesea fum din urechi.
-Dylan, unde crezi ca pleci? il intreb atunci cand vad ca vrea sa se strecoare nevazut.
-Pai, stii eu....
-Nu-mi vine sa cred ca tu chiar i-ai dat ascultare lui Sebastian, stii doar ca nu vrea decat sa te enerveze.
-D-dar!
-Nici un dar, iesi afara, vreau sa ma dorm.
-Daaaaaar p-pupic?
-Am zis ca vreau sa DORM!
Bineinteles ca nu m-a ascultat, ma asculta vreodata? Nu i-a luat decat un total de trei secunde sa ajunga la mine sa isi lipeasca buzele de ale mele si apoi sa o ia la fuga pe coridor.
-Mersi, noapte buna, pa!
-Idiot.
Dupa ce mi-am descarcat bagajul, m-am asezat foarte confortabil in pat in pijamalele mele verzi cu ursuleti si cu o manga gata sa fie citita de mine, era un nou numar si eram foarte entuziasmata. Bucuria mea nu a durat decat circa trei secunde, Lilly a sarit direct in patul meu deranjandu-mi paturica.
-Hai sa-ti impletesc parul, imi spune ea cu un zambet radios ce ii ajungea pana la urechi. Oftez adanc si imi las parul sa cada din cocul in care se afla strans mai devreme.
In timp ce imi impletea parul eu citeam din manga, iar Lilly vorbea. E o minune cum de Bea poate sa doarma, sincer.
-Hei, Lilly, mi se pare mie sau tie nu iti place Bea- aaauci, ai grija!
-Ooo scuze nu am vrut.
-Deci, ai ceva cu ea?
Se opreste un moment din activitatea ei inainte sa imi raspunda.
-Nu am absolut nici o idee despre ce vorbesti.
-Ok, ma speriasem, pentru ca stii in unele momente aveam impresia ca vrei sa ii muti capul din loc, incep sa rad, la fel si Lilly.
-Nu, cum de te-ai gandit la asta, mai degraba i-as sparge dintii din gura.
-Ce?
-Nimic, nimic. Deci ce vrei sa facem maine, ma gandeam sa mergem la ski sau sa ne dam cu snowboardul, patinaj, facem un om de zapada, mancam zapada, dar nu de-aia galbena!
-De ce galbena?
-Iti spun eu, nu e lamaie!
-Nu ma refeream la asta...
-Stiu!
Ok, m-ai pierdut undeva pe drum, dar nu conteaza, doar o sa dau din cap si o sa ma fac ca inteleg ca intotdeauna.
-Deci de cand esti cu Dylan?
Ma intreaba in timp ce imi impletea cu delicatete parul. Aproape ca m-am inecat cu scuipat cand am auzit intrebarea.
-Ce intrebare e asta?
-Ooo haide nu sunt asa de prostanaca, imi lipsesc doar cateva pietricele, dar nu asa de multe.
-Serios? Nuuu?
-Ba da! Bine hai spune-mi!
-Ce?
-De cat timp iesiti impreuna?
-Nu am iesit decat de 2 ori, 3 daca iei in calcul si ziua in care am fost dadaca pentru sora lui, dar asta nu se pune pentru ca am fost la el acasa, deci nu am iesit, adica eu am iesit dar el nu a iesit, decat eu am facut asta, dar nu a fost undeva in oras ca la o intalnire deci nu am iesit, nu am iesit decat in sensul propriu al cuvantului, adica am iesit din casa si acest lucru nu este acelasi cu a iesi la o intalnire pentru ca nu a fost una, pricepi ce zic?
-Nu cred...
-Atunci este un succes!
-Serios, nu am inteles!
-Nu are importanta, ai terminat?
-Inca putin.
-Auuci!
-Scuze, te-a durut?
-Nuuuu, doar am zis auci fara nici un motiv!
-Deci nu te-a durut?
Nu pot sa mai zic nimic, m-am obisnuit deja cu gandul, serios.
-Nu, nu m-a durut, doar am simtit cum un cleste vroia sa imi smulga parul din radacini.
-Ooo atunci e bine!
Cu siguranta!