Capitolul 18 - Despre cantece si naivitate, how can you be so oblivious?

1.3K 67 2
                                    

M-am intooooors, dupa o vacanta prelungita de la wattpad...perioada de hibernare, dar acum m-am intoors :D Si sper sa nu mai dureze atat de mult pana cand voi posta din nou :) 

Capitolul 18 - Despre cantece si naivitate, how can you be so oblivious?

-I'm singing in the rain, just singing in the RAAAAAIN!

-E un cantec nasol si canti de parca te-ar strange cineva de gat!

-Ba nu, am o voce minunata! De aia am primit rolul principal in muzicalul de anul trecut!

-Imi pare rau Lilly, dar trebuie sa fiu de accord cu Sebaseb de data asta, cantatul nu e punctul tau forte.

-Iti multumesc Dylan si NU MAI IMI ZICE ASA!

-Dar Lilly si Andy de ce iti zic asa?

-Nu-i adevarat! Andy nu imi zice asa! Nu-i asa Andy?

-Meee....

-Vezi, Andy nu imi zice asa!

Daca nu v-ati prins inca, astazi este inca o zi de scoala, minunata, insorita cu pasarele care ciripesc si floricele colorate, NU! Eram sarcastica, e o zi oribila, afara ploua, e noroi pe jos, e frig si cred ca in curand picaturile astea de ploaie o sa se tranforme in gheata, yuuupy!

Macar nu ne ploua aici in scoala, suntem in cantina si ca intotdeauna nimeni nu poate sa taca din gura! Lilly trebuie sa cante, Sebastian trebuie sa comenteze ca de obicei, Dylan trebuie sa se prosteasca si el ca intotdeauna ca apoi Sebastian sa se enerveze, apoi sa se certe si sa ma faca pe mine mai iritata decat sunt de obicei!

-Sunt o cantareata minunata!

-Na-ah!

-Ba da! Andy e de partea mea, nu-i asa draga mea prietena, cea mai buna prietena?

-Ughh!

M-am saturat, bine ca e ultima zi de scoala din semestru, vacanta de iarna incepe oficial maine la prima ora si nu o sa mai fiu nevoita sa ii vad pe ametitii mei prieteni pana la excursie.

Ma lovesc in mod repetat cu capul de masa din cantina pana cand Dylan pune un pulover pe locul in care imi loveam craniul deja mult prea plin de prostiile celor prezenti in jurul mesei.

-Nu as vrea sa apara o vanataie pe fruntea ta frumoasa, imi zice inainte sa soarba galagios de tare din paharul cu suc.

-Tsk, mi se face greata de la voi doi, se face auzit Sebastian si incepe sa faca tot felul de fete ingretosate pentru efect inainte sa il lovesc cu cartea de matematica avansata, poate ii mai intra ceva in carcasa aia goala care o cara pe umeri!

-Aaaau, de ce ai facut asta! Aaaaauci, tu de ce m-ai lovit, cap de curcubeu?

-Pentru ca si ea te-a lovit.

Mda, un motiv foarte bun Lilly. Sebastian se uita la ea de parca ar fi nebuna, serios, si eu uneori am unele dubii privind sanatatea mentala a prietenei mele foarte colorate, adica e greu sa nu ai dubii.

-Bine sa lasam asta la o parte, incepe Dylan, trebuie sa ne gandim ce facem maine, e prima zi din vacanta de iarna.

-Mda, despre asta, nu pot, trebuie sa o duc pe Ronnie la veterinar.

-Ce, are purici, rabie, e pe moarte? Intreaba Sebastian optimist.

-Nuuu, nu Ronnie, e doar un control, dar cred ca tu ai avea nevoie mai mult de o vizita la un medic!

-Mersi Lilly ca ai atras atentia intregii populatii din cantina asupra noastra, ii spun eu plictisita.

-Cu placere, imi zambeste larg.

Smarty PantsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum