Eram de-a dreptul infiorata.Barbatul asta, Darian, imi spusese ca e stapanul meu. Ce ar fi trebuit sa inteleg din asta? Ca sunt sclava lui? Gandul acesta ma cutremura pana in maduva oaselor si imi venea sa plang. Papa ma vanduse unor straini, doar pentru a-i fi lui mai bine.
Nici nu isi mai merita titlul de tata. Era doar un psihopat fara scrupule, care nu tinea deloc la familia sa. In plus, imi ascundea din motive nestiute de mine moartea mamei. Era oribil, sa nu-i pot vizita macar mormantul si sa-i pun o floare pe piatra funerala, in semn de recunostinta.
— Stapanul vrea sa cobori la masa, vorbi dintr-o data o voce groasa, pe care o mai auzisem inainte.
Gorila imbracata in costum statea in pragul usii, cu bratele imense incrucisate. Ma privea serios si impunator, asa ca am dat din cap, asteptand ca el sa plece. Acesta inchise usa dupa el, dar nu inainte sa murmure "cinci minute".
Am privit fugitiv in jur. Camera in care fusesem pusa sa stau era mare. Patul de doua persoane paru din lemn masiv si era acoperit de o saltea inalta. In partea dreapta a acestuia poposea o noptiera pe care era sezat o lampa de culoarea nucii si un telefon fix. Nu-i vedeam rostul telefonului.
Nu aveam televizor insa, dar asta nu prea conta. La cativa centimetri de pat, se aflau doua usi, una ducea in baie, iar pe cealalta nu o deschisesem inca.
Spre deosebire de camera minuscula in care locuiam inainte, aceasta parea mai comfortabila. Era ciudat, totusi. Mult prea ciudat sa dorm in patul altuia.
O lacrima mi se scurse pe obraz, dar am sters-o instinctiv cu degetul mare cand barbatul de adineauri intra din nou peste mine.
— Au trecut cele cinci minute.
— Cum te cheama? Am intrebat, curioasa.
Ma saturasem sa ii tot spun gorila sau matahala.
— Adym, raspunse acesta sec. Acum hai odata! Ordona el, privindu-ma cu ochi duri.
Fricoasa, am mers in spatele lui pana ce am ajuns intr-o sufragerie de doua ori mai mare decat camera de dinainte. Adym se daduse laoparte, lasandu-ma expusa in fata lui Darian. El zambea, acelasi zambet nenorocit pe care il avea cu putin timp in urma.
— Ia loc, ma indemna, aratand cu mana spre scaunul din fata lui.
Am inghitit in sec si, cu pasi nesiguri, m-am indreptat catre locul indicat de el.
Pe masa din fata mea erau asezate ogramada de mancaruri, precum si bauturi.Continuam sa imi rod interiorul obrazului, de emotii.Nu stiam daca sa mananc sau sa ma incapatanez si sa refuz. Nu voiam sa fiu batuta sau omorata, doar pentru ca n-am vrut niste mancare.
Darian surase si ma privi cu o penetratie indubitabila, spunandu-mi:
— Esti draguta, exact cum te-a descris tatal tau.
Am cascat ochii larg si am inghitit in sec.
— Ta-tata? Ma balbaisem. Banuiam ca tata planuise asta cu el, dar nu eram convinsa intru totul.
Mi-am simtit capul greoi si ochii usturandu-ma. O senzatie de ameteala ma cuprinse si m-am ridicat. Am inceput sa fug spre iesire, apoi m-am intors in acea camera.M-am ghemuit langa pat, lasand lacrimile sa curga siroaie pe obrajii fierbinti.
Cum se putu intampla una ca asta? Intr-o singura zi sa fiu aruncata precum un obiect nul si defect, ca mai apoi sa aflu ca fusese planuit din timp. Ma simteam mizerabila, distrusa si fara niciun rost.
— Va trebui sa te opresti din plans.
Am tresarit, iar prin privirea incetosata am putut distinge droaia de tatuaje ale lui Darian.
Imi intinse o batista brodata cu fire aurii, care aducea cu ea un parfum imbatator de liliac. Am presat cu grija peste umezeala de sub ochi, apoi i-am returnat-o.
— Pastreaz-o, n-am nevoie de ea, mi-a spus el nonsalant.
— De ce sunt aici? Am soptit si el a ras scurt.
— Nu te-a mai vrut, Chocolate. Asa ca, te-am luat eu in schimb, a rostit cu o voce joasa si ragusita, trezindu-mi o senzatie neplacuta in stomac.
— Si ce o sa faci cu mine? Am catadicsit sa intreb mai departe.
Dureros sau nu, voiam adevarul. Trebuia sa stiu ce avea sa se intample cu mine, fie ca era de rau.
Ochii lui Darian dansau sub privirea mea cercetatoare.
— Nu iti face griji, o sa te simti bine. In compania mea, vocea lui a devenit brusc ciudata.
Am ridicat sprancenele confuza, iar el ma lua in brate si ma tranti pe patul moale, intr-un gest disperat.
Se puse deasupra mea, inspectandu-mi chipul. Avea un ranjet malefic pe buze si atunci mi-am dat seama ca o sa se intample ceva deloc frumos. Cand incepuse sa imi sarute pielea gatului cu ardoare, in timp ce mainile sale se plimbau cu brutalitate pe corpul meu, m-am zbatut si am tipat in nenumarate randuri sa ma lase.
— Lasa-ma, nesuferitule! Am continuat sa ma vait, dar el se enerva si imi lipise gura cu scotch.
Singurul lucru pe care il faceam era sa imi vars ochii si sa ma zbat, impiedicandu-l sa imi dezgoleasca trupul.
— Credeam ca te lasi usor, micuta fecioara! Declara acesta ironic.
Isi smulse mainile de pe mine si, dupa ce imi arunca un zambet sarcastic, ce imi provoca doar greata si repulsie, pleca din camera, lasandu-ma pe jumatate dezbracata.
Mi-am imbratisat corpul, ghemuindu-ma in mijlocul patului. Ochii ma usturau groaznic, iar lacrimile nu incetau sa imi mai ude fata, acum murdarita de sarutarile lui.
Ma simteam neputincioasa si aveam o oarecare dorinta in mine sa dispar.
Viata mea era o mizerie. Iar eu nu facusem nimic pentru a merita asa ceva, cred eu. Nu eram desfranata, imi placea mereu sa invat si imi iubeam tatal, in pofida lucrurilor oribile pe care mi le facea. Totusi, acel om scazuse enorm de mult in inima mea.
Odata ce am observat ca nimeni nu mai intra in camera, am decis sa cotrobai prin lucrurile aflate pe aici. Imi starnisera curiozitate, desi planul meu pe seara asta era sa evadez.
Prima data am intrat in baie. Nimic ciudat, insa mobilierul auriu si lucios oferea incaperii un aer intens de luxos si elegant. Era mai mare placerea sa iti faci treburile aici.
Intentionam sa ies, dar reflexia din oglinda ma facu sa raman pe loc. Imi privisem fata, inca rozalie, ochii fiindu-mi umflati si rosiatici. Parul incalcit si haotic imi dadea senzatia ca abia ma trezisem dintr-un somn lung de vreo zece ore.Chestia mai nasoala era conditia corpului meu.Rochia mea preferata era acum sifonata si rupta intr-o parte si miroseam a transpiratie si putin din parfumul ametitor al lui Darian.
Am dat drumul apei, iar peste cinci minute stateam cufundata in cada imensa cu masaj a incaperii.Imi parea complet gresit ceea ce faceam eu, dar chiar aveam nevoie de baia asta. Nu as fi suportat sa stau murdara, iar odata ce as fi evadat de aici, as fi fugit in oras.[...]
Jumatate de ora mai tarziu, totul era pregatit; toate asternuturile din camera erau legate sub forma unei franghii si atarnau pe geam in jos. Ca sa fiu sigura ca o sa reziste greutatii mele, am legat capatul ultimului cearsaf de pat.
Am coborat, cu grija, iar cand m-am vazut cu picioarele pe pamant, la propriu, am rasuflat usurata ca si cum mi se luase o piatra de pe suflet.M-am uitat precauta in jurul meu, iar o injuratura imi scapase in gand atunci cand am zarit garzile de corp plimbandu-se in toata curtea. Aveam noroc ca ma aflam in intuneric, altfel as fi patit-o grav.
— Gandeste, Choco..., mi-am ordonat, lipindu-ma de peretele rece al cladirii.
Am aruncat o privire spre gardul inalt de la cativa metri departare. Barele care se terminau ca niste sulite foarte ascutite erau un obstacol pentru mine, asa ca mi-am luat gandul de a evada sarind gardul.
Sirene au inceput, deodata, sa se auda in toata zona casei, iar matahalele se agitau mai ceva ca animalele de la circ.
— Cum adica nu e in camera ei?!
Vocea lui Adym se auzi in surdina si brusc, mi-am dat seama ca era vorba despre mine.Nu mai aveam mult timp la dispozitie, asa ca, mi-am luat talpasita.
Cand m-am vazut inafara curtii, mi-am dat drumul la respiratie, asezandu-ma pe vine.Doamne, nu imi venea sa cred tot ce se intamplase! Ma simteam ca intr-un film de actiune in care eu eram persoana rea ce fugea cu sacul de bani, in timp ce eram cautata de ogramada de mafioti.Terifiant!
Am inceput sa alerg, nu stiam unde, dar speram ca directia pe care am luat-o sa ma duca in oras.Drumul era cufundat intr-o totala bezna infricosatoare, insa asta nu ma impiedica sa continui.Trebuia sa ajung la politie si sa termin odata tot circul asta de prost gust, desi oricand erau sanse ca eu sa fiu prinsa.Riscam enorm in acel moment, dar nu mai puteam sa dau inapoi.Intrasem in joc deja.
Ajunsesem in oras, intr-un sfarsit.Oamenii inca misunau pe strazi, deci era bine.Ma aflam aproape de centru, asta insemnand ca distanta pana la sectie era la fel de mica.N-am mai stat pe ganduri si am pornit catre destinatia finala, abia asteptand sa se termine totul. Tot drumul a fost ciudat, oamenii ma priveau ca pe un exponat, iar asta imi provoca frica.Am tras adanc aer in piept si, lasand capul in pamant cu scopul de a ignora tot ce e in jurul meu, am grabit pasul.
Politia din Newark nu era tocmai eficienta si ma indoiam ca o sa ma ajute prea mult.Totusi, merita incercat, altfel trebuia sa ma ascund pe veci de Darian si de oamenii lui.
Am intrat in cladire si am mers la ghiseul din holul principal.Acolo, o femeie de culoare, cu par carliontat si o privire plictisita, se uita la mine, cu sprancele arcuite.
— Uhm, as dori sa vorbesc cu unul dintre ofiteri, e un caz mai special..., m-am fastacit eu, jucandu-ma cu degetele.
Eram stresata si obosita, nu ma miram de ce abia mai puteam vorbi.
— Fetita, pari extenuata.Sigur nu vrei sa vii maine dimineata? Imi raspunse femeia, mestecand o guma intr-un mod enervant de dezgustator.
— Nu!
Pana maine dimineata aveam sa fiu gasita si se ducea pe apa sambetei tot, inclusiv viata mea.Aveam nevoie cat mai repede cu putinta sa vorbesc cu politistul acela.
M-a privit speriata la inceput, apoi ofta si puse la ureche receptorul unui telefon fix.M-am simtit usurata pe jumatate, caci inca eram in pericol.Oricand puteam fi prinsa.
— Biroul 3, ofiterul Jensen te asteapta.
I-am multumit femeii si am intrat in birou.Acolo, un barbat tanar, cu parul carunt si brunet, rasfoia cu repeziciune un teanc de documente.Nu ma observase cand am intrat si am tusit scurt, pentru a-i atrage atentia.Si-a ridicat brusc capul, fixandu-ma cu privirea.
— Pot sa ma asez? Am intrebat, incercand sa diminuez linistea ciudata ce se asternuse intre noi.
— Da, da, sigur, s-a grabit sa raspunda, parca trezindu-se dintr-o reverie.Cum te numesti? A vrut el sa stie, luand un pix in mana.
— Chocolate Hastings, m-am foit in scaun.
Panica revenise si parca se intensifica din ce in ce mai mult.Simteam raul aproape si nu stiam de ce...
— Poti sa imi spui ce s-a intamplat, Chocolate? A spus el, sprijinindu-si barbia in degetele sale incrucisate si fixandu-si ochii verzi, patrunzatori, din nou pe mine.
— Am fost rapita... de Darian King, am rostit, putin reticenta ce-i drept.
Nu puteam sti niciodata ce fel de om statea in fata mea.Daca Darian avea atat de multa putere precum se stia, era posibil oricand ca el sa fie in cardasie cu acest ofiter.Dar trebuia sa o fac!Trebuia sa ii zic ce s-a intamplat, la urma urmei asta era scopul politiei:de a apara societatea de oamenii rai.Nu?
— Ti-a facut ceva?Te-a... atins? M-a intrebat suspicios, uitandu-se la bratele mele dezgolite.
Am tacut, lasandu-mi capul in jos.Stiam si de ce i s-a dus privirea tocmai acolo;vanataile facute de tata inca prezentau o culoare destul de evidenta si cea facuta de Darian abia prinse nuanta.
— Nu vrei sa vorbesti, inteleg.Lasa-ma sa dau un telefon, revin.
S-a ridicat de pe scaun si, dupa ce s-a uitat destul de bizar la mine, a iesit din incapere, trantind usa in urma sa.Am asteptat cuminte pe scaun, insa picioarele imi tremurau intruna.Eram destul de panicata incat sa simt ca ma sufoc.Palmele imi transpirasera, iar ticaitul enervant al ceasului de perete imi rasuna in cap cu un ecou ingrozitor.Ofiterul acela nu mai venea, eu o luam razna.Asa ca, m-am ridicat.Daca autoritatile nu erau in stare sa ma ajute, o faceam eu de una singura.
Fix cand am dat sa deschid usa, cineva imi anticipase miscarea, facandu-ma sa ma dau deodata doi pasi inapoi.
— Credeai ca scapi?
Respiratia mi s-a oprit.As fi putut recunoaste vocea aceea grosolana si zambetul miselesc oriunde.