Resentimente

84 5 1
                                          





Eram de-a dreptul infiorata.Barbatul asta, Darian, imi spusese ca e stapanul meu. Ce ar fi trebuit sa inteleg din asta? Ca sunt sclava lui? Gandul acesta ma cutremura pana in maduva oaselor si imi venea sa plang. Papa ma vanduse unor straini, doar pentru a-i fi lui mai bine.

Nici nu isi mai merita titlul de tata. Era doar un psihopat fara scrupule, care nu tinea deloc la familia sa. In plus, imi ascundea din motive nestiute de mine moartea mamei. Era oribil, sa nu-i pot vizita macar mormantul si sa-i pun o floare pe piatra funerala, in semn de recunostinta.

— Stapanul vrea sa cobori la masa, vorbi dintr-o data o voce groasa, pe care o mai auzisem inainte.

Gorila imbracata in costum statea in pragul usii, cu bratele imense incrucisate. Ma privea serios si impunator, asa ca am dat din cap, asteptand ca el sa plece. Acesta inchise usa dupa el, dar nu inainte sa murmure "cinci minute".

Am privit fugitiv in jur. Camera in care fusesem pusa sa stau era mare. Patul de doua persoane paru din lemn masiv si era acoperit de o saltea inalta. In partea dreapta a acestuia poposea o noptiera pe care era sezat o lampa de culoarea nucii si un telefon fix. Nu-i vedeam rostul telefonului.
Nu aveam televizor insa, dar asta nu prea conta. La cativa centimetri de pat, se aflau doua usi, una ducea in baie, iar pe cealalta nu o deschisesem inca.
Spre deosebire de camera minuscula in care locuiam inainte, aceasta parea mai comfortabila. Era ciudat, totusi. Mult prea ciudat sa dorm in patul altuia.
O lacrima mi se scurse pe obraz, dar am sters-o instinctiv cu degetul mare cand barbatul de adineauri intra din nou peste mine.

— Au trecut cele cinci minute.

— Cum te cheama? Am intrebat, curioasa.
Ma saturasem sa ii tot spun gorila sau matahala.

— Adym, raspunse acesta sec. Acum hai odata! Ordona el, privindu-ma cu ochi duri.

Fricoasa, am mers in spatele lui pana ce am ajuns intr-o sufragerie de doua ori mai mare decat camera de dinainte. Adym se daduse laoparte, lasandu-ma expusa in fata lui Darian. El zambea, acelasi zambet nenorocit pe care il avea cu putin timp in urma.

— Ia loc, ma indemna, aratand cu mana spre scaunul din fata lui.

Am inghitit in sec si, cu pasi nesiguri, m-am indreptat catre locul indicat de el.
Pe masa din fata mea erau asezate ogramada de mancaruri, precum si bauturi.Continuam sa imi rod interiorul obrazului, de emotii.Nu stiam daca sa mananc sau sa ma incapatanez si sa refuz. Nu voiam sa fiu batuta sau omorata, doar pentru ca n-am vrut niste mancare.
Darian surase si ma privi cu o penetratie indubitabila, spunandu-mi:

— Esti draguta, exact cum te-a descris tatal tau.

Am cascat ochii larg si am inghitit in sec.

— Ta-tata? Ma balbaisem. Banuiam ca tata planuise asta cu el, dar nu eram convinsa intru totul.

Mi-am simtit capul greoi si ochii usturandu-ma. O senzatie de ameteala ma cuprinse si m-am ridicat. Am inceput sa fug spre iesire, apoi m-am intors in acea camera.M-am ghemuit langa pat, lasand lacrimile sa curga siroaie pe obrajii fierbinti.

Cum se putu intampla una ca asta? Intr-o singura zi sa fiu aruncata precum un obiect nul si defect, ca mai apoi sa aflu ca fusese planuit din timp. Ma simteam mizerabila, distrusa si fara niciun rost.

— Va trebui sa te opresti din plans.

Am tresarit, iar prin privirea incetosata am putut distinge droaia de tatuaje ale lui Darian.
Imi intinse o batista brodata cu fire aurii, care aducea cu ea un parfum imbatator de liliac. Am presat cu grija peste umezeala de sub ochi, apoi i-am returnat-o.

Romance of HellWhere stories live. Discover now