Norocul

27 3 1
                                                  

        Buna tuturoor! Acesta este capitolul nou, inceput de multa vreme si terminat abia astazi.Imi cer scuze pentru absenta, dar am avut o perioada mai ciudatica(si inca am), dar vreau sa stiti ca inca ma tin de treaba asta si sper sa am timpul si dispozitia necesara pentru asa ceva.Nu uitati ca am nevoie de votul si parerea voastra sincera, asa ca lectura placuta si ne auzim cand va fi timpul! Lots of kisses,







        Sa ma zbat sub greutatea imbatabila a lui Darian parea o lupta greu de dus.Eram slabita din toate incheieturile, stiam ca aveam sa renunt mai devreme sau mai tarziu. Imi simteam fata umeda, din cauza lacrimilor ce curgeau fara incetare.Desi Darian nu facea altceva decat sa ma atinga si sa ma tina strans sub el, ma durea.Bratele, in special, ma dureau destul de tare. Simteam furnicaturi in picioare, amortisera deja. 

- Poate preferi subsolul in locul camerei asteia destul de primitoare pentru o carpa ca tine! Darian scuipa cuvintele cu brutalitate, facandu-ma sa plang din nou.

- Nu eu am ales sa vin aici, nenorocitule! Marai, iar asta nu face decat sa il enerveze mai tare.

Darian ranji malefic si, profitand de moleseala care ma cuprinse, imi smulse hainele de pe mine, lasandu-ma pe jumatate goala. La naiba, eram goala in fata unui obsedat sexual, fara cale de scapare.In momentul acela simteam mila fata de mine, repulsie si o dorinta desavarsita de a muri.Imi doream ca acel redus mintal sa ma fi omorat odata cu mama, macar as fi suferit mai putin. 

Inca nu am inteles de ce mi se intamplau lucrurile acestea.Nu facusem prea mult bine la viata mea, dar nici rau nu am dorit nimanui.Dar eram legata de papa, iar el facuse multe. Insa el nu a suferit si nici acum nu o face.Soarta mea era in mainile tiranului din fata mea, eu depindeam de el acum.

- Te rog, nu-mi face rau...

A fost ultimul lucru spus inainte sa imi lege trupul de-al sau. Devenisem imuna durerii, imi abtineam orice scancet provocat de el, iar asta il satisfacea. A trecut o ora, cred, de cand Darian continua sa ma faca bucati. Muschii incepeau sa mi se relaxeze, iar durerea disparea usor. Vedeam putin in ceata, dar am putut sa disting figura barbara a sa, in timp ce isi aranja costumul. In scurt timp m-a lasat singura, ecoul usii trantite resimtindu-se pana in maduva oaselor mele.Precum ecoul camerei era si sufletul meu.Am ramas la fel de goala si pe dinauntru, nu imi mai ramanea decat imi odihnesc trupul.

Dimineata, corpul imi era greoi si aveam niste crampe foarte dureroase.Ca de obicei, Adym se afla in camera, gata sa ma anunte de programul zilnic.Eram prea obosita sa il ascult sau sa ma ridic.Fiind slabita, si psihic si fizic, imi doream din tot sufletul sa fiu lasata in pace.Bineinteles, nu avea sa se intample, desi nu as fi vrut sa obiectez.In fond, nu eram decat o jucarie nelimitata pentru ei.

- Pregateste-te, avem treaba azi, a spus simplu, ca de obicei, si a iesit.

Am oftat deprimata, stiind ce avea sa ma astepte azi.Cu ultima farama de energie, m-am ridicat din pat cu intentia de a merge la baie. Ma simteam groaznic, tot corpul meu se afla intr-o stare deplorabila si mi-era tare teama ca n-o sa ajung pana la usa. Aveam nevoie de ajutor si nu era nimeni in preajma sa mi-l ofere.

- Fir-ai a dracului, papa! Am injurat in barba, constienta de faptul ca doar psihopatul acela m-a adus in starea asta.

Nu m-as fi gandit niciodata ca s-ar ajunge in acest punct.Mi-au trecut atatea tragedii in cap, dar nu asta. Era ultimul lucru la care m-ar fi dus mintea. Si ce e de facut? Fara sprijin si epuizata, cum se presupune ca voi infrunta situatia?

Romance of HellWhere stories live. Discover now