*Uitati aici si partea a doua a acestui capitol. Sper ca va place si as vrea sa va aud parerile ^.^ Lectura placuta si va rog sa imi scuzati greselile daca sunt.*
Degetele Mirandei tremurara in timp ce privi telefonul asteptand un raspuns din partea fiului sau. Inima ii bubuia in piept si respiratia ei o luase la goana. Simti ca nu mai poate si se sprijini de perete. Mirosul puternic de bautura din holul principal era insuportabil si geaca neagra a sotului sau era pe jos, dar nu o ridica. Simtea ca daca se desparte de acel perete ar cadea secerata jos. Cel mai bun lucru pe care-l putea face era sa il astepte pe Harry aici.
—Miranda! Tipatul gros al lui Roger o sperie si se ruga sa nu vina la ea, nu putea sa il vada asa. Roger niciodata nu fusese asa, nu intelegea de unde vine schimbarea asta brusca din partea lui. Si nu intelegea nici ce il determinase sa bea atat de mult. Oare din cauza muncii? Facuse ea ceva gresit? Il suparase cu ceva? Telefonul ii vibra si sufletul i se umplu de speranta, care disparu la fel de repede. Nu era un mesaj de la Harry, era doar o reclama.
—Haide Harry, unde esti? Sopti in timp ce lasa cateva lacrimi sa ii scape. Nu se mai simtise atat de speriata si confuza niciodata. Nu stia daca ar trebui sa se duca la el sau nu. Si daca se ducea, ce ii facea? Ce ii zicea? Daca devenea violent? Nu, cel mai indicat ar fi sa il astepte pe Harry, care spre marea ei bucurie tocmai atunci intra in casa.
Viteza cu care mersese fusese destul de mare, dar mesajul in ingrijora atat de mult, isi facuse mii de scenarii in cap si parca innebuni cand isi vazu mama in holul principal, plangand si aratand complet terifiata. Din doi pasi fu imediat langa ea, ii prinse capul in maini si cu degetele mari ii sterse lacrimile in timp ce inima lui bubuia de spaima si ingrijorare.
—Mama? Mama, ce s-a intamplat? De ce plangi?
Miranda inghiti in sec si il privi direct in ochi.
—Tatal tau, Harry. El a...el a...venit beat acasa si eu nu am stiut ce sa fac! Mi-a fost frica, Harry! E foarte beat!
Socul ii inunda complet corpul. Tatal lui, beat? Harry nu il mai vazuse niciodata beat, sau macar sa il vada band asa mult incat sa se imbete. Stia ca bea cateodata bere, insa niciodata nu mai mult de o jumatate de doza. Dar vazand-o asa inspaimantata pe mama lui, isi dadu seama ca era foarte beat si brusc se enerva.
—Unde e? O intreba incercand sa ramana calm.
—In sufragerie. Sopti Miranda si Harry isi lua mainile de pe fata ei, mergand incet spre sufragerie. Acolo il gasi pe Roger pe canapea, uitandu-se pe pereti. Abia acum remarca si el mirosul puternic de bautura si pentru el fu un soc sa isi vada tatal aratand in asemenea hal. Par ciufulit, haine murdare si ochi injectati.
—Tata?
Roger ii zambi frumos si ii facu semn sa se aseze langa el.
—Vino Harry...stai cu mine.
Harry se incrunta dar totusi se conforma si se aseza langa el. O vazu pe Miranda in usa sufrageriei, privindu-si sotul inca in lacrimi.
—Tata, de ce ai baut? Il intreba si Roger incepu sa rada. Nu se putea discuta cu el in momentul asta, trebuia cumva sa il duca sus in dormitor, trebuia sa doarma.
—Tine minte fiule, sa iubesti intotdeauna...o femeie, ma auzi? Harry, doar o femeie, nu doua, nu trei. Una! Vorbea incalcit, cu ochii mari si puternic injectati, respiratia lui duhnea a alcool si Harry isi dadu ochii peste cap. Miranda suspina.
—Da tata, o sa tin mine, hai sa mergem...
—Femeile te innebunesc fiule, un barbat intotdeauna o sa alerge dupa alte femei, dar doar pe prima o sa o iubeasca.
Harry isi dadu ochii peste cap la auzul vorbelor sale care nu aveau nici un inteles. Miranda era inca agitata asa ca Harry ii zambi si ii mima sa stea linistita.
—Tata, hai sa mergem sus, trebuie sa te odihnesti. Spuse Harry si se ridica, prinzand bratul tatalui sau care se ridica imediat, aproband.
—Chiar imi este somn, sunt cam ametit.
Bineinteles ca esti. Gandi Harry iritat. O lasa pe mama lui in sufragerie si urca scarile tinandu-si tatal bine pentru a nu cadea. Betia lui ii facea pasii grei si se impiedica la aproape fiecare treapta. Ajunsi in dormitor, Roger se desprinse de Harry si cazu fix in pat, adormind in urmatoarea secunda. Harry marai enervat si il aseza mai bine in pat, iar dupa ce il descalta intinse o patura pe el. Mirosul de bautura deja se instala in camera asa ca lasa geamul crapat.
Coborand jos, o gasi pe Miranda pe canapea, uitandu-se in gol. Se aseza langa ea si cu o mana ii cuprinse spatele, punandu-i capul pe umarul lui. Miranda zambi.
—Multumesc dragule. M-am speriat ingrozitor cand l-am vazut asa.
—Ti-a facut ceva, mama?
—Nu, doar a intrat si s-a asezat pe canapea, murmurand nu stiu ce cuvinte. Dar avea o privire...Doamne, ce l-o fi apucat?
Harry rase auzind tonul suparat al mamei sale si ii saruta bland crestetul. Miranda rase si ea si inspira puternic parfumul fiului sau.
—S-a mai imbatat vreodata asa?
—De cand m-a intalnit pe mine, nu. Raspunse ea si Harry zambi.
—Atunci trebuie sa il ierti, pana acum a fost cuminte. Spuse Harry si Miranda pufni.
—Da, sigur! Sa vezi ce polonic isi ia in cap cand s-o trezi. Murmura suparata si Harry rase si mai tare.
*
Wendy avea un ranjet pe fata in timp ce se urca in masina lui Harry care era parcata in fata cladirii Losture. Petrecuse ore intregi cu mama lui in bucatarie, gatind. Miranda se simtise excelent alaturi de fiul ei, orele in care glumisera si rasera fusesera niste ore asa speciale pe ea. Isi privea fiul si ii multumea Domnului ca a binecuvintat-o cu un baiat asa mare si frumos. Toata distractia lor fusese intrerupta de telefonul lui Harry care primise un mesaj de la un numar pe care nu il recunoscu, dar imediat ce il citi isi dadu seama de la cine era.
"Harry, ies in zece minute. Sper ca nu ai uitat de promisiunea ta, bombonel"
Harry nu dorise sa o lase pe Miranda singura, mai ales ca Roger inca dormea si se putea trezi in orice clipa, dar Miranda ii promisese ca se descurca. Astfel isi mai lua doar ochelarii de soare si cheile masinii si pornii cu cea mai mica viteza spre Losture.
—De ce ti-a luat atat de mult sa ajungi?
Il intreba Wendy, aranjandu-si ochelarii de soare la ochi.
—Dar am venit, nu? Ii raspunde el sarcastic. De unde ai numarul meu?
—I l-am cerut Mirei. Raspunse ea si isi atinti privirea in fata.
Harry injura in gand. Stia sigur ca mai tarziu Mira o sa il ia la intrebari. Nu prea vorbisera din noaptea cu cina si asta il ingrijora. Nu dorea sa nu vorbeasca cu ea, chiar daca il refuzase in ceea ce o privea pe Ann'. Avea sa o scoata in oras maine seara. O auzise vorbind cu Miranda de faptul ca maine avea zi libera.
—Unde mergem prima oara?
—La Mall, am nevoie de niste haine noi. Ranji si Harry se blestema in gandul lui.
Cumparaturile cu Wendy nu se dovedira a fi atat de rele. Desi era ca un copil mic si hiperactiv si trebuise sa ii care toate pungile cu haine, trebuia sa recunoasca faptul ca era distractiv. Wendy nu ii mai facuse avansuri si nici nu scosese perle pe gura. Il trata ca pe un amic bun, nu ca pe un om de care era atrasa. Ann' fusese de cateva ori prin mintea lui astazi, nu inceta sa se gandeasca la ea si la ce vazuse astazi. Chiar daca petrecuse o zi relaxanta cu Wendy, asta nu inseamna ca nu o ura mai putin. Fusesera si la Starbucks unde bausera o cafea ca sa se mai invioreze si inainte sa plece din Mall mancasera ceva.
Gentile cu haine si alimente erau puse in portbagajul masinii si ei se indreptau spre casa lui Wendy. Atmosfera din masina fusese una relaxanta, au vorbit, au glumit si au cantat tot drumul, si au ras atunci cand Wendy le facea cu mana celorlalte masini pe autostrada.
Harry recunoscu strada pe care statea Wendy si parca in fata imensei case. Se dadura amandoi jos si Harry se oferi sa ii duca plasele pana in sufragerie. Sufrageria era asa cum si-o amintea el, mare si luxoasa. Lasa plasele jos si isi dadu ochelarii jos de la ochi.
—Multumesc mult, Harry. Ii zambi dulce Wendy. Vrei o cafea, un ceai? Intreba Wendy cu fata plina de speranta. Harry se gandi sa refuze, trebuia sa ajunga acasa si sa vada daca se trezise tatal sau, sa vada daca Mira ajunsese acasa. Dar cu toate astea, gura lui rosti altceva.
—Un ceai ar fi bun.
—Perfect! Ia un loc pe canapea! Ii facu semn spre canapea si Wendy disparu in bucatarie. Harry se aseza pe canapea si apuca o revista de pe masuta de sticla din fata canapelei si incepu sa o rasfoiasca.
Wendy nu isi putea stapani ranjetul. Toata ziua a stat ca pe ace, atractia ei pentru Harry crescuse atat de mult incat devenise insuportabila. Sa il aiba toata ziua dupa ea ii facuse placere, mai ales cand il chema in cabina de proba cu scuza ca nu putea incheia fermoarul rochiei. Parca ii simtea si acum degetel pe pielea si respiratia lui in ceafa. Opri aragazul luand apa calda de pe foc. Arunca o privire in sufragerie si zambi multumita cand il vazu pe Harry stand pe canapea, rasfoind o revista. Scormonind intr-un dulap, gasi flaconul pe care il cauta. Il deschise si scotand o pastila, o arunca in cana lui de ceai, apoi lua o lingurita si amesteca pana cand pastila se dizolva. Aseza frumos cele doua cesti pe o tava si se duse in bucatarie, intinzand cana cu pricina lui Harry. Ea se aseza pe fotoliu si incepu o convorbire relaxanta. Vedea cum Harry ia inghitituri de ceai si in curand cana lui de ceai fu golita.
Stia ca risca mult ca maine Harry sa o urasca, sa o jigneasca, insa atractia fata de el aproape ca o durea si trebuia sa isi potoleasca poftele inainte sa cedeze. Harry lasa cana de ceai pe masa si ii zambi lui Wendy.
—Pai, Wendy, multumesc pentru ceai, acum o sa ma duc acasa. Ii spuse si putea simti tremuratul vocii sale. Wendy aproba si ranji si Harry se ridica dar imediat cazu inapoi pe canapea secerat, iar Wendy stiu ca era timpul sa actioneze.
Lasa cana ei de ceai pe masa si se ridica, ocolind masa pana ajunse in dreptul lui. Harry era agitat si ametit, mainile lui cautau sa se prinda de ceva pentru a se putea ridica. Aplecandu-se deasupra lui ii prinse mainile si ii impinse corpul astfel incat sa se poata aseza deasupra lui.
—Trebuie...sa...plec...
Mormai Harry si Wendy il vedea cum se lupta impotriva ametelii si a drogului, dar stia ca era degeaba, era pierdut si era al ei. Aplecandu-se asupra lui, pana cand buzele ei ajunsesera la nici cinci centimetri de buzele lui ii sopti cu cea mai senzuala voce a ei.
—Nu iubitule, tu trebuie sa stai aici cu mine.
—Aici...cu tine..
—Da iubitule, aici, cu mine.
Fara sa se mai poata abtina isi lipi buzele de ale ei si incepu sa le framante. Buzele lui erau asa moi si dulci din cauza ceaiului. Ii prinse mainile si i le puse pe soldurile ei in timp ce adancea sarutul. Ceva in capul ei ii spunea ca nu e bine ce face, ca maine va regreta dar Wendy nu dorea sa se opreasca. Era al ei, in sfarsit.
Mainile ei incepura sa se plimba pe corpul lui in timp ce Harry statea nemiscat, miscandu-si doar buzele. Wendy marai si ii apuca camasa, tragand de ea si rupand nasturii, lasand abdomenul lui bine facut la vedere. Isi trecu mainile peste patratelele lui si lasa un sunet de placere sa ii scape.
Ii lasa buzele libere, moment in care capul lui Harry cazu intr-o parte, fara vlaga si ea profita, depunand saruturi umede pe gatul lui. Il simtea pe Harry inghitind in sec, semn ca simtea tot ce ii facea si ranji, mucand usor din pielea lui.
Fericirea pe care o simtea era atat de mare, se simtea asa bine si puternica stand deasupra acestui barbat, avand controlul absolut asupra lui. Asteptase prea mult momentul asta si nu avea sa il intrerupa pentru nimic in lume.
Simti cum Harry dori sa spuna ceva si sopti.
—Da iubitule, spune-mi.
Musca din nou din pielea gatului sau si Harry scoase un suspin de placere ce o ridica pe Wendy in ceruri, dar urmatorul cuvant scos din gura lui o cobori la fel de repede si dureros, o facu sa se opreasca si sa il priveasca cu o furie si ura imensa. Si acel cuvant era:
—Ann'...
Ne citim la capitolul urmator! xoxo