11. Blestemul iubirii reinvie
Toti priveam ba la trandafirul ce levita, ba la cele trei
vrajitoarece pareau ca au vazut moartea. Erau speriate, stateau bagate una in alta, tremurau si isi tineau mainile la gura.
Le priveam fara sa fac vreo miscare, cu frica in san si cu inima stransa de spaima. Ce putea fi atat de rau incat sa ajunga in acest fel?
-Ce s-a intamplat? a intrebat Daniel cu un calm desavarsit.
Cum putea sa fie asa cand toata camera era plina de tensiune?Nu puteam sa-mi dau seama ce fel de fiinta era. Pana si ceilalti vampiri erau tematori, acum, dupa aflarea adevarului despre mine. Toti mai aruncau cate o privirea la mine si aproape ca luase pozitia de lupta.
Daniel se afla acum in spatele meu, fiind cu ochii in patru, atent la respiratia fiecaruia. Cu toate ca parea calm, eu ii puteam simtii vibratia pieptului tare, ii puteam vedea cu ochii mintii incordarea si privirea taioasa pe care o arunca fiecarei persoane din camera.
-Care e problema? am intrebat si eu, pierzandu-mi rabdarea, infuriindu-ma.
Vampirul care putea citii mintea imi arunca o privire plina de ura si in acelasi timp de teama profunda, apoi a marait. Am simtit cum mi se ridica parul pe ceafa cand am auzit acel sunet puternic, dar atat de jos.
Deodata toata tensiunea s-a accentuat foarte mult si in camera era o atmosfera apasatoare si imprevizibila. Era coplesitor si simteam ca in orice moment ma pot prabusi, dar incercam sa respir adanc, controlandu-ma cat puteam.
Vampirul inca ma atintea cu privirea-i de venin si parea ca in orice moment se putea lansa asupra mea. Era o situatie critica si eu nu eram in stare sa misc un deget. Parca eram inghetata, incapabila macar sa-mi mut privirea de la cel ce-mi putea aduce moartea. Era atat de diferit de vampirul care ma incurajase in bucatarie, parea salbatic, dar nimic din ce nu am mai vazut inainte. Aceasta priveliste o vazusem de nenumarate ori la cei carora le incheiasem eternitatea, in ochii lor exista acea ura nespusa, de pe buzele lor se auzeau aceleasi cuvinte, parca rasunandu-mi in cap la nesfarsit:
“-Damnaret eam! Te solvere cum sanguine!”
Insemna: “-Blestemato! Vei platii cu sangele tau!”
Eu doar le zambeam si le uram “drum bun spre iad” daca acolo ajungeau.
Vampirul a marait inca o data, ceea ce m-a scos din amintiri. Daniel si-a pus mana pe soldul meu si a strans usor, maraind si el aproape de urechea mea. Mi-au trecut fiori peste stomac, coloana si pantec. Inima mi-a bubuit in piept o data si picioarele mi s-au inmuiat. Acel marait venit din strafundurile cele mai adanci ale fanteziilor mele, trezite acum la viata, mi-a reaprinspasiunea.
Instinctele de care vorbise Daniel acum ceva luni, instinctele salbatice au fost aduse la viata, doar de un marait sexy la ureche.
-Zeita! rosti Kassandra cu ochii mariti de spaima.
Mi-am indreptat privirea spre ea.
-Ce a insemnat asta? am intrebat simplu, dar cu vocea cam ragusita.
-Nu trebuiau sa se uneasca, a soptit. Asta s-a intamplat doar de cateva ori, dar pentru altfel de potiune, spuse sprijinindu-se de Endora.
-Sa luam loc, le-am propus tuturor si in momentul urmator cu totii eram asezati pe scaune, imprejurul mesei. Hunterii si vampirii aveau cu totii fete grave, iar vrajitoarele ma priveau cu mare grija, doar diavolul superb din dreapta mea ma incuraja cu cate o strangere de mana sau cu cate o mangaiere pe picior.
-Imi este mai bine! Zsuzanna, poti sa le spui tu ce inseamna toate astea, te rog?
Cealalta vrajitoare a dat din cap si a inghitit in sec, indreptandu-si privirea spre mine.
-Am sa va explic ceva foarte delicat si va voi ruga sa ramaneti calmi, a inceput.
Toata lumea a aprobat, asteptand cuvintele Zsuzannei.
A tras aer in piept si l-a expirat cu zgomot.
-Ziua cea mare este aproape! rosti pe nerasuflate..
Aceasta veste ne-a socat pe toti, dar pe cei prezenti nu am habar de ce deoarece ei nu stiau intreaga poveste a zeitei. In schimb, eu si Daniel ne aruncam priviri ingrijorate. Ziua despre care vorbeau ele era ziua in care ma voi reintalni cu familia mea, cu sora mea Ereshkigal si cand se va da lupta finala.
Am lasat privirea sa-mi alunece pe podea si aerul sa-mi iasa din piept, aducandu-mi aminte ca Eliza, micuta printesa care a ramas fara mama, vroia sa vorbeasca cu mine de foarte mult timp, dar am ocolit-o de frica sa nu imi spuna ceea ce tocmai am auzit: sfarsitul e aproape, sfarsitul meu sau al surorii mele.
Eliza, acea fetita speciala care iti lumineaza ziua, a asistat la moartea propriei mame. Stiam cat de dureros putea fi deoarece si eu trecusem prin acelasi lucru, dar in ultimul timp incepusem sa uit ce sunt eu cu adevarat: vanatoare de creaturi mitice, in special vampiri. Eram atat de dezamagita de mine caci ma indragostisem de dusman, de cel pe care TREBUIA sa-l urasc, dar pentru care as fi facut orice, chiar sa gasesc si un leac pentru a-l transforma in om.
Am ridicat ochii spre fiecare membru al intrunirii si i-am privit cu parere de rau. Eram un monstru mai mare decat vampirii si toate creaturile asemenea lor la un loc; eu aveam puterea sa distrug lumea, dar nu am vrut eu aceasta putere, nu am vrut sa fiu reincarnarea lui Ishtar, zeitei asteia blestemate care face parte din ceea ce sunt, din fiinta mea. De fiecare data cand imi aduc aminte ca din cauza ei am pierdut oamenii la care tin, o urasc cu atata forta incat simt ca as putea ineca lumea in foc.
Am strans din dinti si l-am privit pe vampirul care putea citi mintea. Ma privea si el, dar in ochii lui exista ceva ce eu nu aveam: viata libera, neinlantuita de nimeni.
Puteam auzi o cantare a pasarilor de noapte.
Toata lumea din camera era cufundata in propriile ganduri.
Vampirul a lasat capul in jos, inca privindu-ma.
Eu am lasat privirea-mi inlacrimata in jos.
Daniel si-a asezat mana pe piciorul meu, dar nu ma deranja.
In curand lumea pe care o stiam nu va mai exista.
In curand tot ceea ce insemn eu se va termina.
In curand oamenii la care tin vor fi dezamagiti.
In curand… Sabrina va muri, lasand loc zeitei.
Cat o uram pe zeita, cat uram acea parte meditativa din mine. O simteam ca pe o straina, dar cand puterea inflorea, zeita invia pentru cateva secunde si ma simteam intreaga.
De ce?
De ce a vrut Dumnezeu sa se intample astfel?
Dumnezeu exista, iar zeii sunt doar niste demoni cu trup, asa cum voi devenii si eu mai devreme sau mai tarziu.
De ce nu puteam fi normala, ca celelalte fete, visand la actori si cantareti, inchipuindu-si viata peste zece ani….
Nu credeam ca eu am o viata peste zece ani; de fapt aveam impresia ca viata mea se va termina peste un an, dar nu ma bazam pe aceasta impresie, nu vroiam sa ma incred in ea.
Viata imi trecea prin fata ochilor cu viteza mica, deruland evenimentele de la nasterea mea, a Sabrinei, pana in acest moment. Amintirile veneau si se duceau cu o viteza mica, provocandu-mi mai multe regrete si mai multa durere.
Pentru prima data in viata mea, imi doream sa mor, sa scap lumea de apocalipsa ce o astepta, dar nu-mi era permis.
-Sabrina, esti pregatita sa auzi? ma intreba vrajitoarea pe un ton bland.
Mi-era dor de bunicul.
-Da, sunt pregatita, am soptit cu durerea pulsand in mine.
-Primele culori care au inconjurat sentimentele voastre s-au completat, ca de fiecare data, doar ca la voi culorile au fost schimbate. Sfera rosie sugereaza moartea, hranire cu sange, iar punctul alb din mijloc este un sentiment alcun, nepermis; semnifica o dragoste interzisa pentru cineva interzis.
Se oprii, adunandu-si gandurile si vorbele, apoi continua:
-Cealalta sfera, a ta, Sabrina inseamna viata umana, pura si nevinovata, iar punctul rosu este pericolul la care te expui, devenind hunter. pe langa asta, ca si la Daniel, inseamna purtarea unui sentiment ce te consuma, unui sentiment de iubire.
-De unde stiti toate astea? intervenii Georgiana, suparata, dar curioasa.
-Noua, celor care suntem sa zic asa “autentice”, cand privim la aceste sfere si nu numai, vedem cuvinte in latina, care ne dau indicii despre ce inseamna respectivul sentiment. Nu trebuie decat sa ne ascultam constiinta si ea ne va spune ce inseamna fiecare potiune sau fiecare act vrajitoresc.
-Acum continuati! porunci Daniel.
Vrajitoarea s-a cutremurat o data si a facut ce i s-a cerut:
-Dreptunghiul inseamna pamantul asa cum il stim noi, cu toate cele ce se afla pe el, iar trandafirul are dublu inteles. In prim plan este faptul ca trandafirul creste din dreptunghi, adica din cenusa se va inalta o persoana care va schimba lumea, in bine daca ne luam dupa albul florii si cred ca toti cunoastem persoana care va adeverii prezicerea batranei Gennadiya. Ea este cea care a vazut ca zeita va venii prin Sabrina.
Nu a mai continuat, doar ne-a privit pe mine si pe Daniel cu cea mai frumoasa privirea pe care am vazut-o pana acum la ea. Se gasea gingasie si blandete in acea privire, blandetea unei mame care isi priveste copilul crescand.
-Al doilea inteles este cu mult mai puternic decat primul! Este vorba despre un sentiment ce nu cunoaste margini, limbi sau bariere. El este cel care cunoaste omul, sufletul lui si toata fiinta umana. Nu multi sunt capabili sa simta ceea ce reprezinta trandafirul; nu degeaba este o floare speciala. Este si mai speciala pentru ca amandoi il aveti in piept; creste, va incalzaste si va lumineaza drumul.
S-a oprit din nou, tragand aer in piept emotionata.
-Iubirea: asta este partea frumoasa a florii celei magice. Nu iubirea in sine conteaza, ci felul in care voi o aratati. Sunteti foarte speciali, nu pentru ceea ce a fost, ci pentru ceea ce insemnati, pentru ceea ce daruiti din interior, pentru ceea ce va purtati unul altuia. Purtati aceasta povara impreuna, fara sa aveti regrete si fara sa va simtiti vinovati. In fond, nu alegem pe cine iubim. Dar voi… voi sunteti cea mai frumoasa pereche pe care am cunoscut-o vreodata. Sunteti speciali amandoi, iar ceea ce aveti impreuna nu are sinonim, nici macar nu are cuvant care sa descrie o farama. Este coplesitor sa stea cineva in camera cu voi cand va priviti sau cand va atingeti, chiar si cand vorbiti unul cu altul si toata lumea a observat. Va invidiem si chiar daca nu suntem de acord in totalitate, nu avem ce face! Nu alegem noi ceva asa de… maret, termina in lacrimi.
Si eu aveam lacrimi in ochi si ramasesem uimita de cuvintele frumoase care ne-au descris ce avem. Nu sunt sigura ca este vorba despre dragoste, adica nu mai simtisem asta inainte si nu stiam cu mar trebui sa arate. Dar cand il priveam, cand il atingeam, era ceva unic, o impacare cu mine; cand imi vorbea parca imi cantau ingeri, iar cand pielea lui rece era langa a mea, iadul nu avea cum sa existe; Ishtar nu avea cum sa existe, doar eu si el, pe vecie in inima mea.
Mai erau si partile in care il uram din toata inima, dar nu puteam sta mult suparata, imi trecea chiar daca ma durea ce-mi facuse. Venind de la el, totul durea mai tare si totul avea o altfel de semnificatie, una ascunsa, pe care doar eu o stiam.
Oare era dragoste? Asta insemna aceasta caldura din piept ori de cate ori il priveam? Asta inseamna toate clipele pierdute in timp ce mintea imi zbura la el, la cat de minunat era, la cat de perfect si arogant, sexy si pervers si multe altele? Toate astea insemnau ca… il iubesc?
Dar cum? Cum a putut sa intre in inima mea atat de usor? Cum m-am lasat doar pentru el?
Pentru el….
Pentru cel ce-mi lumineaza visele, pentru cel ce e alaturi de mine cand am nevoie. Pentru Daniel al meu, pentru diavolul ce nu-l vad, pentru vampirul fermecator care ma alinta, doar pentru el… special si mereu acolo cu o privire pacatoasa, cu un cuvant indraznet si cu o sarutare fierbinte.
-Ce va trebui sa facem mai departe? intreba vampirul care putea citi mintile incercand sa-si ascunda emotiile. Probabil imi citise mie gandurile…. L-am vazut dand din cap aprobator, dar foarte usor, fara sa iasa in evidenta.
Kassandra i-a raspuns:
-Avem nevoie de cate o suvita de par de la cei prezenti, inafara de conducatori, apoi Sabrina si Daniel se vor duce in padure la prima luna plina si….
-Pentru ce este aceasta potiune? a intrebat Georgiana.
-O data terminata va atrage toti varcolacii infectati aici, dupa mirosul celor doi (arata spre mine si Daniel) si cand se vor afla toti in padure, ii va retransforma in oameni, ii raspunse cam suparata ca a interupt-o.
-Scuza-ma ca te-am intrerupt, eram curioasa! Continua!
Vrajitoarea i-a zambit fara a-si arata dintii.
-Cand toti varcolacii vor fi in padure, voi trebuie sa va taiati in palma atat cat sa curga sange si sa picurati peste trandafir, iar cand sangele amandurora vor atinge floarea, sa inchideti ochii, iar tu, Daniel va trebui sa o protejezi caci vraja e puternica si se poate sa fie afectata. Potiunea e pentru creaturile precum varcolacii, iar un om nu are voie sa se expuna, dar va fi prea rapida ca sa fugiti, asa ca tu vei avea sarcina sa o protejezi cu propriul tau corp, caci nu vei fi afectat. In schimb ea, pentru o noapte va fi altfel, cred.
-Am inteles! Si daca asta e tot, va rog sa ne scuzati, Sabrina are scoala maine! spuse si ma trase de mana, ajungand intr-o secunda in picioare. Mi-am tras mana din a lui vrand sa multumesc tuturor pentru prezenta, dar Kassandra a vorbit:
-Asta e tot si Sabrina, te rog sa ai grija!
Stia mai multe decat vroia sa spuna, de fapt, toate stiau mai multe, iar vampirul acela, stia si el.
-Mergem? ma intreba Daniel galant, oferindu-mi din nou mana. L-am privit in ochi si m-am intrebat inca o data ce simt pentru el. Nu stiam, nu stiam ce inseamna sa iubesti, dar ce simteam ma facea sa cred ca asta fac. Ca il iubesc, asta vroia creierul meu sa spuna, dar sa-i dau crezare sau nu?
Mi-am asezat palma in mana sa si i-am zambit usor, primind de la el un zambet angelic, atat de perfect.
M-a scos din camera urand in treacat un “la revedere”, mi-a asezat geaca de iarna pe umeri si m-a luat in brate, in stilul miresei. Mi-am pus capul pe umarul sau, in locul unde-i batea inima si am suspinat silentios. A inceput sa fuga cu mine ascunsa intre bratele sale, acoperindu-ma cu geaca de ger.
Cand am ajuns la scara, m-a lasat pe picioarele mele, apoi m-a lipit de zidul din spatele meu, privindu-ma intens.
Ochii aceia rosii care ma bantuie, bratele puternice dupa care tanjesc, buzele neimblanzite care cer si dau totul, corpul lui rece… toate imi aduc aminte de cat de perfect e, de vampirul superb care imi rascoleste viata si care intr-un fel unic mi-o ordona.
-Nu ai vrea sa renunti la chestia cu vanatoarea de “monstrii”? ma intreba soptind fiecare cuvant intr-un fel cum numai el putea.
-Nu, Daniel! Deja simt ca merg pe langa drumul ales, nu vreau sa renunt! am soptit si eu. Aceaste discutie nu-mi placea, parca se rupea ceva din mine cand ma gandeam sa renunt si el, vorbindu-mi de lucrul pe care eu il evit… ma simteam ciudat.
-Vrei sa ma omori? ma intreba cu mai mult curaj, dar tot soptit, prinzandu-mi mainile deasupra capului.
-Da, vreau sa-mi demonstrez ca nu mi-am pierdut indemanarea! i-am raspuns neprivindu-i ochii.
-Si de ce nu o faci? intreba din nou.
De data asta am ridicat privirea spre a lui. Rosie, asa cum mi-o aminteam, ca intotdeauna, pe vecie.
-Nu… nu pot! i-am raspuns oftand. Era adevarat. Nu puteam si incercasem de mii de ori; atunci cand ma violase as fi putut sa-l impusc in inima, dar mainile mi s-au coordonat spre partea opusa, ascultand de inima mea si nu de creier.
-Ma iubesti?
Intrebarea ma lovii ca un fulger. Asta ma intrebasem si eu adesea, dar nu gasisem raspuns.
Un blestemat cuvant care da sens unuia din cele mai pure sentimente si eu nu stiam ce inseamna niciunul. Sau poate ca nu vroiam sa stiu….
-Nu stiu ce inseamna “a iubi”! i-am raspuns calm, dar inima mi s-a strans intr-un ghem invizibil de durere.
-“A iubi” draga mea, inseamna a simtii ceva diferit pentru un baiat. Sa ai senzatii diferite: cand il privesti sa ti se intinda un zambet enorm pe fata, spuse zambind, dandu-mi drumul la maini si mangaindu-mi chipul. Cand te priveste si el sa iti sclipeasca ochii, imi trasa conturul ochilor. Cand iti zambeste sa ai fluturasi in stomac, cobori cu mainile pana sub sani, reluan drumul inapoi. Cand te saruta sa arzi de placere, spuse tracandu-si buzele ca o soapta peste ale mele. Cand te atinge trupul tau sa ceara mai mult, imi mangaie talia, iar corpul meu chiar vroia mai mult. Cand faceti dragoste sa simti ca esti in rai, spuse ducandu-si mainile mai jos pe corpul meu, ajungand la coapse si trasand mii de linii cu varfurile degetelor. Asta inseamna “a iubi”! termina trecandu-si limba peste buze.
-Sunt obosita, Daniel! am soptit cu vocea tremuranda.
Ma speriase deoarece descrise exact tot ce simteam cand eram cu el. Poate ca-l iubeam intr-adevar. Poate ca sunt o fetita prostuta. Poate ca ma ascund dupa un deget, dar nu vreau sa fiu ranita, nu de un vampir siret.
-Noapte buna, Sabrina! imi ura dandu-se la o parte.
Am trecut pe langa el fara sa-l privesc, iar cand am urcat doua trepte, m-am intors spre el. Era tot acolo, cu sacoul negru asezat superb pe el si parul auriu sclipind in lumina becului.
I-am zambit si am coborat cele doua scari pana la el, apoi mi-am pus bratele in jurul lui si l-am sarutat cu pasiune. Parea surprins la inceput, dar apoi, mainile lui mi-au cuprins mijlocul si m-a ridicat de la pamant astfel incat sa poata sa participe mai mult. M-a sarutat cu pasiune, lipindu-ma de el si facandu-ma sa zbor in timp ce buzele noatre se zdrobeau cu ura si disperare, dar si cu o infinita placere si… iubire. Da, iubire, asta era cuvantul care a lipsit pana acum in viata mea. Asta imi lipsea ca sa fiu fericita, imi lipsea el. Exista inca o speranta, mereu va fi una.