Ei bine, imi cer scuze ca nu am postat mai devreme, dar acum e aici:)
in poza este rochia Sabrinei, sa-mi spuneti daca mi-a iesit descrierea ei, e cam greu s-o descri.
Asta e doar prima parte, a doua nu stiu cand o voi pune.
Sper sa va placa si spor la citit.
P.S. varcolacii, in mintea mea, sunt niste creaturi oribile, daca voi gasi poza potrivita o pun;)
8. Probleme si scuze (partea 1)
Nu aveam scapare, aici imi era sfarsitul, dar cel putin
muream facand ce-mi place: sa scap lumea de inca un monstru, un varcolac mai exact. Ma luptam cu el de cel putin o jumatate de ora si se pare ca aceasta creatura inapoiata mintal reusise sa ma puna la pamant, la propriu.
Ii priveam ochii salbatici si coltii mult prea aproape de fata mea. Asta nu era in plan!
Nu trebuia sa ma las distrata de barbatul care tipa, prins intre falcile bestiei. Acum iata-ma! Pusa la pamant de un varcolac care aproape imi sfasia fata.Cu aceste creaturi era mai dificil sa te lupti deoarece ele erau extrem de salbatice, nu gandeau si atacau tot ce le iesea in cale.
Tepusele si pistolul de argint se aflau la cativa metrii de mine si chiar nu puteam sa ma intind spre ele caci riscam sa fiu istorie. Partea buna: barbatul nu mai tipa, se pare ca ori murise, ori era prea speriat de ce vedea. Cred si eu, nu e usor sa privesti un ditamai animalul deasupra unei fete, incercand sa o muste de fata. Eu ripostam cat de mult puteam si reuseam sa il tin departe de mine, dar era atat de puternic. Nu mai puteam rezista mult timp, aveam nevoie de ajutor, dar nu prea avea de unde sa vina.
Cand eram pe punctul de a ceda, un sunet puternic s-a auzit, iar varcolacul a urlat monstrus si s-a dat de pe mine, intorcandu-se cu fata spre victima lui, care avea in mana o bucata de lemn gros. Barbatul era mort de frica, dar reusise sa-i distraga atentia animalului.
Cat de repede am putut, am fugit spre tepuse si pistol si le-am luat de pe jos, indreptandu-ma spre varcolac. Cand am fost destul de aproape i-am dat un pumn in spate cu toata puterea mea. A intepenit, apoi s-a intors spre mine cu cea mai oribila fata a lui probabil. M-am dat doi pasi inapoi pentru a-l indeparta de barbat, apoi am ridicat pistolul cu gloante de argint si am tras de vreo 6-7 ori in el, iar cand s-a prabusit, m-am indreptat spre el si i-am infipt tarusul de lemn in cap. Cu un urlet final, a cazut lat. Parul a inceput sa i se retraga si falcile sa se schimbe pana cand, la picioarele mele, a ramas o fata de 19-20 de ani, plina de sange si goala. Am cazut langa ea privind-o. Nu mi se mai intamplase asa ceva niciodata. Un varcolac sa se preschimbe in om dupa ce l-am omorat? Nu am mai pomenit pana atunci.
-Ce e asta? a intrebat barbatul care venise langa mine.
Nu aveam ce sa-i raspando deoarece nici eu nu stiam ce a fost. Era prea ciudat. Acum era o preschimbare, dar mi se intamplase si lucruri mai ciudate. Doar ca acum nu asta era bataia mea de cap acum, ci invazia de varcolaci care napadise toata tara si care ameninta lumea oamenilor, a hunterilor si a vampirilor.
-Nu stiu, am zis ridicandu-ma. Hai sa plecam, voi suna pe cineva sa...
Am tacut cand am privit chipul distorsionat de durere al barbatului. Se tinea cu o mana de stomac, unde se afla o mare gaura.
-Voi suna si Salvarea! am zis dezbracandu-ma de geaca, pentru a-i da hanoracul ce-l aveam pe dedesubt. Mi-am luat geaca inapoi pe mine si i-am pus hanoracul pe rana, macar sa opresc sangerarea cat de cat.
Dupa ce am sunat dupa ajutoare cunoscatoare de supranatural si m-am asigurat ca domnul supravietuieste, am tot privit trupul fetei, gandindu-ma bine la ceea ce s-a intamplat.
Saptamana trecuta mi se intamplase sa intalnesc un varcolac ce a luat foc atunci cand l-am atins cu tepusa si tot asa. Si mi se mai intamplasera ciudatenii. O alta era ca nu mai vedeai pas de vampir prin Calarasi, in schimb era plin de varcolaci. Din aceasta cauza, vampirii si vanatorii de vampiri au cazut de acord in privinta unui lucru: in aceasta noapte are loc o intalnire intre cele doua tabere, o intalnire oficiala unde sunt invitati de bunicul zece vampiri printre care conducatorul lor si zece vanatori de vampiri printre care si eu, in capatul celelalt al mesei. Este necesar sa gasim o solutie impotriva varcolacilor; au devenit o problema majora. Planul suna bine, doar ca mi-e atat de frica sa las noua oameni, fara mine, in aceeasi camera cu zece vampiri.
-Domnisoara, se aud sirene, a zis barbatul de langa mine. Cand mi-am luat gandul de la cum se va sfarsi noaptea, le-
am auzit si eu si se auzeau foarte aproape. Ne aflam langa padure, deci nu era mare dificultate sa se ajunga la noi.
Dupa ce Salvarea a luat saraca victima, eu le-am dat indicatii unor baieti cum sa ajunga la trupul fetei si le-am spus in mare ce s-a intamplat. Acesti baieti il cunosteau pe bunicul si stiau cu ce ma ocup, asa ca nu ne ascundeam fata de ei.
Cand am fost sigura ca au inteles ce trebuie sa faca, am pornit spre casa, pe jos. Era inceputul lui Decembrie si era cam frig, dar nu aveam de ce sa ma plang. Imi placea sa merg pe jos si sa ma gandesc.
Ultima intalnire a mea cu Daniel a fost cand el m-a violat, acum trei luni. De atunci nici nu am mai auzit de el, nici nu l-am mai vazut, nimic. Dupa acea noapte de groaza, am avut nevoie de recuperare ceva timp si nici acum nu sunt refacuta complet, dar sunt pe drumul cel bun. Inca nu-mi vine sa cred ce proasta am fost. El e vampir, e in natura lui sa fie crud, sa-i placa sangele, sa savureze durerea altuia, sa raneasca. Din noaptea in care l-am cunoscut am avut un presentiment: ca nu pot sa-i fac rau, dar asta s-a schimbat din ACEEA noapte. Aceea mi-a deschis ochii si mi-a readus aminte ca inainte de toate sunt hunter, vanatoare de vampiri si alte asemenea creaturi. De atunci, natura mea umana s-a transfoarmat. Cu aceste creaturi sunt necrutatoare, dar sunt mai prietenoasa, mai draguta cu oamenii si nu e rau deloc.
Domnul Andrei este foarte bine, dar medicii mi-au spus ca se afla inca intr-o stare delicata. Organismul lui nu a primit bine sangele donat si de aceea e inca in pericol, dar incerc sa-l tin departe de tot ce inseamna supranatural. Nici nu i-am zis de faza cu Daniel, e mai bine sa nu afle.
Pe de alta parte, mi-e foarte teama de aceasta noapte. Deja e 10 si ceva, iar intalnirea e la 12:00 si trebuie sa ma imbrac elegant, trebuie sa ma port frumos, fara comentarii rautacioase, fara priviri uracioase; bunicul conteaza pe mine.
Cat despre vampiri, sunt din zece orase diferite ale Romaniei si ma tem ca am facut o greseala convocand aceasta intalnire, bine, nu eu, dar e o situatie de urgenta. Nu numai ca sunt multi varcolaci, dar au si un fel de mutatii, nu sunt ca cei de acum un an, astia sunt mai sensibili, se transfoarma si la luna noua si la luna plina. E ceva ciudat cu ei.
Revenind la oaspeti, ne-am luat masuri de protectie. Fiecare om din sala va avea cate un pistol si un cutit ascunse, tarusele vor fi si ele ascunse prin camera si avem un buton pentru a da alarma. Casa se afla aproape la iesirea din Calarasi, unde nu este foarte locuit si de unde putem fi supravegheati de specialisti in "fenomene paranormale".
Toata zona va fi atent observata cat timp vom avea musafiri si chiar si dupa ce vor pleca, pana nu vor ajunge la cel putin 100 km, noi nu ne vom misca de acolo.
Eu am fost contra intalnirii, dar daca semenii mei si vampirii au fost de acord, asa sa fie. Nu ma pot eu impotrivi a ceva ce s-a stabilit deja.
Cu atata gandit, nu am realizat ca am ajuns in fata blocului. Am urcat scarile cat de incet am putut, prelungind intalnirea cu apartamentul. Mai mult timp imi petreceam la scoala si la orfelinat decat acasa, unde veneam doar sa dorm.
Cand am ajuns in fata usii, am descuiat-o si am tras mult aer in piept, apoi am intrat, inchizand-o dupa mine. Am ramas ceva timp in prag, privind peretii, dar mi-am revenit si am mers cu pasi nesiguri spre camera mea, de unde mi-am luat in fuga un prosop mare. Inainte de a iesi din camera, am intors privirea spre pernutele de sub geam si imagini ale acelei nopti mi-au revenit in minte.
Fusese si vina mea ca-l provocasem, dar nu trebuia sa actioneze in felul in care a facut-o. Macar am invatat pe pielea mea ca vampirii sunt imprevizibili. Imi dau seama ca m-as fi putut apara, dar cred ca mereu am sperat ca in spatele corpului de marmura exista inca un suflet. Mai mult ca sigur m-am inselat; aceste creaturi isi pierd sufletul la prima transformare, cand inceteaza sa mai fie oameni.
Niciodata nu am crezut ca voi gandi astfel, dar in acest moment il urasc pe vampirul blond, pervers, sexy, rau si irezistibil care m-a distrus, prin moartea parintilor, atacarea bunicului, dar mai ales prin faptul ca m-a dezamagit.
Cu capul plecat am intrat in baie. Mi-am privit chipul in oglinda. Eram obosita si asta nu era greu de observat.
Mi-am dat jos geaca, apoi maleta si pantalonii grosi, ramanand doar in lenjerie. Mai aveam vanatai pe corp, care mai vechi, care mai noi, noroc de mine ca nu erau multe si nici nu erau la vedere.
Am scapat si de lenjerie si m-am bagat sub dus. Un dus fierbinte ce-mi dezmortea oasele. Picaturile de apa se loveau cu forta de trupul meu, prelingandu-se pe el, pierzandu-se pe podeaua cabinei, contopindu-se cu celelalte picaturi.
(aveam alaturi de cabina si cada, dar dusul era mai rapid)
Mi-am spalat parul cu sampon, iar pe corp m-am spalat cu gel de dus, cu parfum de vanilie si miere de albine. Adoram acest miros, poate pentru ca imi aducea aminte de vara si flori sau cine stie?
Dupa ce am terminat, m-am invelit cu prosopul si am iesit din baie cu apa picurandu-mi din par. M-am dus din nou in camera mea si am evitat sa privesc acel loc. Nu stiu de ce nu am schimbat nimic pe aici, as fi putut sa pun un covoras si as fi putut muta pernutele. Dupa ce voi veni, voi schimba cate ceva, acum insa nu aveam timp, era 11:05?! Cand s-a facut asa tarziu?
Am deschis sifonierul si am luat un umeras pe care se afla o rochie rosie, lunga. Am imbracat-o si m-am privit in oglinda; rochia era superba si venea perfect pe mine. Avea doua bretele, ce se legau dupa gat si care imi imbracau sanii, lasand o portiune intre ei, un decolteu, mai exact. Imediat de sub sani si pana pe solduri era o parte mulata, legata cu un fel cordon, cu un nod in fata, ce cadea pana in pamant. De deasupra piciorului drept pornea o despicatura, pana in pamant si ea.
Eram multumita de felul in care aratam cu acea rochie, acum speram doar sa fie multumiti si oaspetii nostri.
In picioare mi-am luat o pereche de sandale albe-argintii ce se legau pe glezna, cu toc inalt, iar parul mi l-am uscat si l-am lasat desprins, cazand in valuri pe spatele gol. M-am dat cu dermatograf negru, cu rimel si cu putin ruj rosu pe buze. Mi-am pus cercei care sa se asorteze cu sandalele si eram gata. Nu in ultimul rand, mi-am pus un pistol pe piciorul acoperit. Mai trebuia doar sa astept masina, care avea sa ajunga in cateva minute.
Toata lumea era in oras probabil; vampirii au alergat pana aici, iar celor ca mine li s-a platit drumul, cazarea la hotel, tot ce au nevoie pentru a se simti bine-veniti. Am uitat sa precizez ca vanatul era interzis pentru noaptea asta, nu ca in celelalte nopti nu ar fi fost, dar acum era serios; niciun vampir nu avea voie sa vaneze in Calarasi in noaptea asta, deoarece erau vanatori peste tot prin oras. Era o conditie a intalnirii.
Au mai fost intalniri de ultima ora in trecut, dar eu eram prea mica pentru a putea participa, iar acum stateam in capul mesei. Noroc pe mine!
Un claxon s-a auzit de afara si mi-am dat seama ca venise masina, asa ca mi-am imbracat geaca cea noau de fas si am iesit din apartament, incuind usa dupa mine. Am coborat scarile incet sa nu-mi rup gatul si cand am iesit din scara, o Dacia Duster neagra mi-a sarit in ochi. Am inaintat spre masina care mi se parea foarte cunoscuta si cand am fost aproape, usa soferului s-a deschis si din masina a iesit un barbat imbracat intr-un costum de sofer, negru si cu pantofi lacuiti.
S-a indreptat spre mine si cand a fost aproape l-am putut vedea mai bine pe... André!
-Ce faci aici? l-am intrebat suparata.
Si-a ridicat fata si mi-a zambit frumos.
-Sunt soferul tau personal! exclama el mandru.
-Sofer pe naiba! Te duci acasa, iar eu voi chema un taxi! am zis categorica.
Nu-l voi pune pe André in pericol din nou, desi in fiecare zi e in pericol. Acum, insa, e un pericol prea aproape, prea... periculos.
-Haide, Sabri! ma ruga pe un ton ironic. Nu voi pati nimic.
-Nu-mi zice asa! l-am avertizat printre dinti. Nu sunt sigura ca vei fi bine, André! De ce esti asa incapatanat?
-Deci sa inteleg ca ma lasi sa te duc? a intrebat dand din gene.
Mi-am dat ochii peste cap si i-am facut semn ca da. El mi-a aratat cel mai frumos zambet al lui, iar eu m-am topit pe picioare. Mi-a deschis portiera din dreapta soferului si a facut o plecaciune, ridicand mana pentru a ma ajuta sa urc. Am zambit fermecata si i-am acceptat gestul. Dupa ce m-am asezat pe scaun, el mi-a zambit din nou si mi-a facut cu ochiul, privindu-mi piciorul gol.
-Frumoase picioare! exclama fluierand, dupa care inchise portiera inainte sa zic eu ceva.
Am rosit putin, dar mai bine ca nu vazuse asta.
Din fericire, a urcat pe locul soferului si am putut sa-i fac ce vreau. Primul lucru a fost sa-i dau o palma pe picior si vreau sa spun ca s-a lipit foarte bine.
S-a uitat urat la mine, masand locul unde l-am lovit.
-Frumoase si ale tale! i-am zis razand.
Nu a putut sta mult suparat si a ras si el cu mine. In acel moment ma simteam foarte umana, o fata normala. Se pare ca André avea aceasta calitate: sa te bine-dispuna, sa te faca sa uiti de griji. Era o senzatie superba sa stai langa el, sa vorbesti cu el, sa razi.
-Acum, domnisoara, urmeaza statia "Casa Vampirilor"! spuse pe un ton atat de formal dupa care porni motorul si masina se puse in miscare.
Pe drumul spre iesirea din Calarasi, prietenul meu nu a scos nici un sunet, dar ii puteam simti emotiile enorme.
Mi-am asezat mana peste a lui, care se afla pe volan si i-am zambit.
-Tu singur ai zis ca vei fi bine si eu voi avea grija de asta. Dar daca vrei, poti sa pleci dupa ce ma lasi pe mine. Nu trebuie sa-ti faci griji pentru mine, l-am asigurat.
-Nu vreau sa te las acolo.
-Dar eu stiu sa ma apar si vreau sa te vad sanatos, i-am explicat. Vei face asta pentru mine? Vei pleca? l-am intrebat serioasa.
-Promit! a zis la fel de serios, apoi mi-a mangaiat obrazul.
S-a intors la condus, iar eu am intors capul spre casele de pe marginea drumului. In ochi mi-au sarit doua luminite rosii si dupa ce am trecut mi-am dat seama ca era o privire de vampir.
Ne urmaresc deja, mi-am zis in gand. Incepuse sa-mi fie frica pentru André.
-Opreste, André! am zis pe un ton mai ridicat, ceea ce l-a facut sa tresara.
A tras de volan si a parcat pe marginea drumului, apoi s-a intors speriat spre mine.
-Ce s-a intamplat, Sabrina? ma intreba cu voce tremuranda.
-Stai aici si incuie usile dupa ce ies! i-am zis in timp ce ieseam pe usa. Se pare ca m-a ascultat caci imediat ce am inchis portiera s-a auzit un "click".
Am asteptat cateva secunde in frig dupa care a inceput sa-mi bata inima foarte tare, fara sa stiu de ce.
In fata mea a aparut un vampir brunet, cu o privire infometata. Mi-am scos pistolul si l-am indreptat spre el, iar acesta s-a dat cativa pasi mai in spate.
-Scuzele mele, mademoiselle! zise facand o plecaciune.
Avea un accent din timpurile vechi, foarte dragut.
-Cautati ceva, domnule? am intrebat inca cu pistolul in maini.
-Da, mademoiselle! In seara asta este o intrunire a vampirilor cu vanatorii de vampiri si nu stiu unde este stabilita. Eu nu sunt de prin partile astea si nu imi pot da seama.
-Inteleg, domnule, am zis serioasa, fara sa slabesc stransoarea pistolului. Mergeti tot inainte si veti vedea pe poarta unei case un "V". E singura care are asa ceva si acolo se tine intrunirea, i-am explicat.
-Va multumesc si imi pare rau ca v-am speriat, mademoiselle.
Si a disparut. Am mai asteptat putin inainte sa ma intorc la masina si sa bat in geam ca André sa-mi deschida, apoi am pornit.
Am ajuns la casa si mai erau cinci minute pana la ora stabilita, asa ca am intrat pe usa de la bucatarie si am verificat ascunzatorile tepuselor de acolo, apoi mi-am dat jos geaca si am mers in sala in care avea loc intrunirea.
De cum am intrat, 17 perechi de ochi s-au intors spre mine. I-am privit pe fiecare in parte si mi-am dat seama ca vampirii erau batrani si nu numai asta, dar mai lipseau doi.
Vanatorii erau la locul lor si chiar se straduiau sa nu scoata pistoalele, dar vampirii nu aveau nici o treaba, doar ma priveau.Toti erau imbracati elegant, fiecare avand ceva diferit.
Ambele locuri din capetele mesei erau goale plus inca unul de la mijloc. Era o masa lunga, cu noua locuri de fiecare parte si cu inca doua in capetele ei.
In timp ce analizam incaperea, vampirul cu care vorbisem a intrat in camera si s-a ajuzat pe scaunul gol de la mijlocul mesei, ramanand goale doar locurile din capete. Stiam ca unul e al meu, dar celalalt cui ii apartine?
-Buna seara! le-am urat.
-Buna seara! mi-au raspuns toti in cor.
-Mademoiselle! exclama vampirul de mai devreme. Am zambit, indreptam spre unul din scaune.
-Sabrina, nu te aseza! a rostit o femeie-vanator. Adu-mi, te rog, un pahar de apa, scumpo!
-Imediat!
Aceea era hunterul din Brasov, Georgiana.
M-am dus la bucatarie si am umplut un pahar cu apa, apoi m-am privit in oglinda de langa geam. Paream emotionata, ceea ce chiar eram.
M-am intors spre usa si in momentul ala am scapat paharul din mana, dar nu a atins podeaua.
-Daniel?!