Inainte sa incepeti sa cititi, vreau sa zic ceva pentru colegele mele de clasa :D ok, incep: nea, nea, ne nea, nea :P:P:P ma rog si restul de sunete atanci vrei sa faci in sac cuiva, huh, stiti voi ce o sa se intmaple, ei bine eu nu prea cred pffff :P O sa va dati voi seama cand o sa ajungeti la sfarsit :))=))
In legatura cu capitolul: scuze ca am intarziat...din nou :D si nu imi place matematica de nicio culoare :D
Mi-a inghetat mintea temporar ca sa zic asa, nu prea mai am imaginatie.
Si in poza: Sebastian :)
Capitolul 14 - De trei ori
Ciudatul asta e de necrezut, cred ca a si sunat clopotelul pentru ora de istorie iar eu inca ma aflu pe holuri cu ticalasul asta care imi face tot corpul sa ia foc, creierul sa imi fiarba in craniu si toata gandirea logica sa dispara, nu pot simti decat respiratia lui pe fata imbujorata si bataile inimii mele care cred ca pot fi asemanate cu sunetele tobelor intr-un concurs international de muzica!
Gandesc prea mult, de fapt in momentul asta nu gandesc destul de mult, de ce nu pot pur si simplu sa il arunc de pe mine si sa ii zic sa isi tina mainile acasa, am inghetat, e ca un fel de pana de curent in mintea mea acum si sunt sigura ca daca as fi stat in picioare as fi cazut pe podea, atat de mult mi s-au inmuiat genunchii.
Cand in sfarsit ma las dusa de curent fara sa mai ma gandesc sa ma mai zbat ca un peste pe uscat, imi inchid ochii.
.
.
.
.
.
Bine, deci sunt sigura ca asta era momentul in care trebuia sa ma sarute...sau macar sa se intample ceva. Imi deschid un ochi si il vad pe Dylan cu mana la gura incercand din greu sa se abtina sa nu rada.
-Pfff - gh..HAHAHAHA! si asa a inceput sa rada intr-un mod insuportabil tavalindu-se pe podea. Serios, cat de aiurit poti fi?! Momentul ala practic tipa sa ma saruti, idiotule! Tipa cu un megafon, aiuritule! Ugh, nu te suport, cum naiba pot sa te plac, ma depaseste!
-Nu mai rade! Tip in zadar la el sa se opreasca, dar asa ceva nu se poate, se aseaza cu picioarele incrucisate in fata mea si isi sterge o lacrima care s-a prelins pe obrazul lui stang in timpul acelei scene lungi de 2 minute agonizante si extrem de jenante. Nu ajuta deloc nici ca imaginatia mea e mult prea...umm creativa gata nu merg mai departe de atat!
-Nu- nu pot haha, daca ai vedea cum ha-arati cu ochelarii aia proptiti pe nas, hahaha! Imi zice sau mai bine zis incearca sa imi zica printre rasete, cand in sfarsit se mai linisteste putin arunca o privire in directia mea, aveam bratele incrucisate si o privire incruntata pe fata mea, se holbeaza circa 3 secunde timp in care buzele lui iau forma unui zambet, obrajii i se umfla si i se inrosesc si incepe sa dea din nou semne ca o sa explodeze in urmatoarea secunda de ras, ceea ce s-a si intamplat.
-Gata, pana aici ti-a fost! Te duci in jos!
Si acestea fiind zise ma reped asupra lui ca un animal de prada ce nu vrea decat sa il sfasie in bucati, il trantesc pe podea si chiar cand vreau sa il lovesc imi prinde incheieturile mainilor, neoprindu-se nici macar o secunda din ras, iar cand o face isi atinteste privirea asupra mea si imi taie respiratia si ma opreste din incercarea mea de a scapa din stransoarea lui, isi intoarce corpul si se rasuceste astfel incat atunci cand imi deschid ochii, ma trezesc cu el deasupra mea iar eu pe parchetul rece din hol.
Ma enerveaza, ma enerveaza rau de tot jocurile lui, dar e oare rau sa zic ca si mie imi place pozitia in care ma aflu acum? Nu pot sa zic nimic deoarece mintea mi se incetoseaza cand imi zambeste dulce uitandu-se drept in ochii mei. Imi tine mainile pironite deasupra capului cu o singura mana si isi apleaca capul pana la urechea mea, respiratia lui facandu-ma sa tremur.
-Imi place cand esti furioasa, dar imi place si mai mult asa, imi sopteste incet la ureche. Cum adica asa? Nu inteleg, mintea mea nu functioneaza, din nou.
-Ce vrei sa spui? intreb si mai incet vocea mea doar cu un ton mai ridicat deasupra unei soapte inchitind in sec. Isi infunda nasul in parul meu si ofta adanc.
-Ca o pisicuta imblanzita, de mine... imi sopteste fierbinte in ureche.
-Aah...ok, ii zic eu fara suflare.
-HEI, ce faceti voi doi acolo! Se aude o voce ragusita din celalalt capat al holului, il imping pe Dylan de pe mine cu mainile mele recent eliberate din stransoarea lui. Nu se poate, ala e profesorul de istorie, domnul Bruton, nu e de bine, inca e suparat pe mine din cauza eseului prea lung, pff, te rog, 17 pagini nu este mult, dar poate ca cele 8 pagini fata verso despre legendele grecesti au fost in plus, heei, nu va uitati asa la mine am vrut sa fac un proiect acceptabil!
-Liceul acesta nu este un loc in care adolescentii ca voi sa se manifeste asa cum vor ei! striga domnul Bruton apropiindu-se de noi.
-Ridicati-va de jos, nu mai cascatii gurile ca niste pampalai!!
Pampalai, pardon? Nu stiu despre Dylan aici de fata, dar eu nu accept sa fiu insultata in acest fel!
-Dar domnu- incep eu doar ca sa fiu intrerupta intr-un mod nepoliticos de domnul 'bruta'.
-Fara scuze domnisoara Jensen, oricum nu te voi crede, deci domnule Carter explici sau preferi detentie?
-Uhmm, dap, grea alegere dar aleg detentia, zice Dylan ducandu-si mana dreapta prin parul lui saten deschis.
-Ce? Detentie, cum-
-O alegere foarte buna, va voi vedea pe amandoi dupa ore la detentie, aceasta institutie nu a fost cladita ca voi sa va descarcati frustrarile sexuale.
Cat tupeu, ma intrerupe apoi mai zice si ugh! Scoala...si detentie....stupid....Dyalan si frustrari! Tu domnule, TU ai nevoie sa iti descarci frustrarile sexuale, nu eu! Unde ti-e nevasta, a fugit de tine cu un sofer de tir?
-Acum intoarceti-va la clasa, domnisoara Jensen voi fi in clasa in 5 minute ma duc sa raportez directorului.
Cine i-a bagat o albina in pantaloni? Raman pironita pe loc in mijlocul holului ascultand scartaitul pasilor profesorului ingamfat si plin de el ca ai putea sa il intepi cu un ac! Un ac am spus!!
-Ei bine tocilaro, eu trebuie sa ma intorc la ora de matematica, iar tu umm ai grija la tiran, de obicei se intoarce mult mai devreme.
-Ce? Cum, stai unde pleci?
-Ne vedem la detentie!
Acum a picat si cerul pe mine. Detentie. Am detentie. NU AM AVUT NICIODATA IN VIATA MEA DETENTIE!!!! Toti anii aia in care am avut grija sa fiu cea mai disciplinata eleva, cu cele mai mari note si recordul cu prezenta la ore! Nu am dat niciodata dovada de un comportament inadecvat in incinta scolii, de ce tocmai acum?! De ce?
.
.
.
Grrr! Dylan! Normal ca e vina lui! O sa fur furtunul ala blestemat si o sa il leg fedeles in urma unui camion cu inghetata caruia o sa ii dau foc apoi o sa ii indes nitroglicerina in nas si o sa privesc cum explodeaza din loja unde o sa ma delectez cu gustari sanatoase si mere verzi! Phew, gata ma simt mai bine si acum hai la ora de istorie...sau ce a mai ramas din ea, dupa calculele mele ar trebui sa se sune chiar ........RIIIIIIIING! acum. Hmm, gata cu ora de istorie si cu lectiile stupide predate de stupidul domn 'Bruta' i se potriveste numele perfect daca ma intrebati pe mine!
*
-Oooo si apoi ce s-a intamplat, v-ati sarutat aaa? Aaaa? Spune! Imi tipa Lilly in ureche inclinandu-se inainte pe scaun aproape urcandu-se pe masa din cantina si in terciul ala odios pe care ei il numesc 'Tocana cu Surpriza' si despre care ei zic ca este comestibil! Imi si imaginez ce ar fi putut sa puna doamna cu mancare acolo si variaza de la sconcs mort de pe marginea drumului si o amestecatura de mucegai si gramada aia frumoasa de muste de pe podea, bleaaagh!
-Daca incetezi sa te mai urci pe masa si sa dai din gura intr-un mod inutil si ineficient prin care doar consumi oxigenul necesar procesului de respiratie, atunci da o sa iti spun.
Lilly nu spune nimic...Eee, macae a tacut din gura.
-Deci! Se rasteste Lilly la mine impacientata facandu-ma sa scap lingura cu care inghionteam substanta cleioasa din farfuria mea direct pe bluza mea portocalie si cateva picaturi din tocana magica sau surpriza cum s-o numi aterizand chiar pe lentilele ochelarilor mei. Sa nu mai zic ca atunci cand Lilly m-a observat pe holurile scolii a strigat in gura mare numele meu facandu-i pe toti sa isi intoarca privirile la mine ca in prima zi de scoala, mai tineti minte faza cu banca, nu? Acum am reusit sa imi fac o reputatie: Ciudata cu matematica, asa m-a strigat un pusti pe hol si pustiul ala mai era si un fraier din clubul de sah! Am ajuns sa rada si membrii clubului de sah de mine!
Probabil ca nu v-am zis ca sunt la cursurile de matematica avansata...oops, greseala mea, si probabil nu v-am zis ca particip la concursul de matematica intre state...mda, ei bine nu mai conteaza, acum toata scoala stie.
-Mda, mersi pentru noua pata toxica de pe tricoul meu, exact ce imi doream!
-Cu placere, imi zice Lilly rapid nici macar deranjandu-se sa bage in seama tonul sarcastic al vocii mele, acum spune odata sau iti fur ochelarii si ii dau lui Rony!
-Da spune-ne, stai ce sa ne spuna ciudata cu mate?
-Pleaca Sebastian, nu ai fost invitat in mod cordial la conversatia noastra, ii spun eu iritata stergandu-mi tricoul si ochelarii mei pe care ii urasc din tot sufletul cu un servetel de hartie.
-Daaa, cum a zis ea! Din nou se face auzita Lilly batand cu pumnul in masa.
-Stai jos cap de acadea, nu vorbeam cu tine si oricum nu am nevoie de o invitatie.
-Nu, tu ai nevoie de mai putine fumuri in cap!
-Iar tu de mai putina vopsea, e clar ca iti afecteaza mintea, dar ce tot zic, mintea ta a luat-o pe araturi de multa vreme.
-Cel putin eu nu sunt un baietel plangacios care tipa la vederea unui catelus ca Rony a mea!
-Nu sunt plangacios!
-Doar fricos!
-Ba nu, cainele tau e o bestie, o masina cu dinti care musca non-stop!
-Ii spal dintii in fiecare zi!
-Asta nici macar nu are nicio legatura cu ce vorbeam!
-Tu ai inceput cu dintii, nu eu!
Priveam acest schimb de replici fara prea mult interes iar mancarea din fata mea, despre care pot sa jur ca a miscat, nu ma atragea in nici un fel asa ca mai bine ma duc sa vizitez un vechi prieten: biblioteca.
-Bine eu am plecat, va las-
-Ti-am zis javra ta ma uraste si nu, nimeni nu a scapat un rechin in pantalonii mei!
-Rony nu e javra, tu, tuuu rautaciosule!
Okaaaay, eu am sters-o de aici, ma duc sa petrec restul timpului de masa in biblioteca, apoi am engleza, fizica si cursul avansat de matematica la care abia astept sa ma duc.
*
Scriam de zor in caietul de matematica incercand sa rezolv ultimul exercitiu de matematica de pe tabla si gata! Chiar inainte sa se sune, iar doamna Zwingli pare foarte multumita.
-Tine-o tot asa Andy si vei castiga concursul de matematica!
Ma cuprind emotiile cand ma gandesc la concursul care va fi doar peste cateva luni, in primavara si in acelasi timp ma cuprinde groaza ca as putea pierde si ca imi voi dezamagi familia, scoala si tara! Ce ma fac!!!
Cred ca ar trebui sa ma calmez, am nevoie de un mar, imi voi lua unul in drum spre casa acum ca s-au terminat orele- stai, stai, am uitat de detentie, mama va fi atat de dezamagita de mine!
Ma indrept cu pasi repezi spre sala de detentie atunci cand realizez ca am cam intarziat la pedeapsa, izbesc usa de perete atunci cand ajung si imi asez mainile pe genunchi incercand sa respir cat mai normal, dar tot ce reusisem era sa gafai pana in prima banca de langa usa in care m-am asezat.
-Ma bucur ca ai venit sa te alaturi micii noastre petreceri domnisoara Jensen.
Ooo nu, nu tu! De ce tu! Trebuia sa se ocupe el de pedepse, nu? Daca e ceva ce vreau in momentul asta, ceva ce imi doresc cu ardoare este sa fiu lovita acumm de un fulger! Ma uit prin clasa si nu abserv pe nimeni in afara de profesorul cu inima de piatra si pe Dylan care zambea prostesc la mine, e numai lui! Ce-as vrea sa ii smulg zambetul ala dragut si fermecator de pe fata! Vedeti, nici nu pot gandi normal cand vine vorba despre el!
Au trecut ...12 minute, doar atat? Serios vrei sa ma omori? Nu am deloc rabdare, trebuie sa se termine odata detentia asta, nu mai suport tacerea asta! Nu imi vine sa cred ca zic asta dar mi-e dor de Kevin! Unde esti mutanterestrule enervant?
-Bine delicventilor, ma intorc in 5 minute, sa nu indrazniti sa parasiti aceasta sala sau macar sa susotiti pentru ca eu stiu totul, daca aud un bazait primiti o saptamana de detentie!
Pff, morocanosule, mai si verifica dupa ce a iesit din clasa, ma intorc sa vad ce face Dylan, are o expresie plictisita dar se lumineaza imediat ce imi prinde privirea, ma intorc din nou cu fata la tabla si oftez, as putea sa trag un pui de somn pentru restul detentiei.
Cele 5 minute s-au transformat in 10, cele 10 intr-o jumatate de ora iar detentia se apropie de sfarsit, nu trebuie decat sa mai astept decat cateva minute.
-Pff, m-am plictisit, tu nu? Il aud pe Dylan care era asezat chiar langa banca mea si sar in sus surprinsa, parca era mai in banca a treia de langa geam! Se vede ca ii place sa ma sperie, ar trebui sa se ia de mana cu Kevin.
-Shh, nu vorbi! Il atentionez eu in soapta.
-Tu chiar crezi ca o sa se intoarca, cubul ala de gheata a plecat de mult si ne-a lasat aici.
-Si de unde stii tu asta? Il intreb ridicandu-mi putin tonul vocii.
-Pentru ca am mai fost pe aici, niciodata nu se intoarce.
-Oricum nu plec pana nu se termina detentia.
-Nici nu am sugerat asta, imi spune zambindu-mi strengareste si intorcandu-si privirea inainte sa se holbeze la ceas.
-Oricum nu mai e mult.
Mai trece un minut si parca nu pot sa inghit tacerea asta si gandul ca sta atat de aproape de mine. Ma intorc sa ii zic ceva dar il gasesc la doar cativa centimetri distanta de mine.
Deja simt cum mi se urca sangele la cap si cum imi creste pulsul, cred ca e a treia oara pe ziua de azi cand se intampla asta. Privirea lui atat de intensa facea ravagi in mintea mea, bufonul asta ma scoate din minti si nu imi place dar macar odata, macar odata ma pot lasa purtata de val.
Asa ca inchid ochii si imi inclin capul spre el doar ca sa ii intalnesc buzele la jumatatea drumului intr-un sarut electrizant, mintea mi s-a incetosat si tot ce imi amintesc inainte ca soneria sa zbiere sunt mainile mele care i-au apucat parul si scaunul care a fugit de sub mine in timpul sarutului, desi nici nu ma gandeam sa ii dau drumul gatului de care ma agatasem si nici el nu parea sa vrea sa isi desprinda mainile din jurul taliei mele.