* Ii multumesc lui cristinasava737 pentru frumoasa poza de la Media <3 IMI CER MII DE SCUZE. Stiu ca nu am mai postat la carte, dar probabil toti sunteti in aceeasi situatie. Stresati si ocupati cu tezele si scoala, si sunt sigura ca acum, ca se apropie sfarsitul anului scolar, nu sunt singura pe care profesorii pun presiune. Cartea a crescut considerabil de cand nu am mai postat si vreau sa va multumesc pentru fiecare vot, daca ati lasa si o mica parere intr-un comentariu m-ati motiva si mai mult, dar eu sunt multumita si cu un simplu vot, macar asa sunt asigurata ca cititi ceea ce scriu. Sper ca acest capitol ca compenseze cat de cat lipsa mea, si va promt ca la vara voi incerca sa postez cate un capitol la doua zile. Sii, va rog sa imi scuzati greselile, daca sunt! Va pup si va iubesc! <3 *
Picaturile mici de parfum se asezara usor pe pielea fina a gatului Mirei, raspandind un miros frumos de flori si portocale. Lantul din argint care se sfarsea printr-o piatra medie, de culoare verde inchis stralucea in luminile oglinzii in fata careia statuse o ora pentru a se pregati. Machiajul ii punea in evidenta ochii frumosi si buzele mari iar parul ei era o mare de carlionti fini si atenti facuti. Bluza stramta cu corset o facea sa se simta o printesa din lumea medievala si pantalonii negri si mulati ii dadeau un aer atragator. Se mai intalnise cu Sam insa asta era a doua oara cand era invitat la cina si spera ca totul sa mearga bine. Vorbise cu el acum zece minute si tocmai ce trebuia sa ajunga. Isi verifica din nou machiajul si parul si stinse luminile oglinzii, apoi se intoarse pe calcaie spre cutia cu pantofi ce statea pe pat.
Desi arata minunat si seara asta trebuia sa fie una relaxanta, mintea ei era plina cu ganduri ce o faceau confuza, personajul principal al gandurilor ei fiind Harry. Era putin suparata ca o mintise ca pleaca acasa, nu ar fi fost daca nu ar fi stiut cum sta treaba cu Losture. Harry nu stie nimic despre ea si Mira incerca din rasputeri sa nu il bage si pe el acolo, sa nu ajunga atat de departe cu descoperirile. Motivul trebuia sa ramana un secret, pentru binele lui si pentru binele ei.
Totusi, ideea ca Harry vrea sa o scoata pe Ann' de acolo o sperie putin. Il observase pe Harry in prima zi in care a vazut-o pe Ann' cum o privea, atat de atent si fix insa nu ar fi crezut niciodata ca o sa ajunga la ipostaza in care o sa il prinda in clinica, strangand-o de mana. Spera din tot sufletul ca Harry sa nu se fi indragostit de Ann' pentru ca ar fi o iubire imposibila, in plus nu dorea sa il vada din nou suferind. Suferise destul dupa Cierra si inca o dezamagire in dragoste ar putea fi prea dureroasa pentru el. Regreta ca ii refuzase cererea, niciodata nu refuzase sa il ajute, insa cu Losture nu era de joaca.
O relatie intre ei nu ar fi posibila, ea este inchisa acolo fara sanse sa iasa, depresiva si cu o boala grea, nu comunica absolut deloc si nu reactioneaza la nimic. Insa Mira isi aduse aminte de momentul in care o vazuse pe Ann' strigand si intinzand bratele dupa cineva. Nu mai facuse asta, si modul disperat in care o facea ii ridica un semn imens de intrebare. Oare Harry s-a mai furisat pe la spatele ei ca sa mearga la Ann'? Cand o mai vazuse? Ce ii facuse? Sa o vezi pe Ann' strigand si intinzand bratele dupa cineva nu e ceva ce vezi in fiecare zi. Daca statea mai bine sa se gandeasca, nu vazuse asta niciodata.
Usa camerei ei s-a deschis brusc, fapt ce o facu sa tresara si sa se desprinda din gandurile ei. Pe buze ii aparu un zambet cand isi vazu mama intrand in camera, purtand o frumoasa rochie maro cu dantela si pantofi fini cu tocul micut, negru. Nu era machiata si cu toate astea era superba si isi intinsese parul cu placa, lasandu-l sa cada pe spate.
Miranda il placea pe Sam inca de cand il cunoscuse. Sarmant si atragator, il considera potrivit pentru fiica ei si nu avea nici un dubiu ca relatia lor merge prost. Ii vedea pe ei doi prinsi intr-o iubire greu de uitat si de distrus, erau foarte uniti si isi spuneau totul, Mira mereu ii povestea despre tot ce a facut impreuna cu el, despre toate intalnirile la care a dus-o care erau cu adevarat superbe si toate cadourile pe care i le-a facut. Din cate stia ea, ei doi niciodata nu se certasera, dar aparentele inseala cateodata...
—Mira, draga mea, esti superba! In voce i se citea clar emotia si ochii ii erau plini de lacrimi atunci cand isi privea fiica. Era mandra de ea, mandra ca reusise sa creasca un asa copil frumos si destept, doi copii de fapt.
—Multumesc mama, si tu arati minunat! Surase Mira si isi imbratisa strans mama. Mira era amuzata, simtind emotiile mamei ei. Mereu era asa, cand Sam sau cineva important trebuia sa vina la cina era emotionata. Pana la urma, o intelegea, ea se ocupase de mancare si pregatitul mesei, si ea a fost intotdeauna invatata ca asta era cel mai important atunci cand ai un invitat la cina. Prima impresie in fata unui om conteaza, persoana respectiva trebuie sa ramana cu o impresie buna inca de la inceput, si la adresa familiei Styles se aduceau doar cuvinte de lauda, si toata familia dorea ca asta sa ramana asa.
—Dar Harry e acasa?Am batut la usa lui si nu mi-a raspuns, si cand am vrut sa intru, usa era inchisa. Mira inghiti in sec si imaginea fratelui ei dezamagit si intr-un fel socat o lovi ca un ciocan in cap. Stia ca era dezamagit, era prima data cand ii refuza ceva intr-un mod atat de aspru, poate ca nu reactionase foarte corect, poate ca trebuia sa il asculte, poate ajungeau la o intelegere. Dar nu a facut asta pentru ca i-a placut, a facut-o ca sa il protejeze de Losture si de oroarea din institutia aia blestemata. E imposibil sa scoti pe cineva de acolo, s-ar fi luptat cu morile de vant, ea stia asta cel mai bine si spera din tot sufletul ca asta sa il faca sa inceteze. Isi va lua cat mai curand masina de la reparat si in modul asta, Harry nu o sa mai fie nevoit sa o duca in fiecare dimineata, asta era un pas important in indepartarea lui de institutie. Cei de acolo trebuia sa ramana acolo, secretele tot acolo si ea trebuia sa isi tina gura cat mai mult timp.
—Probabil ca face dus. Mira vorbi cu jumatate de gura si isi alunga orice gand despre instutie de Harry din minte. Telefonul ei vibra si un mic sunet impanzi toata camera, semn ca primise un mesaj. Se intinse spre telefon si il lua de pe toaleta din camera ei, intrand rapid in mesajul trimis de Sam. Miranda isi lungi si ea gatul in incercarea de a vedea ce scrie, dar vazand ca nu reuseste o lasa balta, si isi privi fiica, asteptand sa spuna ceva.
—Sam spune ca o sa fie aici in doua minute, sa mergem. Isi bloca telefonul si trecu pe langa mama ei, lasand o dara de parfum dulce in urma. Miranda o urmari, sunetul facut de pantofii lor cu toc se auzeau in intregul etaj. Inghiti in sec atunci cand trecu pe langa usa lui Harry si se abtinu din greu sa nu intre. Coborara scarile impreuna, Miranda ii ceru sa o tina de brat, neputand fi prea sigura pe picioarele ei. Trecuse ceva timp de cand purtase tocuri, si chiar daca cei pe care ii purta in aceasta seara erau micuti, uitase pozitia corecta si simtea uneori cum piciorul ei o ia intr-o parte. Dupa ce coborara scarile, Mira o lua in fata si Miranda zambi multumita, vazand-o cat de drept si corect merge pe tocurile inalte.
Il gasira pe Roger in sufragerie, urmarind un meci de fotbal, avand in fata o doza de bere desfacuta. Mira fugi in bucatarie pentru a aranja rapid masa in timp ce Miranda ii lua telecomanda de pe masuta de cafea din fata canapelei pe care statea sotul ei si ii inchise televizorul, fix in momentul in care echipa preferata a lui Roger avea sansa sa dea un gol. Roger isi arunca bratele in sus, privindu-si exasperat sotia.
—Miranda, scumpo, voiam sa vad aia! Miranda isi stranse buzele si isi incrucisa mainile la piept, privindu-l urat.
—Nu mai vezi nimic, Roger! In caz ca ai uitat, Sam, iubitul Mirei trebuie sa ajunga in mai putin de un minut, si tu stai linistit, uitandu-te la meci si band bere! Ce ti-am zis eu cu berea, om lenes? O auzi pe Mira cum rade din bucatarie dar nu o baga in seama. Prinse doza de bere si fu putin uimita vazand ca era plina.
—Nu am baut decat o gurita, asa ca nu mai vorbi atat ca iti dispare rujul de pe buze. Ranji Roger si trecu pe langa ea, lasand-o singura in sufragerie, cu doza de bere in mana. Roger intra lenes in bucatarie si ii zambi Mirei care il privi amuzat. Adora asta la familia ei, micile tachinari dintre ei erau atat de amuzante si crestea inima in ea vazand ca parintii ei se inteleg atat de bine, fata de alte familii.
Mira puse si ultima furculita pe masa, apoi isi puse mainile pe spatarul unui scaun si se sprijina in ele, privindu-si tatal care deja se asezase pe locul lui, in capul mesei. Roger se imbracase elegant in seara asta, purtand niste blugi negri, stramti si o camasa tot neagra, in picioare avand niste pantofi de lac, negri. Pentru varsta lui destul de inaintata, arata inca foarte bine si acum Mira era sigura de unde Harry luase obiceiul de a purta blugi atat de stramti. De cand era mic l-a adorat pe Roger si il copia la orice miscare, si isi aducea perfetc aminte ca atunci cand avea varsta de 14 ani, dorea sa se tunda si sa isi lase barba exact ca el, dar a avut noroc ca Miranda l-a oprit in a se tunde, rezultat fiind buclele maronii din capul lui.
—Fratele tau unde este? Intreba el jucandu-se cu furculita din argint ce se afla in stanga farfuriei albe, simple. Mira de gandi rapid la un raspund. Acum ii parea rau ca nu daduse pe la el.
—Probabil inca se pregateste. In sufletul ei asta spera, un gand ca ar fi plecat ii aparu in minte dar prefera sa il indeparteze. Nu avea unde sa plece si de ce, mai mult ca sigur era in camera ei si isi aranja carliontii sau isi dadea cu parfum. Da, exact asta facea. Roger incuviinta si in momentul in care se auzi soneria, Mira parasi rapid bucataria. O auzi pe Miranda cum ii pronunta bucuroasa numele si zambeste cand isi vede iubitul in pragul usii. Era la fel de frumos cum il stia, cu parul scurt si brunet, dat cu putin gel pentru a sta in niste tepi. Ochii caprui straluceau in timp ce o imbratisa pe Miranda si avea un mic zambet pe buze. Purta niste pantaloni albastrii inchisi, usor stramti si o camasa neagra cu nasturi albi si gulerul alb, iar in picioare niste conversi negrii. Zambi emotionata si isi mai trecu de doua ori mainile peste bluza si pantaloni, aranjandu-si imbracamintea mai bine. Cand Miranda se desparti din imbratisare putu observa buchetele de trandafiri rosii din mainile lui. Ii intinse unul Mirandei care chicoti si o mica roseata ii aparu in obraji, facand-o pe Mira sa isi dea ochii peste cap.
Se apropie incet de el si ochii ei verzi fura captivati de ochii lui caprui si intensi. Isi zambira frumos si o auzira pe Miranda cum pleca din sufragerie, lasandu-i singuri. Il imbratisa strans, dar el se trase nici dupa trei secunde, fapt ce o lasa pe Mira putin sceptica, dar continua sa ii zambeasca. Sam ii intinse buchetul, format din cinci trandafiri rosii ca focul, impachetati frumos intr-o hartie rosie, cu o funda tot rosie.
—Multumesc, Sam! Ii spuse, privind spre buchetul de flori, apoi se intinse sa il sarute. Se astepta ca el sa ii ofere dornic buzele, dar in schimb se trase usor, fapt ce o facu pe Mira sa se incrunte si inima sa ii tresara. Ceva nu era in regula cu el, parea nervos si distant, ceea ce o durea enorm. Se intampla ceva cu el si ei nu ii spusese nimic, ceea ce ii jurase ca nu va face. Isi promisesera unul altuia ca isi vor spune orice ii deranjeaza si ca nu vor avea secrete.
—Sam, e totul ok? Vorbi soptit ca parintii ei sa nu o auda din bucatarie. Nu dorea sa ii alarmeze cu ceva ce ar putea fi doar o alarma falsa. Stia cat de mult il place Miranda pe Sam si era fericita ca avea parte de un baiat asa bine crescut si frumos ca el. Sam o privi agitat si isi scarpina usor fata. Se balbai putin inainte ca un zambet lenes sa se asterne pe buzele lui.
—Da iubito, doar ca sunt putin emotionat, din cate am inteles de la mama ta, Harry e acasa. Mira chicoti si ii puse mana pe umar, zambindu-i incurajator. Exact cum se gandea ea, o alarma falsa. Nu stia ca Sam e asa intimidat de Harry, dar nu il invinovatea. Fratele ei putea fi foarte intimidant cand dorea, si era clar ca il cam speriase pe saracul Sam, ultima data cand il vazuse, mai ales dupa celebra vorba:"Ii rupi inima, iti rup capul". Tot ce trebuie Sam sa faca era sa il cunoasca mai bine, in spatele acelei masti intimidante pe care o are, se ascunde un baiat si un suflet atat de bun si dulce, tot ce trebuia sa faca era sa il cunoasca mai bine, si spera sa aibe sansa sa faca asta chiar in aceasta seara.
—Sam! O voce usor ragusita se auzi din spatele lor si Mira fu nevoita sa se intoarca pentru a-l vedea pe Harry coborand scarile. Purta vesnicii lui blugi negri si un tricou negru, in picioare avand niste ghete, tot negre. Marea de bucle ii era data pe spate, si parfumul lui puternic si barbatesc se simti inca de cand termina de coborat scarile. Purta pe buze un zambet lenes si Mira era putin uimita sa il vada asa. Ultima oara cand il vazuse nu parea prea fericit, si nici nu era prea fericit. In ciuda refuzului pe care l-a primit, nu avea de gand sa ii strice aceasta seara si se abtinea atat de tare sa nu isi lase inapoi expresia posomorata si obosita. Dusul pe care tocmai il facuse ii dadu drumul gandurilor chinuitoare, doua fete tot alergau de colo colo, diferenta era ca una incepuse sa fie din ce in ce mai transparenta, in timp ce cealalta incepea sa lumineze din ce in ce mai tare. Nu dorea inca sa recunoasca nimic, sufletul si mintea lui era o mare in plina furtuna, atacata de ganduri multe si marunte, ca stropii de ploaie, si unele rare, dar puternice, exact ca tunetul si fulgerul.
Nu isi privi sora, ochii lui erau intepeniti doar pe baiatul ce il privea usor agitat si cu ochii mari. Tinuta lui nu era prea rea si aproape ca se lipise de Mira, ceea ce il deranja usor, dar pana la urma, era iubitul ei. Putea fi o fire foarte protectiva, mai ales cu sora lui pentru care si-ar fi dat si viata.
Cand ajunse langa el ii intinse mana, iar Sam o prinse usor, afisand un zambet fals si stramb. Stia ca il speriase pe acest baiat data trecuta cand il vazuse, dar pana la urma asta ii era si intentia. Trebuia sa stie faptul ca daca face o miscare gresita, e in stare sa il decapiteze. Trebuia sa inteleaga cat de importanta e Mira pentru el si trebuia sa isi dea seama ca in seara acasa ii va urmari orice miscare.
—Harry, omule, te-ai schimbat mult fata de ultima data cand te-am vazut! Sam ii spuse in gluma si isi lipi pumnul de zona in care trebuiau sa fie patratelele. "Lingusitor nemernic". Gandi el si in ciuda gandurilor sale rautacioase, afisa un zambet oarecum mandru.
—Faci sala sau lucrezi cu vreun instrument, ceva? Continua Sam si Harry ranji draceste in mintea lui.
—Doar sala, dar tu? Si tu te-ai schimbat, sper ca nu ti-ai folosit instrumentul prea mult. Il privi direct in ochi cand spuse asta si putut vedea schimbarea din ei, din amuzat la agitat. Isi daduse seama in ce parte bate si Harry era foarte curios ce avea sa zica mai departe. Salvarea lui fu Mira care icni, cateva secunde mai tarziu lasand sa iasa un chicotit nervos.
—Puteti sa discutati mai multe la masa? Mama si tata ne asteapta. Mira il apuca usor de brat pe Sam si il trase dupa ea spre bucatarie. Avea obrajii rosii, si intr-un fel se astepta la asta. Era sigura ca Harry il va tachina pe Sam pe toata durata cinei. Harry inca il testa pe Sam, desi nu ar trebui. Sunt impreuna de ceva timp si nu s-au certat mai deloc, dar normal ca el nu stie nimic, fiind tocmai la celalalt capat al lumii. Intrara cu totii in bucatarie, gasindu-i pe Roger si Miranda stand la masa, Roger in capul mesei, iar Miranda in stanga lui. Harry ii privi pe Mira si Sam cum se aseaza langa Miranda. Avea doua optiuni, ori se aseza langa ei, ori in fata lor si in dreapta tatalui sau. Normal ca alesese a doua varianta.
Cina incepu curand, Miranda puse primul fel de mancare ce consta in friptura cu piure si legume. Atmosfera era una vesela si linistita, dar prefera sa nu vorbeasca, doar sa asculte. Vorbira despre el, despre familia lui, planuri dupa ce termina liceul si relatia lui cu Mira. Desi ei isi caracterizau relatia ca fiind una perfecta si plina de fericire, Harry nu credea acest lucru. De cand se asezasera la masa, il observa pe Sam usor distant de Mira, statea la o distanta considerabila fata de sora lui, abia se uita la ea sau o atinge si chiar a fost nevoita sa il strige si sa il zdruncine putin pentru a o baga in seama. Ii vorbea scurt sau chiar deloc, dand doar din cap. De sarutat, nici nu se pune problema.
Roger facu glume pe tot parcursul cinei, facand atmosfera una mai placuta si vesela. Ochii lui Harry erau intepeniti doar pe zambetul lui Sam si din nu stie ce motiv il enerva. O vedea pe Mira usor confuza si chiar trista din cauza distantei lui, si in mintea lui deja se formase planul perfect pentru a sterge zambetul ala de pe buzele lui. Acum incepea distractia.
—Deci, Sam, ce planuri ai tu cu sora mea? Vocea lui era una calma si calculata si toti se oprira din ras pentru a-l privi. Sam parca impietri si il vazu cum inghite in sec. Mana lui trase de gulerul alb si marul lui Adam cobora rapid si urca la fel de repede. Harry era mai mult decat amuzat, privindu-l cum se fastaceste si tot inghite in sec. Mira era usor iritata de faptul ca Harry avea chef de a umili pe cineva, dar in acelasi timp, in interiorul ei ardea cu curiozitate sa auda raspunsul iubitului sau.
—Pai, suntem de ceva timp impreuna, si suntem foarte fericiti, nu am de gand sa ma opresc aici. Mira era multumita de raspuns si mai ca ii venea sa se intinda si sa il sarute, Miranda ranjea pe sub mustati iar Roger taia nepasator o bucata de friptura. In schimb, Harry nu era prea multumit de raspuns, Sam inca nu ii inspira incredere si comportamentul lui din seara asta nu era unul demn de un un om ce tine la iubita lui, asa cum pretinde el. Harry era de parere ca iubita ta ar trebui sa fie prima ta prioritate si cea mai mare grija, sa o faci sa se simta bine, sa vorbesti cu ea, sa o strangi de mana si sa o saruti din cand in cand, ceea ce Sam nu facuse aproape deloc asta pana acum. Ori gandurile lui erau adevarate si Sam era un sarpe nenorocit cu doua fete, ori se incadra in genul de baieti care tin la iubitele lor si nu le arata asta mai deloc. Harry nu era multumit de nici o varianta, insa daca trebuia sa aleaga, mai mult ca sigur ar prefera sa faca parte din acei baieti, decat sa afle ca o inseala pe Mira. Numai el stia de ce era capabil sa faca pentru sora lui, si avea un sentiment ca o sa arate asta si celorlalti cat mai curand. Chiar daca tocmai ii refuzase poate cea mai importanta cerere pe care i-a adresat-o vreodata, sa o vada suferind era ultimul lucru pe care il dorea.
—Cand a fost ultima data cand ai scos-o la o intalnire? Urmatoarea lui intrebare il lasa putin perplex pe Sam si Mira se incrunta. Deja ajungea prea departe, spera ca dupa prima intrebare sa se opreasca dar se pare ca Harry dorea sa il sperie de tot in seara aia. Miranda se abtinu sa nu ii spuna ceva, iar Roger doar urmarea amuzat discutia.
—Acum o saptamana, de ce? Din nou, Harry nu era multumit de raspuns. El isi petrecea toate zilele si noptile impreuna cu Cierra si o scotea in oras zilnic, ori faceau o plimbare in parc, ori mergeau la cinema si vedeau un film siropos si stupid care o facea pe Cierra sa planga. Ura filmele de acest gen dar faptul ca o putea consola pe Cierra dupa ii mai imbuna inima.
—Hm, ar trebui ca intalnirile voastre sa fie mai dese. Tonul lui iesise mai aspru decat dorea si Sam inghiti bucata de friptura cu noduri. Pe fruntea lui, la lumina becului stralucea transpiratia si isi misca nervos picioarele pe sub masa.
—Pai, stii tu, tocmai ce am terminat liceul si ma pregatesc intens pentru examenul care urmeaza sa il dau pentru facultate. Daca Harry ar fi fost idiot, ar fi inghitit incercarea lui de a se scoate din aceasta situatie, dar Harry nu era idiot deloc si scuza asta era cea mai proasta scuza pe care a auzit-o. Incerca sa nu lase sa se vada expresia lui amuzata, in schimb isi stranse buzele si isi miji ochii, lucru care pe Sam il sperie si mai tare.
—Wow, nu stiam ca tu si noaptea studiezi! Ce viitor cumnat constiincios am. Ranji rautacios si Sam se albi la fata. Se abtinea atat de tare sa nu bufneasca in ras si sa isi priveasca sora care il urmarea incruntata.
—Bine Harry, gata cu intrebarile! Miranda isi puse palmele pe masa si se ridica in picioare, privindu-si fiul usor iritata. Il asteapta un examen greu pe Sam, crezi ca lui nu i-ar placea sa petreaca timpul cu Mira? Miranda isi puse mainile in solduri, incercand sa isi dea seama ce il apucase pe Harry. Nu s-ar fi gandit niciodata ca cina care trebuia sa fie una vesela si linistita s-ar putea transforma intr-un interogatariu. Pe tot parcursul cinei l-a privit pe Sam cum se albea din ce in ce mai tare la fata si isi daduse deja seama ca era foarte intimidat de Harry. Ii daduse si niste coate sotului ei pentru a o ajuta sa puna capat acelei discutii, dar el zicea mereu ca nu se baga si sa isi lase fiul sa intre in rolul de frate protector. Miranda considera ca nu asta ar trebui sa faca un frate protector, asa cum il numise Roger, Sam mai avea putin si cadea de pe scaun si nu avea chef sa stea sa isi adune viitorul ginere de pe jos.
—Dar ce am spus? I-am adresat niste intrebari perfect normale, nu prea am apucat sa vorbesc cu Sam data trecuta, asa ca am incercat sa profit de cina asta cat mai mult. Harry isi ridica mainile in aer nevinovat, privindu-si mama cum isi da ochii peste cap si auzind-o pe Mira cum pufneste.
—Pai, eu ar trebui sa plec, este deja tarziu si...
—Da, ar trebui, adica, ai un examen de dat si presupun ca doresti sa mai inveti putin, asa-i? Ranji Harry in coltul gurii si Sam inghiti in sec. O auzi pe Mira cum ii pronunta numele nervoasa si o privi incurcat. Normal ca ea nu vedea toate astea, era sigur ca (,) credea tot ce ii spunea Sam si nu il suspecta cu nimic. Dar el vazuse, ii vazuse ezitarea din aceasta seara si era hotarat sa investigheze mai mult. Sam nu pierdu vremea si o saruta pe obraji pe Miranda si dadu noroc cu Roger, apoi ii stranse si mana lui Harry usor ezitant. Harry ii mai arunca un ranjet inainte sa paraseasca sufrageria si sa iasa afara impreuna cu Mira. Profita de faptul ca Miranda plecase in bucatarie pentru a duce niste farfurii si tatal sau iesise afara pentru a "gusta" o pipa, asa cum spunea el si fugi rapid la etaj.
Ne citim la capitolul urmator! xoxo