Heeey, m-am intors dupa o vreme lunga luuunga , am fixat problemele mele pe care le-am avut cu internetul de cateva saptamani deja, imi cer scuze ca nu am mai postat. MY SINCERES APOLOGIES TO EVERYBODY :(:(:( sorry, sper ca nu sunteti foarte suparati pe mine :(
Si in afara de asta, nu am mai verificat greselile de ortografie de aici pentru ca am vrut sa il postez cat mai repede asa ca imi cer scuze si pentru asta, anyway enjoy! :D
Capitolul 8 - De ce eu?
Nu imi vine sa cred ca aproape am facut asta! Unde ti-a fost capul Andie? Credeam ca nu iti pierzi mintile asa de usor! A fost doar momentul care te-a impins sa faci acest gest total neadecvat intr-o biblioteca, biblioteca scolii, unde putea sa intre un profesor!
-Ce faceti voi aici? intreaba Sebastian, de cat timp e el aici? Sper ca nu a fost aici sa vada scena de mai devreme, stai dar de ce imi pasa? Nu trebuie sa dau explicatii nimanui! Daca vreau acum sa sar pe Sebastian, sar pe el, nu? Pentru ca asa vreau, nu? Stai...asta nu a iesit cum trebuie.
-Am deranjat ceva? Intreaba din nou incrucisandu-si mainile.
-De fapt, da ai deran-
-Nu! Nu, nu, nu ai deranjat absolut nimic, ce ai fi putut deranja? Cred ca arat ca o adevarata fraiera acum! Mai ceva ca atunci cand a trebuit sa ma imbrac in iepure pentru piesa de teatru, asta a fost anul trecut, inca mai am cosmaruri cu coada aia pufoasa, mica si alba prinsa de posteriorul meu!
-Doar am alunecat incercand sa iau cartea asta si Dylan a fost aici sa ma prinda, nu-i asa Dylan?
-Mdea...carte, alunecat, cum spui tu, mormaie furios si pleaca asemenea unui uragan din biblioteca dupa ce isi ia la revedere grabit.
Ok...cam multa tensiune aici, am impresia ca rafturile cu carti o sa cada peste mine. Chiar cand Sebastian vroia sa spuna ceva il intrerup zicandu-i ca am treaba si ca trebuie sa plec dupa care ies fugind din biblioteca atat de repede incat ai putea spune ca personajul ala ciudat cu masca de hokey si drujba ma alearga prin holurile scolii. Ce prima zi de scoala nasoala!
*
Ok, nu o vad pe Lilly sau Lilly care i-o fi numele pe nicaieri asa ca inaintez spre terenul de fotbal si observ ca multi studenti stau in randurile din fata si multi stau in picioare, e un eveniment chiar atat de important, acest discurs al directorului? Mie imi pare o totala pierdere de vreme, trebuie doar sa stea in fata si sa dea din gura, de parca as avea nevoie sa imi umple urechile cu tot felul de cuvinte pline de spirit care sa ne impinga sa invatam.
-Da-te la o parte tocilarule, aici stau eu! Striga o matahala de fotbalist unui sarman suflet educat si cultivat, ala nu e tocilarul din tomberon? Il impinge de pe banca din primul rand, saracul! De obicei neanderthalienii astia stau in ultimele randuri, care apropo toate sunt libere, nici o tipenie de om care sa isi aseze posteriorul pe bancile reci ca metalul neinsufletit, hai ca acum dau in poezii si nu am nevoie de asta.
Ma indrept spre ultimele randuri si imi imbratisez hanoracul pe corp astfel incat sa ma incalzesc un pic, este cam racoare afara iar eu sunt rea de frig, ma imbolnavesc foarte repede si serios nu vreti sa stiti cum arat atunci cand sunt bolnava.
Chiar cand sa ma pregatesc sa ma asez pe banca, simt doua brate care imi inconjoara talia si ma ridica cu picioarele de pe pamant, imi ia cateva secunde sa procesez ca nu mai am contact cu pamantul iar cand realizez asta, ei bine sa zicem ca urechile atacatorului au nevoie de un doctor.
Ma intorc sa il pocnesc pe cel care m-a atacat doar ca pumnul meu sa fie oprit chiar la jumatate de Dylan care isi tinea o mana la urechea dreapta si cu cealalta imi tinea pumnul strans in al lui, auci, auci, auci, asta doare.
-Auci! Da-mi drumul, imi strivesti falangele degetelor, aaaau!
-Ei bine, pe mine m-ai lasat fara auz, de ce ai tipat asa?
-Pentru ca m-ai atacat!
-Nu te-am atacat, te-am imbratisat, e o mare diferenta!
Chiar cand sa ii dau o replica strong la acel comentariu apare Lilly de nicaieri, de parca s-ar fi teleportat aici, cu un zambet larg pe fata ei care se asorta cu capul ei foarte colorat.
-Hei, ce faceti, ati venit sa vedeti discursul pe care o sa il tina plictisitorul domn Gurton, directorul nostru care nu stie ce sunt alea culori?
Ma uit la ea de parca ar fi o creatura de pe alta planeta, dar nu exclud nici aceasta teorie, nu se stie niciodata, Trice mereu ma batea la cap cum ca extraterestrii exista si ca au mai si vizitat-o in nu stiu ce miercuri din nu stiu ce saptamana din luna iulie, dar ma rog lumea e plina de ciudati si chestii ciudate iar zambetul lipit pe fata lui Lilly e unul din acele lucruri, ma cam sperie....si m-am uitat la multe filme de groaza sa stiti!
-Mda...buna si tie Lilly, ii spun eu lovindu-l pe Dylan cu cotul in coaste ca sa nu se mai holbeze la mine, reusind sa scot un sunet de durere din partea lui, aaa dulcele sunet al durerii provocate de mine.
-Ti-am mai zis sa imi spui Lilly!
-Dar tocmai asta a zi-umf, il intrerup de Dylan cu inca o lovitura in coastele lui, zambind larg si dand din cap cum ca am inteles, nu are rost sa imi obosesc gura si sa ard combustibil degeaba doar ca sa argumentez cu ea. Dylan incerca sa isi calmeze durerea din coaste uitandu-se in acelasi timp urat la mine, cred ca i-am lasat o vanataie, nu prea am obiceiul sa lovesc incet, ooops, greseala mea hehe! Trebuie sa invete sa isi tina gura.
Deci fara intreruperi de data asta, ma indrept spre banca sa ma asez cand observ ca cei doi erau inca in picioare si se uitau la mine, ciudaaat.
-Ei bine? Ii intreb eu pe amandoi.
-Aaa? Intreaba Lilly aplecandu-si capul putin la dreapta in timp ce Dylan ridica spranceana la mine, oftez puternic si ma intorc spre ei ca sa ii invit sa stea jos, se pare ca oamenii astia au nevoie de invitatie.
-Stati jos sau ce? Vreti cumva sa va iau de manuta si sa va arat cum se face?
-Pe mine nu m-ar deranja, imi spune Dylan facandu-mi cu ochiul.
-Ti-a intrat ceva in ochi? Il intreaba Lilly holbandu-se la fata lui la doar cativa centimetri departare, inca putin si il loveste cu nasul in obraz, nu m-am mai putut abtine atunci cand Dylan isi tot deschidea si inchidea gura ca un peste nestiind ce sa-i spuna asa ca am izbucnit intr-un ras isteric tinandu-ma de burta, tare haios, chestia asta mi-a facut toata ziua.
-Hei nu mai rade si tu, tu nu mai sta atat de aproape de fata mea, ii spune lui Lilly, impingand-o, avea obrajii prafuiti de o roseata care abia se putea observa si isi scarpina ceafa uitandu-se in jos rusinat.
Eu tot radeam, doar ca mai incet, am incercat sa ma opresc, zau am incercat, dar vorbele incoerente care ieseau din gura lui Dylan incercand sa isi salveze ce a mai ramas din egoul lui ma faceau sa rad mai tare. Simteam ca o sa imi pierd echilibrul asa ca m-am trantit pe banca doar ca ea sa cedeze sub greutatea mea, auuu fundul meeeeu!
Banca s-a rupt in doua, eu sunt pe jos cu un picior pe sus si bucati de lemne pe langa mine, cred ca mi-a intrat o aschie.... Ma uit in jur, toti si-au intors capul la mine, Sebastian era un rand mai jos si parea confuz, s-a asternut o tacere de mormant, off frate stiu ce o sa se intample in 3..2..1
-HAHAHAHAHA, toti au izbucnit in ras si aratau cu degetul spre mine, pentru prima data in viata mea vroiam sa ma fac mai mica decat eram, marimea unei furnici ar fi fost ideala in acest moment. Karma, urasc karma, e numai vina ta Kevin, nu stiu cum dar e vina ta!
*
-ACHUUUU!
-Sanatate, ai racit cumva Kevin?
-Aaa, nu, sunt perfect sanatos!
-Am auzit ca atunci cand stranuti cineva se gandeste la tine.
-Crezi ca e Tiffany? ACHUUUU! Intreaba Kevin entuziasmat inainte sa stranute din nou.
*
Nu pot sa zic ca sunt mandra de noul model de pe spatele blugilor mei, dar hanoracul nu este folosit numai la a tine cald asa ca l-am legat de brau dupa ce m-am ridicat din gramada de lemne.
-Ar fi trebuit sa iti spun ca nu trebuie sa te asezi pe bancile din spate pentru ca sunt subrede, zice Lilly pe un ton siropos si dulce, prea multe dulciuri duc la carii, la carii iti spun!
Si serios? Abia acum imi spun, acum cand probabil o sa am nevoie de un doctor ca sa ma mai pot aseza vreodata? Ce oameni sunteti voi, cruzi si nepasatori? M-as fi asteptat la asa ceva din partea lui Dylan care apropo, e pe jos de ras, dar Lilly? Et tu Lilly?
-Bine Dylan, gata poti sa incetezi, e destul!
Bine, tu ai cerut-o! Nimeni nu rade de mine si scapa nepedepsit, ca tot veni vorba am de notat in agenda o noua intrare, trebuie sa ma razbun pe 579 de elevi saptamana viitoare. Il lovesc pe Dylan din nou in coaste, se opreste imediat din ras scotand un nou sunet de durere.
-Acum ai terminat? Il intreb, dar imediat cum imi ies cuvintele pe gura incepe din nou sa rada doar ca de data asta nu atat de zgomotos.
De ce eu?