*Multumesc cristinasava737 pentru superba imagine de la media, multumesc mult! <3 Imi pare rau pentru intarziere dar am inceput scoala si am intrat deja in forta, sper sa compenseze acest capitol, am incercat sa il fac lung. Va astept parerile mai jos si va rog sa imi scuzati greselile, daca sunt! Lectura placuta!*
Deschise portiera alba a masinii si isi cauta cheile in buzunare. Le scoase cu doua degete si mai arunca o privire spre institutie inainte sa intre in masina. In ochi ii sari Wendy care tocmai intra pe usa laterala, ranjndu-i. Se incrunta usor si privirea lui se axa pe "cutia" din piatra din spatele institutiei. Nu intelegea de ce Wendy arata spre locul acela in timp ce ii zicea ca Losture ascunde multe. Insa locul ala pare si mai primitiv, inchis si deprimant, turnurile inalte din piatra il duceau cu gandul la turnurile din cartile cu printese. Doar ca acolo nu vedeai umbre care se misca. Facand o examinare mai rapida observa ca nu exista vreo poarta sau usa prin care sa intri. Putea vedea doar fata si o laterala si nu exista vreo usa sau ceva. Sprancenele i se incruntara si intra in masina. Avea destule griji pe cap acum, cum ar fi Ann' si scoaterea ei din institutie. Harry nu stia cum o sa actioneze, chiar daca Ann' a dat niste semne, nu credea inca faptul ca are incredere absoluta in el, trebuia sa ii castige increderea, trebuia sa se miste usor, fara miscari bruste. O puteai asemana pe Ann' cu o caprioara. Mica si friava, speriata, mai ales daca faci miscari bruste, insa daca te misti usor pot ajunge langa ea, poti pune mana pe ea si daca vei continua asta mai multe zile va prinde incredere in tine si te va lasa sa faci ce vrei in jurul ei. Asa era si Ann', daca Harry vrea sa ii castige increderea trebuia sa se miste usor, si sa puna mana pe ea.
In masina nici muzica nu se auzea, Harry dorise sa se scufunde in ganduri, fara a fi deranjat de ceva. Desi cu mintea era plecat, ochii lui erau atenti la drum si vigilenti. Era un sofer bun si avea incredere in capacitatea lui.
Mintea lui era incurcata si inima inca ii batea cu putere. Modul in care Ann' tipa dupa el si intindea bratele il bucura si il intrista in acelasi timp. Il bucura pentru ca totusi il observase, il stransese de mana si il lasase sa ii stearga lacrimile, insa il intrista pentru ca isi daduse a doua oara seama, dureros, cat de singura si speriata e. Cat de terifiata e de locul ala, vocea ei era atat de ragusita de parca tipase toata viata si nu mai avea voce. Si ii stransese mana atat de incet, Harry nu putea sa isi dea seama daca aia era toata forta ei sau nu, insa nu ar fi o mirare. E mult prea slaba pentru a avea forta. Si mai era si femeia batrana si nebuna. Cine era ea? Avea multa incredere in ea si Harry stia ca nu e o simpla asistenta, dar de ce nu o mai vazuse pana acum? Nu stia inca cine era femeia aia dar stia sigur ca nu ii e frica de ea, si mai stia ca e un obstacol in calea lui de a o scoate pe Ann' de acolo, dar cumva o reuseasca el...trebuia sa reuseasca.
*
In casa era liniste. Harry inchise usa de la intrare si intra in sufragerie, unde se astepta sa il vada pe Roger citind ziarul, bolborosind nervos ca Miranda nu il lasa sa fumeze in casa, insa nu era nimeni. Televizorul era stins si pe masuta din fata canapelei se afla doar ziarul impreuna cu o cana goala. Examina rapid si gradina, scotand capul pe usa din sticla din sufragerie insa din nou, nu era nimeni. Se indrepta apoi spre bucatarie, unde se astepta sa o vada pe Miranda gatind, purtand vesnicul ei sort alb si fredonand o melodie energica, insa era goala si ea. Ridica din umeri si isi aduse aminte ca avea gura uscata, asa ca se indrepta spre frigider, scotand o sticla rece cu apa. Cand inchise usa frigiderului o foaie impreuna cu un magnet cazura jos si Harry puse repede dopul sticlei, fara sa apuce sa bea din ea. Se apleca si lua foaia si magnetul, pe care il puse din nou pe frigiderul alb. Foaia era colorata de un scris frumos, caligrafic si albastru:
"Dragule, noi suntem plecati pana in centru pentru niste cumparaturi. Daca iti e foame ti-am lasat mancarea in frigider si daca ti se pare prea rece, incalzeste-o la cuptorul cu microunde. Incercam sa nu stam multi! Mama si tata. P.S Sa fi cuminte!"
Isi dadu ochii peste cap si rase, apoi mototoli hartia si o arunca in cosul de gunoi. Isi lua apa rece si iesi din bucatarie. Urca fara chef si graba scarile si intra direct in camera lui. Camera lui era ordonata si mirosea frumos, semn ca Miranda facuse o vizita camerei. Stia ca lasase putin dezordine si o sa ii zica, dar in momentul asta curatenia era ultimul lucru la care se gandea. Isi simtea sufletul greu si mintea prea incurcata. Avea nevoie de un dus. Bau doua guri de apa si puse sticla inapoi pe noptiera. Privi bagajele de langa pat si isi lipi mana de frunte cand isi dadu seama ca nici nu le despachetase inca. Dar nu avea starea necesara acum asa ce se apleca si lua un bagaj, incepand sa scormoneasca dupa niste haine de casa cat mai confortabile. Reusi sa vada printre toate hainele negre ceva alb asa ca vru sa il scoata, insa simti ceva tare impaturit in tricoul alb. Pe Harry il luase deja caldurile, stiind ce era acolo. Scoase usor tricoul impaturit, pipaind cu degetul lemnul puternic. Inghiti in sec in timp ce despacheta usor tricoul. Isi stranse buzele cand vazu un colt din lemnul maroniu si arunca tricoul pe jos.
Ochii lui scanara rapid marginile ramei fine, din lemn cu modele maroniu. Dar nu asta era important, ci ce se afla in rama asta. Desi nu dorea, ochii lui se umplura usor de lacrimi insa nu simtea nevoia sa planga, ceea ce era un record.
Era o poza.
O poza cu el si Cierra.
Isi aducea perfect aminte ziua aia, isi aducea aminte totul si faptul ca fusese o zi minunata pentru amandoi. Poza asta era facuta la prima ei aniversare pe care o petreceau impreuna. Relatia lor exista de doua luni atunci si Cierra tocmai ce implinea 18 ani si Harry era extrem de emotionat. Planuise o petrecere surpriza cu ajutorul colegului sau de camera si invitasera multe persoane, unele cunoscute de ei, altele cunoscute de ea. Ii cumparase cel mai frumos cadou pe care i-l putea da si petrecerea iesise minunat, tortul cu etaj fusese o reusita si nimic nu le-a stricat distractia si bucuria. Tot in noaptea aia a fost prima data cand si-au consumat dragostea, o noapte plina de emotie si iubire, sentimentele lor devenisera atat de puternica in doar 2 luni si se considerau aerul unul pentru altul.
Harry privi chipul pe care il iubise atat de mult si cu (,) care se trezise langa el in fiecare dimineata. Nu avea nici o imperfectiune, era asa de frumoasa, cu ochii albastrii inchisi si parul negru, lasat pe spate. Era imbracata cu niste blugi negri si o bluza eleganta, poza nu era facuta din cap pana in picioare, doar bazinurile le erau prinse, mainile lui Harry erau incolacite in jurul taliei sale si mainile asezate cu grija peste ale lui. Zambetele lor erau unele frumoase si ochii lor exprimau doar fericire si emotie. In jurul sau erau oameni si in aer confetti colorat, facusera poza chiar cand se aducea tortul.
Fara sa realizeze degetul lui Harry trecu usor peste chipul ei, si mintea lui era acum si mai incurcata. Lacrimile disparusera si in inima nu mai era junghiul pe care il simtea constant atunci cand vedea o poza cu ea sau cu ei doi. I se paru ca mintea ii joaca feste cand degetul lui fu indepartat de pe fotografie si in locul Cierrei era...Ann'. Pe chipul ei de copil era asternut un zambet frumos si parul ei negru era acum aranjat si spalat. Harry se incrunta si isi stranse ochii cu putere, apoi ii deschise si chipul Cierrei aparu din nou. Pentru un moment chiar isi dorise ca in locul ei sa fie Ann', sa fi fost langa Ann' la aniversarea ei de 18 ani si sa o tina pe ea in brate.
Ofta si lasa fotografia jos,apoi isi masa tamplele cu degetele. Toate gandurile astea erau mult prea grele si avea nevoie de un dus neaparat. Lua tricoul de pe jos si il impaturi din nou, scotand un alt tricou negru si bagand tricoul alb inapoi in geanta. Isi lua din celalalt bagaj niste pantaloni de trening gri si se ridica de pe jos, luand si poza cu el. O puse usor pe noptiera si se mai uita o singura data la ea inainte sa se intoarca pe calcaie si sa mearga spre baie.
Doar ca niste voci care il strigau l-au oprit si isi dadu seama imediat ca erau Miranda si Roger. Arunca hainele in pat dupa ce le striga un "Imediat" si parasi camera, coborand scarile si intrand in bucatarie unde isi vazu parintii carand multe pungi de cumparaturi. Miranda se opri imediat cand isi vazu fiul frumos si zambi fericita, strangandu-l in brate.
—Buna, dragul meu!Chitai ea fericita si Harry chicoti, privindu-si tatal care ii facuse cu mana, apoi iesi din bucatarie fara sa vrea sa le intrerupa momentul.
—Buna, mama. Miranda se desprinse din imbratisare si ii apuca fata cu ambele maini, sarutandu-i obrajii dragastos.
—Oh Doamne, ghici cu cine ne-am intalnit la magazin! Spuse fericita in timp ce scotea alimentele din pungi.
—Cu cine?Intreba Harry incepand sa o ajute pe mama lui. Erau multe pungi pline cu alimente si Harry nu intelegea de ce era nevoie de atatea. Cumparase multa mancare de parca urma sa aiba musafiri insa Harry credea ca despre asta e vorba, mai ales din cauza intrebarii.
—Cu Sam, iubitul Mirei. O imagine cu un baiat inalt, brunet si ochi caprui ii aparu in cap lui Harry. Sam e primul iubit al Mirei si relatia lor dureaza de ceva timp. Totusi nu a auzit-o niciodata vorbind despre el si chiar daca vorbea nu putea sti, fusese la facultate. Il vazuse o singura data, ei doi se cunoscusera inainte sa plece el la facultate, Mira il adusese la cina atunci pentru ale face cunostinta si i se paru un baiat de treaba si bun pentru Mira, insa nu se putu abtine sa nu ii zica faimoasa zicala:"Ii rupi inima, iti rup capul". Nu il vazuse un baiat rau, insa aparentele pot insela intotdeauna si era mai bine sa il avertizeze. Cand venea vorba de Mira, Harry comitea si crima.
—Oh, ce mai face? Intreba Harry punand un borcan de maioneza in frigider.
—Este bine, l-am invitat diseara la cina si a acceptat cu placere. Zambi Miranda si Harry aproba din cap.
Dupa ce toate alimentele au fost puse la locul lor, Harry isi saluta mama si si urca din nou la etaj. Intra in camera lui si merse spre pat pentru a lua hainele, incercand sa ignore poza de pe noptiera. Reusi si intra in baie, fiind gata pentru un dus bun.
*
Intunericul domnea complet in camera lui Harry. Jaluzezele erau trase, fara sa lase un pic de lumina sa intre. Harry statea intins in pat, cu mainile sub cap, fiind prins din nou in ganduri. Nu stia cate ore trecusera de cand doar statea si se gandea insa stia ca trecusera destul de multe, deoarece auzea zgomote de jos care ii confirmau faptul ca Miranda gatea pentru cina.
Cu toate astea, Harry nu dorea sa coboare jos, uitase complet ca Sam o sa vina la cina, nu era foarte entuziasmat de asta, insa dorea sa vorbeasca cu Mira mai mult ca orice. Avea sa ii ceara ajutorul, dorea sa stie ca e de partea lui in planul sau de a o scoate pe Ann' din institutie. Desi era consient ca in stanga lui se afla o poza cu prima lui iubire, tot la Ann' era in stare sa se gandeasca si il durea inima de fiecare data cand scena din clinica i se tot repeta in minte. Si mai era si visul pe care il avusese cat adormise vreo cinci minute. Se visase impreuna cu Ann', mergand pe merginea unui lac. Pescarusii zburau peste tot si plonjau in apa dupa pesti, soarele apunea oferindu-le o imagine superba. Mana lui Harry o tinea strans pe a ei in timp ce pe buze avea un zambet frumos, la fel ca ea. Isi simtea inima crescand in el atunci cand o vedea pe Ann' cum zambeste si cum se bucura de tot. Fusese un vis frumos pentru el si inima ii batea tare cand se trezi, si spera din tot sufletul ca acest vis sa devina si realitate.
Auzul lui reusi sa capteze o voce feminina venind de jos si isi dadu seama ca Mira sosise acasa. Nu mai statu pe ganduri si se ridica rapid din pat, luand din bagaj un plover pe care il pusese peste tricou. Ii auzi pasii rapizi pe scari si deschise usa fix in momentul in care Mira trecea prin fata usii lui. O prinse de brat brusc, moment in care Mira lasa un tipat sa iasa si o trase in camera lui, inchizand usa. Aprinse lumina si o vazu pe Mira tinandu-si mana la piept speriata.
—Doamne Harry, de ce ma bruschezi asa?Desi tonul ei era ridicat, stia ca glumeste insa Harry ramase serios, privind-o.
—Trebuie sa vorbesc cu tine, Mira. Spune el si vede cum expresia fetei Mirei se schimba din una speriata si usor amuzata la una furioasa si incruntata.
—Da?!Ce coincidenta, si eu trebuie sa vorbesc cu tine! In primul rand, nu ai venit sa ma iei, asa cum ai zis, si in al doilea, ce dracu' cautai la clinica dupa ce mi-ai spus ca te duci acasa?!
Vorbele ei il lovira pe Harry in cap ca un ciocan. Uitase complet ca trebuia sa mearga dupa Mira, cu tot ce se intamplase, poza gasita si gandurile impletite uitase complet. Ii parea rau si dorea sa isi ceara scuze dar nervii i se jucau prin corp.
—Am uitat, scuze, trebuie sa vorbesc urgent cu tine, Mira. Ofta si isi privi sora in timp ce isi incrucisa bratele la piept, in semn sa spuna. Toata ziua se gandise la momentul asta, voia sa o intrebe atat de multe inainte sa ii vorbeasca despre planul sau insa acum parca toate cuvintele ii ramasesera in gat.
—Ok, vad ca nu ai de gand sa vorbesti, asa ca voi vorbi eu. Trebuie sa intelegi ca nu poti sa te plimbi prin institutie ca pe bulevard, Harry!
—De ce?Se presupune ca e o institutie pentru oameni cu boli fizice si mentale, pot sa merg unde vreau eu!
—Nu si in Losture, tu nu intelegi!Losture e diferita!
—Diferita prin ce? Harry isi ridica in lateral mainile, exasperat. O luasera pe aratura, stia asta dar acum nu mai putea schimba subiectul, in plus exista sansa sa afle ceva despre institutia groazei.
—Nu trebuie sa stii tu!Nu conteaza asta, conteaza faptul ca m-ai mintit si ai fost prins de doamna Chesterfield si dus si la directoare!Tonul ei crescu dar acum era furios, nu glumet ca inainte.
—Imi pare rau ca te-am mintit si sincer chiar nu imi pasa ca am fost prins, aveam nevoie sa o...vad pe Ann'. Ultima parte iesise ca o soapta si Mira se incrunta confuza, parand ca nu mai e atat de furioasa. Dar se insela. Era furioasa, doar ca nu o mai arata, clocotea in interior si incerca sa isi mentina tonul cat mai jos pentru a nu o auzi parintii ei.
—Care e treaba cu Ann'? Si de ce o tineai de mana?De ce te striga si intindea bratele dupa tine?Ce se intampla?Vocea ii revenise la una calma insa ochii ei inca erau agitati. Harry ofta si se scarpina la ceafa, nestiind cum sa ii spuna.
—Despre asta vreau sa vorbim. Eu...eu vreau sa o scot de acolo, si am nevoie de ajutorul tau. Mira nu spuse nimic pe moment, inca incerca sa proceseze ce tocmai spusese fratele ei si incerca sa isi dea seama daca vorbea serios sau nu. Harry astepta cu sufletul la gura ca Mira sa spuna ceva si se ruga sa accepte, sa incerce sa inteleaga ca asta e important pentru el, de ce?Nici el nu stia sigur.
Tresari cand Mira lasa un chicotit sa iasa.
—Nu poti scoate pe cineva din institutie asa usor, Harry. Vocea ei era acum ca o soapta.
—Tocmai de aceea am nevoie de tine, esti singura care ma poate ajuta. Vocea lui Harry era una rugatoare si aproape disperata. Ceva parca se rupse in el cand isi vazu sora cum clatina din cap in semn ca nu.
—Imi pare rau Harry dar nu te pot ajuta. Spuse aceasta continuand sa isi clatine capul.
—Ce?!Dar trebuie sa o scot de acolo!Vocea lui crescu din nou. Nu ii venea sa creada ca propria sora nu dorea sa il ajute, isi facuse atatea sperante si acum sunt naruite. Mira se enerva si ea din nou.
—Ei bine, aici nu e doar despre ce vrei tu, Harry! Nu pot sa imi risc locul de munca doar pentru ca asa vrei tu! Ann' sta foarte bine acolo, nu inteleg de ce vrei sa o scoti! Harry innebuni cand ii auzi vorbele. Sta bine?! Spera in sinea lui ca glumeste, ca ii face o gluma proasta si isi dorea din toata inima ca Mira sa inceapa sa rada si sa il bata pe umar, spunandu-i ca a glumit si ca o sa il ajute. Dar nu se intamplase asa, continua sa il priveasca furioasa.
—Sta bine?!Serios?!Nici tu nu te crezi!
—Ba da, Harry, ma cred, ai incredere in mine! Nu merg lucrurile asa usor aici! In plus, ce-ti veni acum sa o scoti de acolo?!Doar nu esti indragostit de ea!-Harry se incrunta si un junghi ii trecu prin inima-Asa ca termina cu prostiile si renunta la ideea asta asta pentru ca nu vei reusi sa faci nimic!Acum scuza-ma, Sam vine la cina si vreau sa arat prezentabil.
Si cu astea Mira trecu pe langa el, lasandu-l pe Harry inmarumurit. Desi vorbisera mai multe el se putea gandi la un singur lucru.
Era indragostit de ea...?
Ne citim la capitolul urmator! xoxo