*Imi cer scuze pentru intarziere dar am fost cam ocupata cu tezele si scoala, dar promit ca voi posta mult mai des, acum ca vine si Saptamana Altfel si vacanta, sper sa reusesc sa postez in fiecare zi. Stiu ca e scurt, si imi pare rau dar mai bine postez decat sa va las asa. Va astept cu drag parerile, chiar vreau sa va aud si sa vorbesc cu voi, si va rog sa imi scuzati greselile, daca sunt*
Tresarira amandoi in urma usei care s-a deschis brusc, deranjand linistea din clinica. Harry nu se intoarse spre usa, putin ii pasa cine intrase, ochii lui erau doar pe fata ce statea pe pat adormita. Arata mult mai rau decat atunci cand a vazut-o ultima oara. Pielea ei era si mai palida,aratand ca o fantoma. Bratele incredibil de slabe erau intinse pe pat, palmele desfacute si degetele rasfirate. Parul negru si incalcit era rasfirat pe pat, acoperindu-i si putin din corp. Desi o patura alba ii acoperea corpul, putea sa ii vada conturul si Harry nu mai vazuse niciodata pe cineva atat de mic. Totusi, ramasese la fel de frumoasa. Fata ei nu avea vreun fel de impuritate, chipul ei era inocent si intr-un fel se bucura ca nu il putea privi. Privirea ei trista era greu de suportat. Harry simti un val de panica alunecandu-i prin corp. Inima ii batea mai tare si un sentiment de mila ii apasa sufletul. Nu stia ce se petrece cu el, dorise atat de mult sa o vada din nou, si acum ca o vedea avea un sentiment ciudat. Se simtea...usurat. Aproape icni. Nu, nu se putea intampla, nu putea sa o uite pe Cierra, nu putea simpatiza alta fata, nu acum, nu pe ea!
—Mira, stai!
Vocea aceea pitigaiata reusi sa il faca pe Harry sa isi desprinda ochii de fata micuta ce statea pe pat. In pragul usii reusi sa o vada pe Wendy. Picioarele ei se miscau incet in timp ce mergea spre Mira si soldurile ei se miscau senzual si lent.
—Nu folosi perfuzia asta!De cand o ai in geanta?Tonul ei era unul strict si parea ca ii reproseaza ceva, lucru care il infurie pe Harry. Mira se incrunta confuza, nestiind ce o apucase. Nu o suporta deloc pe Wendy, stia ca e o femeie usoara si mai stia ca se culcase cu multi gardieni de aici. Vazuse ca e interesata de Harry dar era linistita totusi, stia ca fratele ei nu ar fi interesat de o asemenea fata. Nu prea vorbea cu ea, nu erau nici amice, de unde pana unde vine ea aici si o intreaba asta?Perfuzia era in regula, statea bine in geanta ei.
—Poftim?Intreba ea incruntata. Wendy se incrunta si ea si ii smule perfuzia din mana. Venise aici cu un scop si nu avea de gand sa lase o mucoasa sa ii strice planurile.
—Nu o folosi pe asta, ia alta noua din camera asistentelor. Desi nu asta dorea, vorbele ii iesira cam dur si asta o sesizase si Harry care se incrunta. Din doi pasi du langa Mira si o trase mai aproape de el. Nu avea de gand sa stea si sa priveasca asta, nu ii placea tonul pe care il folosea cu Mira. Nu avea de gand sa o lase sa fie umilita de nimeni, mai ales de Wendy care acum ii scana intreg corpul. Harry aproape ca isi dadu ochii peste cap. Trebuia sa inteleaga pana acum faptul ca el nu e interesat de ea, nu s-ar uita niciodata la o fata ca ea, la o fata cu moravuri usoare. Inaintea o facea, pana sa o cunoasca pe Cierra, s-a indragostit de ea si si-a dat seama ca toate fetele astea nu servesc decat pentru a te distra o noapte, pentru a uita de o suparare sau pentru atunci cand te plictisesc. Nu sunt cineva important, sunt doar pentru a fi folosite. Si demnitatea le lipseste, pentru ca se lasa folosite. Poate ca Wendy nu facea parte chiar din acea categorie dar nu era mai breaza decat ele si sa se incurce cu ea e ultimul lucru pe care Harry ar vrea sa il faca.
—Daca tu-
—Nu, Harry, e ok. Wendy are dreptate. Ma voi duce sa iau alta. Harry ramase ca trasnit in urma cuvintelor Mirei si nu intelegea de ce a cedat pana la urma. Acum cateva minute parea gata sa ii spuna vreo doua, si isi putea da seama dupa obrajii care ii devenisera usor rosii si dupa pumnii micuti pe care ii stransese puternic. Dar dupa o analiza mai rapida Harry isi dadu seama ca nici Mira nu o suporta pe Wendy si in privirea ei se citea cu usurinta iritarea si dezgustul. Probabil ca cedase pentru a nu mai vorbi cu ea, nu o cunostea el de mult timp dar nu parea o fata care sa se lase calcata in picioare. Avea o atitudine aroganta si Harry nu credea ca asa s-ar purta o asistenta normala. Nu intelegea nici de ce sora lui nu ii spunea directoarei pentru ca mai mult ca sigur nici cu pacientii nu se poarta prea frumos.
Dupa ce Mira ii mai arunca o privire urata iesi afara din clinica. Nu o suporta deloc pe Wendy, avusese numeroase conflicte cu ea, si nu se terminasera prea bine. Pe langa personalitatea aroganta si nesimtita, beneficia de faptul ca era "prea iubita" nepoata a directoarei si le facea zile fripte asistentelor, dar si pacientilor. Totusi, directoarea nu stia de asta, dar oricum Mira credea ca nu o va da afara chiar daca afla. Se intelegeau bine, avusese probleme cu ea si era sa o concedieze, doar pentu ca s-a rastit la ea. Era sigura ca daca nu era nepoata directoarei, era data afara de mult, nu era facuta pentru a fi asistenta intr-un loc ca asta, nu era facuta sa aibe grija de niste oameni cu dizabilitati, cel mai bun loc pentru ea era pe centura. Ar fi cea mai buna dintre toate, pana la urma, gardienii nu se pot abtine sa nu o laude si din cate auzise face o treaba excelenta.
Harry atinti fata blonda cu o privire rece imediat ce Mira iesi din clinica. Prezenta ei aici il deranja si enerva in acelasi timp. Nu dorea sa stea cu ea, nu pentru asta venise, venise sa o vada pe Ann', pe fata care acum statea adormita pe pat, pe fata care o visase noapte trecuta si care i s-a plimbat prin cap toata ziua.
—Ce tot vrei, Wendy?Glasul lui fusese unul dur dar pe Wendy nu o inspaimanta, din contra, il placea din ce in ce mai tare. Ii placea vocea lui, joasa si ragusita si desi i-ar fi placut ca altceva sa iasa pe gurita aceea, ranji in coltul gurii si se apropie cu pasi lenti si senzuali spre Harry care isi mentinu privirea doar pe fata ei.
Harry simti cum se enerveaza usor cand vazu ca nu ii raspunde si aproape ca se lipi de el. Ochii ei caprui il priveau cu o dorinta arzatoare, sanii mari si umflati aproape ca se lipisera de pieptul lui si pozitia in care statea, usor aplecata, trebuia sa ii suceasca mintile candva, dar nu si acum. Acum tot ce mai simtea era scarba si dezgust. Fiind asa aproape de el, ii putea observa cosurile si punctele negre, chiar daca era data cu un kilogram de fond de ten pe fata, aratau mult mai rau. Ochii ii erau conturati cu un tus negru si avea niste gene lungi si arcuite iar pleoapele erau fardate cu negru si gri intr-o combinatie frumoasa, insa persoana strica totul. Obrajii ii erau prea rosii si pe gat era mult prea alba, semn ca pe gat nu se daduse cu fond de ten. Era o falsa, lui Harry niciodata nu i-au placut fetele machiate strident, considera ca fetele naturale sunt cele mai frumoase. Asta e un alt motiv pentru care se indragosti de Cierra. Ea nu folosea machiaj atat de mult, doar la ocazii speciale si cu toate astea era cea mai frumoasa fata pe care o vazuse. Mai ales dimineata, cand avea ochii umflati de la somn, si buzele umflate, era cea mai frumoasa atunci si Harry adora sa o priveasca dimineata, sau dormind.
Isi stranse ochii si se mustra in gand. Nu trebuia sa inceapa sa se gandeasca din nou la ea insa orice lucru marunt ii aminteste de Cierra, dand nastere amintirilor frumoase cu ea.
Se trezi din visare atunci cand simti cum o mana i se lipeste de piept, coborand tot mai jos. Cand deschise ochii, in fata lui o vazu pe Wendy ce avea privirea in jos in timp ce isi musca buza. Nu isi dadu imediat seama de dorea sa faca, fiind inca prins in gandurile cu Cierra dar ca o scanteie constientiza imediat si ii prinse incheietura. Wendy isi ridica privirea ranjind spre Harry si il privi adanc in ochi, apoi isi trase usor mana si surprinzator, Harry ii dadu drumul.
Isi aseza din nou mana pe pieptul lui, inca privindu-l intens in ochi.Ii simtea muschii pieptului si patratelele pe care le atinge in acest moment ii suceau mintile. Simtea ca se pierde in ochii lui verzi, asa de frumosi, si mana ei continua sa alunece in jos pe pieptul lui pana cand observa ca Harry se incrunta si in momentul urmator, mainile lui se lipesc de umerii ei si o impinge de langa el.
Mintea lui Harry era asa de incurcata in acest moment. Nu intelegea cum a putut sa o lase pe Wendy sa il atinga si acum mai mult ca sigur nu o sa il mai lase in pace. Dar tot ce se intamplase in ultima vreme il cam daduse peste cap. Mila puternica pe care o simtea fata de Ann', visul, Cierra, locul asta, sentimentul pe care il avea stiind ca e aproape de Ann' acum, erau mult prea multe pentru ca mintea lui sa mai constientizeze ce se intampla la exterior. Prea multe ganduri ii alergau prin minte si doua imagini cu doua fete diferite erau in fruntea listei.
Dar acum era furios. Nu dorea sa fie atins de Wendy, clacase pentru moment si ea profitase de asta, in plus privirea intensa pe care i-o aplicase il lasase putin cu garda jos, se vedea pe el, in ochii ei, imaginea lui se reflecta in culoarea de maro a irisului ei si se intreba ce tot face?Ce tot se intampla?Si asta era un alt semn ca tot ce s-a intamplat il obosise psihic.
—Uite, inteleg unde bati, dar nu o sa reusesti nimic, nu sunt interesat de tine, asa ca lasa-ma in pace!Maraitul ii iesise asa jos si amenintator, obiectivul era sa o sperie si sa fuga din clinica mancand pamantul si sa il lase in pace. Dar trebuia sa stie ca Wendy e o fata data naibii si nu ar fi impresionata de maraturile lui, asta o dovedise chiar ea cand incepu sa rada si trecu pe langa el, lasand in urma o dara de parfum puternic si dulce.
—Dar lucrurile devin asa de interesante, Harry. Se pare ca micuta asta ti-a captat atentia. Harry se intoarse imediat cand isi dadu seama ca prin "micuta" se referea la Ann'. Wendy statea langa patul ei, privind-o cu o compasiunea falsa. Parea ca rade mai mult de ea, de starea ei critica. Nu era de ras. Era o fata bolnava, foarte bolnava care putea sa moara din moment in moment si care i se plimba mereu prin cap lui Harry. Nu intelegea, inca o iubea pe Cierra, dar se gandea si la ea. Si da, inca o iubea, isi daduse seama in momentul lui de slabiciune ca sentimentele lui pentru Cierra inca existat, dar putin mai estompate. Se incrunta usor dar isi spuse sa se gandeasca mai tarziu la asta, cand auzi rasul lui Wendy.
—Stii, micuta Ann' nu a fost asa intotdeauna. Ai fi surprins sa stii cat de frumoasa si talentata era inainte. Ranji ea, uitandu-se in continuare la Ann'. Harry se incrunta si mai rau. De unde stia ea de asta?Mai mult ca sigur inventa totul, doar pentru a-l enerva, desi siguranta din vocea ei il facea pe Harry sa aibe dubii.
—Micuta Ann' era o fata foarte vesela, pasiunea ei cea mai mare era fotografia. Pacat ca nu ai apucat ca vezi cateva fotografii facute de ea, matusa mea le-a ars pe toate. Termina ea de vorbit si Harry simti cum se infurie. Tonul ei era unul de batjocura in timp ce vorbea despre Ann' si pasiunile ei. Nu ar fi ghicit niciodata ca ii placea fotografia, dar parca o vedea stand pe genunchi pe un camp, tinand un aparat mare de fotografiat in maini, incercand sa fotografieze florile sau peisajul. Dar apoi cuvintele lui Wendy ii rasunara ca un acou in minte. Cum adica matusa ei le-a ars pe toate?
—Matusa ta?Intreba el precaut si Wendy ranji din nou, punandu-si o mana pe patul pe care statea Ann'.
—Da, matusa mea le-a ars pe toate cand ea a sosit aici, biata de ea, era atat de speriata. In tonul ei se regasea o simpatie falsa care il enerva pe Harry. O ura, la naiba, o ura rau.Rautatea si aroganta din ea il enervau foarte tare pe Harry. Isi putea deja imagina o Ann' speriata, cum ochii ei albastrii scaneaza totul din jur plini de frica, poate a si plans. La acest gand Harry si-a strans ochii. Isi daduse seama ca viata ei nu fusese prea frumoasa, era sigur asta, pana la urma, nu ajungi in halul asta degeaba, depresiva si anorexica.
—Stii, nu o mai duce mult, biata de ea e prea slabita si nu mananca deloc.
—Ce le oferiti voi aici nu e mancare, sunt resturi!Marai Harry devenind din ce in ce mai nervos. Wendy rase amuzata.
-Ai mai vazut alti pacienti aratand asa?Ea nu vrea sa manance, nu da vina pe noi, matusa mea investeste mult in mancarea lor, sa stii. Ranji ea si Harry simti cum il cuprinde exasperarea.
—Cine e matusa ta?
—Directoarea. Ranji si lui Harry ii pica fata. De aceea isi permitea atat de multe si stia atat de multe. Mai mult ca sigur s-a uitat in dosarele tuturor pacientilor, razand de ei. Acum intelegea si el de unde aroganta asta, imbracamintea asta. Era indestructibila. Fiind nepoata directoarei, Harry nu credea ca o da afara prea usor, si ea profita la maxim de asta. La naiba, o ura si mai mult acum.
—Dupa cum spuneam, nu o mai duce mult. Sunt sigura ca sufera mult in interiorul sau, sigur simte cum stomacul ei se mananca singur, sa nu mai vorbesc de depresia grea si boala ei. Asa ca, de ce sa nu fac eu o fapta buna si sa o scap de suferinta?
Harry nu isi dadu seama unde batea si privirea ei era una diabolica si rea. Ranjetul din coltul gurii nu ii cazuse deloc si ochii lui Harry urmarira cum mana care era pe pat incepu sa urce usor in sus. Isi trecu unghiile mari, roz, peste mana slaba a lui Ann', apoi continua pe obraz si crestet. Mana ei ajunse pe suportul perfuziei si continua sa urce. Respiratia lui Harry o lua la goana cand piesele se asezau in capul lui si cand constientiza ce dorea sa faca, mana lui Wendy deja se afla pe perfuzie, strangand puternic, blocand lichidul transparent sa curga.
-------------
Ne citim la capitolul urmator! xoxo