*Ok,m-am hotarat ca restul cartii sa fie scrisa la persoana a III-a, e mult mai usor si imi iese mult mai bine.Va rog sa imi scuzati greselile, daca sunt!Lectura placuta si va astept parerile*
Numele ei ii rasuna in urechi ca o caseta veche si stricata si ochii lui verzi erau blocati doar pe fata fetei plina de lacrimi mari.Ochii ei pareau asa neajutorati, exprimau doar frica si durere care se revarsau asa puternic si in Harry.Buzele ei crapate si uscate erau intredeschise, parea ca doreste sa tipe si sa spuna ceva, orice, dar nu putea.Starea ei era deplorabila, slaba si mica, parea chinuita de boala care o incearca.Harry citise cate ceva despre boala asta si nu era deloc ceva frumos, plus ca parea sa fie in depresie, lucru care face totul mult prea greu.
Inghiti in sec si incerca sa isi mute ochii de pe Ann'.Reusi cu greu insa mintea ii urla sa se intoarca si sa ii suporte privirea trista, sa incerce sa o incurajeze.Mira deja se intorsese cu fata la el, avea buzele stranse si privirea in jos.Inca de cand a intrat in cantina, a simtit ca fata asta e diferita, dar din pacate nu intr-un sens bun.Isi trecut limba incet peste buza de jos, apoi se concentra pe sora lui.
—Ce...ce s-a intamplat cu ea?Vocea lui era una mica, nu dorea ca cineva sa ii auda intrebarea.Cantina fusese acum invelita intr-o liniste apasatoare, toti nebunii mancau linistiti si parca nici nu mai respirau, si gardienii pareau mai tensionati, stand cu ochii doar pe Ann' la care incerca cu greu sa nu se uite, dar nu ii era usor, pana la urma, se afla in fata lui.Mira inchise ochii si scutura incet din cap.
—E mai bine sa nu stii.Incerca ea un zambet.Harry se incrunta confuz.Mira parea retinuta fata de acest subiect, figura dulce ii fusese intunecata acum de compasiune si mila si era sigur ca toata astea erau de vina din cauza lui Ann'.Fara sa vrea,ochii ii alunecara spre Ann' si inima ii bubui din nou.Capul ei era usor intors spre dreapta, asistenta de langa ea avea o lingura in mana si o tine in dreptul gurii ei, incercand sa o faca sa manance dar fara rezultat.Harry isi dadu seama de ce era atat de slaba.Nu din cauza ca nu ii dadeau ei mancare, ci din cauza ca nu manca ea.Se incrunta si pentru o clipa se trezi furios.Ce era in capul ei?Era asa slaba ca ii ieseau coastele afara si ocupa in loc asa de mic pe banca de ciment, se mai puteau aseza langa ea inca trei persoane.Parul negru ii acoperea ochii frumosi, dar nasul mic si buzele roz inca erau la vedere.Isi stransese buzele de parca asistenta ii dadea sa manance carbuni incinsi, si Harry nu era sigur daca mai plangea sau nu.Avea un impuls nebun sa se ridice si sa ii bage lingura aia pe gat, numai sa manance ceva.Vocea asistentei devenea din ce in ce mai nevoasa, pufnind si dandu-si ochii peste cap.Harry ura genul asta de persoane.Nu asa te comporti cu o persoana bolnava, poate ca daca i-ar vorbi frumos ar manca, asa cum ar face el.Ce tocmai zisese?!Ce ii facuse fata asta de gandea el asa ceva?
—Pranzul s-a terminat!Toti nebunii sa se intoarca in camerele lor si asistentele sa treaca la treaba!Asistenta ce striga puternic il facu pe Harry sa tresara si imediat toti nebunii se ridicasera,mai multi gardieni intrara in incapere,luand nebunii de brate,scotandu-i afara.O galagie imensa inlocui linistea si prin toata zarva auzi in tipat.Ochii lui verzi gasira imediat sursa si inima ii tresari din nou.Ochii ei frumosi erau la vedere acum si scanau incaperea agitati.Harry observa ca plangea din nou.Buzele ii erau intedeschise, respirand sacadat.Cu coltul ochiului Harry observa doi gardieni imensi venind spre ea.Paru ca Ann' ii observa si ea si lasa un hohot sa ii scape, facandu-se si mai mica pe banca rece.Cei doi gardieni fura imediat in spatele ei si ii apucara mainile cam dur, lucru pe care il infurie pe Harry foarte tare.O trasera de pe banca, in timp ce ea mai lasa un tipat terifiant sa iasa.
Si apoi, ochii verzi ai lui Harry se intalnira cu ochii ei albastri si parca ceva exploda in el.Ochii ei pareau terifitati, speriati si tristi, lacrimile curgeau abundent pe obrajii ei palizi.Valul de tristete il lovi din nou pe Harry si intr-o clipa se trezi in picioare.Apuca sa faca un pas si cineva il prinse de mana.Primul impuls a fost sa se smuceasca dar apoi si-a amintit ca Mira era inca la masa si recunoscu imediat mana ce purta la incheietura o bratara alba.
—Harry,nu!Sopti ea cu ochii mari.Harry rasufla si o privi de parca era nebuna.Ea nu vedea lacrimile ei?Nu ii vedea ochii terifiati?Nimeni nu ii auzea tipetele?De ce se comportau asa cu ea?Era o persoana bolnava,era o fata ce avea nevoie de ajutor!Cum puteau sa se comporta in halul asta cu ea?Rasufla furios si cand se intoarse sa o caute cu privirea, nu o mai gasi.Un val de ingrijorare ii traversa trupul si isi intoarse capul spre iesire, dar mai apuca a vada doar o suvita de par intunecat inainte sa dispara.
Incerca sa isi linisteasca respiratia si se aseza usor pe scaun.Mira isi lua mana de pe el si il privi ingrijorat.
—Esti bine?Intreba ea cu o voce mica.
—Da!Sopti el si isi inchise ochii.Ce tocmai se intamplase?Fusese asa ciudat, sa simta o compasiune atat de mare pentru o straina nu i se intampla in fiecare zi.
—Eu trebuie sa ma intorc la munca.Ce-ar fi sa te duci la mama si tata si ne intalnim diseara la cina?Zambetul ei frumos il mai linisti pe Harry dar ochii aia frumosi inca nu ii disparusera din cap.
—Ok.Mira zambi si se ridica de pe scaun.Il saruta pe obraz si iesi din cantina, acum goala, grabita.
Harry ramase pe banca rece de ciment, singur pierdut in ganduri.Desi inima se mai potolise, mintea e cea care il deranjeaza acum.Prea multe se invarteau in capul lui, ochii aia frumosi nu aveau sa dispara prea curand, asta era sigur.Dar ceea ce il soca mai mult era frica din ochii ei.In cuda aspectului infricosator, se presupune ca Losture e o institutie buna, nebunii ar trebui sa fie fericiti aici.In schimb, Ann' parea terifiata, il privea cu disperare, parca implorandu-l sa o ajute, sa nu lase gardienii sa o ia de acolo.
Harry ofta si isi trecu mainile prin par.Nu trebuia sa se gandeasca atat de mult de asta.Era doar o bolnava, o nebuna de care i-a fost mila si pe care nu o sa o mai vada niciodata.Chiar cand dorea sa se ridice, niste zgomote de tocuri rasunara in cantina.Capul lui Harry se inclina in sus, si ochii lui putura observa o asistenta.Parea tanara, cam de varsta Mirei.Era imbracata toata in alb, purta o fusta alba, scurta care lasa niste picioare lungi si frumoase la vedere si un sacou alb, mai stramt in talie cu putin decolteu.Purta tocuri albe, inalte dar cu toate astea Harry era mult mai intalt.Parul ei era unul blond, stralucitor, prins intr-o coada de cal frumoasa.Avea ochii caprui si niste buze mari date cu ruj rosu.
Un ranjet era prezent in coltul buzelor ei in timp ce mergea agale spre masa lui Harry, care o privea incruntat.Ochii ei luceau si isi trecu limba peste buze, intr-un mod senzual, in timp ce se aseza pe banca din fata lui Harry, acolo unde statuse Mira.
—Buna,Harry.Vocea ei era una frumoasa si senzuala, insa Harry tot incruntat ramase.
—Cine esti?De unde imi stii numele?Intreba el si fata misterioasa chicoti, muscandu-si incet buza.Nu era greu sa iti dai seama ce fel de fata era ea.Fetele normale nu se imbraca asa la locul de munca si nu pun langa barbati pe care nu i-a vazut niciodata.Dar lui Harry nu ii placea sa judece o persoana dupa infatisare, asa ca ramase pe loc, privind-o.
—E imposibil sa nu ma interesez atunci cand vad un baiat asa frumos ca tine, Harry.Clipi des, scotandu-si in evidenta genele lungi si arcuite.Harry abia acum simti parfumul prea puternic femeiesc si se abtinu sa nu tuseasca.Se abtinu sa nu ii dea o replica acida, imediat ce gandurile lui se adeverira.Stia ce vor fetele astea, si el nu mai facea asta de anul trecut.Se saturase de femei usoare, ajunsese sa nu le mai suporte, le considera femei lipsite de demnitate si ii faceau scarba.Stia deja cum sa scape de ea.
Un ranjet ii aparu si lui in coltul buzelor si isi puse mainile pe masa, apropiindu-se de fata ai caror ochi lucira.
—Interesant, dar tu?Care e numele tau?Vocea lui coborase la un nivel mai jos, ca o soapta senzuala care o innebuni la propriu pe fata.
—Wendy.Ii sopti ea, apropiindu-se si mai tare de Harry,care lasa un chicotit sa ii scape si ii captura ochii intr-un vartej ametitor.Se abtinu sa nu rada in timp ce lasa urmatoarea soapta sa iasa.
—Pai, Wendy...nu ma interesezi.Ii zambi dulce si se ridica de la masa, se rasuci pe calcaie si iesi din cantina cu un zambet amuzat pe fata.In schimb, Wendy ramase la masa.Nu se simtea jignita deloc, ranjetul ii ramasese inca pe fata in timp ce il privea iesind din cantina.Il considera o provocare.Harry ii atrasese atentia de cand intrase in cantina, corpul lui atletic era greu de trecut cu vederea, buclele lui erau minunate si isi imaginase mainile prin el de 20 de ori in ora asta.Sa nu mai spuna de ochii lui verzi, ametitori.Un fior o cuprinse pe Wendy gandindu-se la el si abia astepta sa il vada din nou.Cu ranjetul inca pe buze se ridica de la masa si isi aranja fusta si sacoul alb,apoi porni si ea spre iesire,cantina ramanand in liniste dupa sunetele tocurilor ei.
*
Corpul D era din nou scufundat in intuneric.Gardienii patrulau incet pe hol, aruncand priviri in celulele nebunilor.Un gardian ce trecu pe langa celula lui Ann' nu se putu abtine sa nu o faca nebuna in gand, dupa ce o vazu stand in picioare intr-un colt, privind in gol.
Nimeni nu stia ce e in mintea ei, nimeni nu o intelegea, nimeni nu o ajuta.
Ochii lui Ann' erau blocati in pe peretele din fata ei.Incerca sa ignore chipul batran si barbar care venise din nou la ea.Ochii o usturau de la plans si pieptul o durea de la inima care batuse prea tare in cantina.In mintea ei, dominau doi ochi verzi, ce o priveau bland.
Franturi de amintiri i se invarteau in cap, lucruri pe care le avea mereu in minte, dar acum mai era ceva, si nu putea sa isi dea seama.Soaptele si zgomotul pe care bocancii gardienilor il faceau nu ii dadeau voie sa se gandeasca intens.Frigul intrase din nou in ea, simtea betonul rece sub picioarele ei goale si cazu jos cand un jughi ii traversa corpul, scancind.Un gardian ce tocmai trecea pe acolo se opri in dreptul ei dar isi continua drumul vazand ca nu tipa sau nu are vreo criza.
Isi simtea stomacul arzand si parca se manca singur.Nu stia ce sunt cu starile astea, se simtea rau de cateva zile si isi simtea corpul foarte slabit.Se intinse cu totul pe betonul rece care ii ingheta corpul intr-o clipa, dar nu avea puterea sa se mai ridice.Brusc, o stare de somnolenta o cuprinse si isi lasa capul moale pe beton.Inainte sa inchida ochii, privi din nou chipul aspru si batran si inchise ochii, lasand lesinul sa o curpinda, si adormi cu ceva in minte:Doi ochi verzi.
*
Masina alba a lui Harry parca in fata casei parintilor lui.Isi dadu ochelarii jos si ii arunca in torpedo, apoi privi casa copilariei lui.Casa mica si modesta era nechimbata.Galbenul fusese proaspat vopsit si lucea in bataia soarelui, poteca mica din piatra parea ca noua si gazonul era frumos tuns, milimetric.Ceea ce era greu de trecut cu privirea erau florile multicolore.Mama lui iubea florile ca pe copiii ei.Zambi amuzat si se dadu jos din masina, apoi deschise portbagajul pentru a lua cele doua genti pe care le avea ca bagaj.
—Harry!
Inima lui Harry se topi cand auzi glasul cald si dulce al mamei ei.Cobora cele trei trepte ale scarii alergand spre fiul ei iubit.Harry inchise portbagajul apoi isi desparit bratele cuprinzandu-si mama intre ele.Isi scufunda nasul in parul ei brunet si inspira mirosul frumos al mamei lui, la fel cum facuse si ea cu pieptul lui.O simti tresarind in bratele lui si o stranse si mai tare.Si el avea lacrimi in ochi, trecuse aproape un an de cand nu o mai vazuse, se schimbase atat de mult dar tot ramanea cea mai frumoasa femeie pe care a vazut-o el vreodata.Era singura femeie pe care o iubea din toata inima si pentru care ar fi in stare sa isi dea viata, defapt erau doua, ea si Mira.Era sigur de asta dupa ce a trecut cu Cierra.
Cand se despartira,mama lui ii prinse obrajii,privindu-l si minunandu-se.
—Scumpul mamei, ce mare si frumos te-ai facut!Aproape ca tipa de bucurie si Harry chicoti.Isi puse mainile peste ale ei si o privi amuzat.
—Bine te-am gasit,mama!Vorba asta ii aduse Mirandei alte lacrimi in ochi si se ridica pe varfurile picioarelor pentru a-si saruta baiatul pe frunte.
*
Toata ziua Harry isi petrecu timpul cu Miranda, gatisera impreuna pana ce tatal lui venise de la lucru.Fusese o intalnire emotionanta si intre ei, vederea fiului sau ii adusese lui Roger lacrimi in ochi si nu se putu sa se abtine sa nu il invite in sufragerie, la un pahar de Wiskey.Harry nu dorea chiar atat de tare sa bea, dar vazand entuziasmul si caldura din ochii lui Roger, accepta cu placere.Acum se aflau in sufragerie, povestind fiecare ce facuse in acest aproape an.Rasesera atat de tare de nazbatiile facute de Roger la lucru, dar mai mult rasesera de nazbatiile facute de Harry la facultate.Miranda mai scotea uneori capul pe usa pentru a-l dojeni pe Roger de prostiile facute la lucru si ii chema in bucatarie cateodata sa ii guste preparatele.Miranda se simtea atat de completa acum ca fiul ei era acasa si fiica ei frumoasa trebuie sa ajunga din secunda in secunda.Visase la cina asta in familie de doua luni, de cand Harry o anuntase ca vine acasa in vara asta.
Era asa mandra ca reusise sa creasca un baiat atat de frumos si destept si o fiica frumoasa si desteapta.Era cea mai fericita mama in acest moment, si era sigura ca si sotul ei era fericit.
Roger era si el in aceeasi postura ca sotia lui.Mandria din pieptul lui crestea cu fiecare secunda in care isi privea mandria de fiu.Un baiat inalt si musculos, destept din cale-afara si asa frumos incat nu iti puteai lua ochii de la el.Daduse tot ce era mai bun in cresterea lui si a Mirei si era asa bucuros ca toate sacrificiile nu fusesera degeaba.
Seara deja se lasase si Miranda tocmai ce termina de gatit.Era putin ingrijorata din cauza Mirei care nu ajunsese dar prefera sa nu strice seara asta frumoasa.Inchise aragazul si ofta usurata, stergandu-si transpiratia de pe frunte.
—Miroase bine!Vocea calda a fiului ei o facu sa zambeasca cu gura pana la urechi.Ii pregatise mancarurile lui preferate si Harry observa asta si zambi si mai larg.Isi privi mama care zambea asa fericita si chicoti usor, sarutandu-i fruntea.Mama lui era cea mai vesela persoana pe care o cunostea si radia de fericire de cand il vazuse, nu palise nici un pic.
—Ma ingrijoreaza Mira.Inca nu a ajuns.Harry se incrunta si isi dadu seama cand se uita la ceas ca era destul de tarziu.Grijile incepu sa ii incolteasca sufletul si mintea.Daca nebunii ii facusera ceva?Daca patise ceva?Era un idiot.Nu trebuia sa o lase singura acolo, trebuia sa o astepte, chiar daca trebuie sa stea ore in fata portilor de la Losture.Era de acord sa stea ore acolo, doar sa stie ca Mira e bine si ajunge acasa teafara.
—Ma duc cu masina sa o caut.Spuse serios si se intoarse dar apuca sa faca un singur pas inainte ca Miranda sa il prinda de mana.
—Nu, e in regula, nu e prima oara cand intarzie, o sa ajunga!Zambi era incercand sa il calmeze.Spunea adevarul, dar nu in totalitate.Mai intarziase in unele zile dar doar pentru ca dadea la magazin si anunta de fiecare data, dar de data asta intarziase aproape o ora si nici nu sunase.Clar, nu trebuia sa ii spuna asta lui Harry, stie cat de mult o iubeste si ar face crima pentru ea, nu trebuia sa il ingrijoreze acum, trebuia sa schimbe subiectul.
—Unde e tatal tau?Intreba si ochii lui Harry o fixara, zambindu-i.
—S-a dus pana...
Dar nu mai apuca sa continue pentru ca usa de la intrare fu deschisa si vocea Mirei se facu auzita.Harry mai ca alerga spre sufragerie si cand intra isi vazu sora cum se dezbraca de paltonul negru si il puse in cuier.O examina rapid dar nu vazu urma de lacrimi sau lovituri.Mira, in schimb ii zambi.
—Doamne,ce bine miroase!Imi e asa foame!Miranda trecu rapid pe langa Harry si isi imbratisa fata, urandu-i bun venit acasa.Grijile se evaporara cand isi vazu fata teafara acasa.
—Ce ai patit de ai intarziat atat, scumpo?Intreba ea si Mira ofta nervoasa.
—Am facut pana la masina si a trebuit sa vin cu autobuzul pana aici.Doamne,ziua asta a fost cea mai rea.Ofta ea obosita, apoi se arunca pe canapea si Harry se puse langa ea.
—De ce cea mai rea?Intreba Harry privind-o.
—Dupa ce ai plecat tu mi-am continuat munca, aproape ca m-am taiat in timp ce imi faceam sa mananc si am avut o urgenta la clinica.Harry se incrunta cand a auzit ca aproape s-a taiat la mana, dar apoi urgenta la clinica ajunse la urechile lui si inghiti in sec.Corpul mic si plapand in revin pentru a suta oara in ziua asta si avea voce tremuranda cand puse urmatoarea intrebare.
—Ce s-a intamplat la clinica?Mira inghiti si ea in sec si isi lua privirea de la fratele ei.
—Ann'...a lesinat.E foarte slabita si boala ei avanseaza foarte tare.Daca nu o sa manance ceva, riscam sa o pierdem.Acum am bagat-o pe perfuzii si vitamine dar nu sunt la fel de eficiente ca mancarea.Vocea ei era una mica si Harry se simti rau.Nu stia de ce, dar auzind toate astea ii faceau rau.La naiba, era o straina de care nici nu stia ca exista pana azi, astazi a vazut-o si toata ziua s-a aflat in gandul lui.Ochii aia frumosi nu i-au parasit mintea si in el ardea nevoia sa o vada din nou.Ce ii facuse fata asta de nu isi putea lua gandul la ea?
—Cum ajung eu maine la munca?Fac prea mult cu autobuzul si directoarea o sa ma dea afara daca intarzii.Sa planse ea si un beculet se aprinse deasupra capului lui Harry.
—Te duc eu cu masina mea!Mira zambi si ii multumi, apoi il saruta pe obraz.Era fericit ca isi poate ajuta sora, dar de data asta obiectivul lui era altul.Va face tot posibilul sa o vada pe Ann'.Sa isi potoleasca gandul, sa ii vada din nou ochii frumosi.
Dupa ce Roger venise de la vecini si dupa ce o saluta pe Mira se asezara la masa, unde au povestit diverse lucruri.Miranda si Roger se simteau minunat stand toti la masa, avand copiii acasa.Harry si Mira au complimentat-o pe Miranda pe tot parcursul cinei pentru mancare si ea rosea de fiecare data.Harry se simtea bine acasa, camera de camin era asa rece si deprimata in comparatie cu (,) casa parinteasca care era calda si plina de voie buna.Incerca sa ignore gandurile despre Ann' si starea ei critica, profitand de cele doue ore pe care le-a petrecut impreuna cu familia.Era bucuros totusi ca parintii lui nu deschisesera subiectul Cierra.Nu dorea sa se rasteasca si la ei, probabil stiau ca e un subiect sensibil.Dupa cina, si-au spus noapte buna si a plecat in camera lui pentru a se odihini.
Camera era neatinsa, exact asa cum o lasase.Dar era curata si miroasea a proaspat si curat, deci Miranda inca se ocupa de camera asta.Isi lasa bagajele langa pat si incepu sa scormoneasca in ele dupa ceva in care sa se imbrace.Isi alesese un tricou gri si niste pantaloni de trening gri si intra in baie,pentru un dus.
Dusul fusese asa de relaxant si ii dadu voie sa ramana singur si gandurile lui.Se gandi la Cierra si la Ann' si isi dadu seama ca semanau oarecum.Amandoua aveau parul negru si ochii albastrii.Oare de asta se gandea el la Ann' atat de mult?Despartirea de Cierra il duruse mult si vederea lui Ann' il derutase putin.Trasaturile lor insa nu prea semanau.Trasaturile fetei lui Cierra erau mult mai mature, in timp ce Ann' era ca un copil mic si inocent.Isi stranse ochii si ofta, apoi lua samponul si incepu sa isi spele buclele maronii.Incerca sa nu se mai gandeasca la cele doua si sa se bucure de dus.Era greu, dar cumva reusise.Intra din nou in camera si isi puse hainele cu care a fost imbracat azi pe pat.Avea sa o roage maine dimineata pe mama lui sa le spele.Dadu patura neagra intr-o parte si se intinse pe pat.Isi apuca telefonul de pe noptiera si incepu sa il butoneze.Intra pe retelele de socializare si vorbi putin cu (,) colegul lui de camera care se pregatea pentru o petrecere, avand in vedere ca e vineri.
Zambi amuzat cand ii spusese ca avea in plan sa agate o fata in seara asta si isi dadu ochii peste cap.Baiatul asta doar de asta era bun.
Cand ochii incepusera sa i se inchida singuri ii transmise distractie placuta apoi bloca telefonul si il puse din nou pe noptiera.Se inveli si se intinse mai comod in patul lui, apoi inchise ochii, adormind instantaneu, visand doi ochi albastrii frumosi, dar atat de tristi.
----------------
Ne citim la capitolul urmator! xoxo