Capitolul 5 - Un bolovan? Cineva? ....Va rog?
Este luni. Este luni, ora 7:03 si sunt in pat. Sunt in pat si nu vreau sa ma ridic, razele soarelui se strecoara in camera mea prin perdeaua portocalie transparenta, aleasa de mama mea. Sincer nu vreau sa ma ridic din culcusul meu, dupa ce s-a intamplat ieri, m-as rani singura doar incercand sa ating cearsafurile, 7 dintre cele 10 degete ale mele sunt badajate si ma ustura! E cea mai ingrozitoare durere, nu pot suporta!
Prea dramatic? Da, asa credeam si eu, dar cel putin asa am reusit sa-l fac pe oaspetele nedorit de ieri sa plece mai repede si mama l-a pedepsit pe Kevin! Sa se invete sa isi tina picioarele acasa, ha! Tine asta pispirica! Tu esti pedepsit, eu nu!
Si da stiu, a fost ciudat si pentru mine, adica, nu mi-a zis nimeni sa strang acolo...cred ca a fost doar o faza, dap una care nu o sa se intample prea curand.
Este acum 7:06, daca ma grabesc si nu iau micul dejun poate o sa scap de drumul la scoala cu Dylan, pentru ca am sa intreb din nou, cat de greu poate fi sa o gasesti?
Ma ridic din pat, si ma loveste aerul rece de dimineata, oare de ce m-am dat jos din pat? Degetele mele ating parchetul care parca a inghetat peste noapte si imi croiesc drumul pana la baie, macar am baia mea personala, asa nu o sa cotrobaie tembelul ala de Kevin printre lucrurile mele si ma pregatesc pentru prima zi de scoala.
Uraa! O sa fie ziua vietii mele! Super, abia astept sa petrec cateva ore intr-o clasa suprapopulata cu adolescenti hormonali si instabili mental, ca sa nu mai zic ca nu cunosc pe absolut nimeni.
Dupa ce m-am imbracat in tricoul meu preferat, verde pe care scrie 'I'm happy, can't you see it on my face ?' si cu desenul unei fete nu tocmai zambarete, cu blugi si un hanorac subtire. Nici nu vreau sa ma gandesc la faptul ca am cotrobait ca un liliac in dulap.
Ma grabesc sa cobor scarile si sa ies pe usa inainte ca mama sa ma traga de ureche in bucatarie sa mananc un castron de tarate inmuiate intr-un lichid alb vandut la magazin despre care ei zic ca este sanatos, eu am zis sa cumparam o vaca! Dar ma asculta cineva? Nu...daca stau sa ma gandesc mai bine, o vaca in curtea din spate care scoate sunete in dreptul ferestrei mele de dimineata nu este o idee asa de buna.
-Andie, nu vrei sa mananci putin inainte sa pleci? Ma intreaba mama atunci cand incerc sa ma strecor prin fata usii deschise de la bucatarie.
Kevin arata de parca are nevoie sa inghita o cantitate mare de zahar, inca putin si o sa sforaie in lapte.
-Nu mersi, nu mi-e foame.
-Dar micul dejun este cea mai importanta masa a zilei, imi spune mama facandu-mi un semn sa ma asez jos la masa. Nu mi-e foame! Dar ca sa ii fac pe plac iau un mar verde de pe masa si il musc.
-Gafa, efhti mufhumitha? Ii raspund eu mamei cu gura plina de fructul verde usor acrisor dar totusi dulce, merele verzi sunt preferatele mele.
-Esti dezgustatoare, imi zice ala, stiti voi...Kevin? Eu sunt cea dezgustatoare? Mai devreme el saliva pe masa cu lingura in mana si cu cateva boabe de cereale pe masa, care cred ca iesisera din gura lui...Ok, nu vreau sa ma mai gandesc la asta.
Nu il bag in seama pe Kevin, am invatat sa-l ignor...
-Taci din gura balosule!
Ei bine, sunt inca la inceput, nu ma judecati! E greu sa nu il insulti!
-Bine copii, gata e prea de dimineata, Kevin du-te si pregateste-te de scoala si Andie...ai grija sa nu te pierzi.
Incepe din nou acest subiect? Credeam ca am stabilit ca AM simtul orientarii, da? Podul a fost doar o intamplare, o coincidenta, la fel si mallul si la fel si scoala lui Kevin, cine ar vrea sa stie unde e?
-Da, da am plecat!
-Sa-l astepti si pe Dylan, doar el e ghidul tau, sigur il astept, cum sa nu? Ca doar nu m-am trezit asa de dimineata doar ca sa plec fara el, nu? Nu vedeti cat de entuziasmata sunt ca il voi vedea din nou pe ciudat? Sunt in al noualea cer, yuhu!
-Da mama, nici nu mi-ar fi trecut prin cap sa plec fara el.
-E bine, hai fugi, dar de fapt nu fugi, mai ai pana incepi orele, sa te porti frumos, si ai grija cu mancarea la cantina, da?
Off mama ! Nu mai sunt un copil. Ma imbratiseaza si imi pupa obrajii inainte sa ma impinga afara pe usa. Ce mai fel de a-ti lua la revedere...eeeh asta e!
Acum trebuie doar sa fiu atenta sa nu dau peste Dylan asa ca fac pasi repezi spre trotuar uitandu-ma in toate directiile, deci daca se intampla sa-l zaresc ma ascund repede dupa un tufis sau ceva si scap. Dap sunt ca un ninja, ma ascund in umbra, bine e cam soare dar nu are nici o legatura cu asta, am ochi de vultur, nimic nu imi scapa!
-Hei Andie, vad ca te-ai trezit devreme, nerabdatoare sa incepi prima zi de scoala? Ghiciti cine este acum in spatele meu...da, ciudatul cu furtunul malefic! Cum ramane cu nimic nu imi scapa aaa? S-a dus de rapa sansa mea de a deveni ninja!
-Da, nu mai pot astepta! Trebuie sa ajung la scoala cat mai repede ca altfel mor! Ii zic eu, intorcandu-ma cu fata la el, cred ca a folosit un tub intreg de gel ca sa ii stea parul in felul ala...Oricum tricoul albastru cu dungi negre nu ii sta rau deloc...La ce te gandesti Andie? Vino-ti in fire! Trezeste-te!
-Pai, atunci sa ne grabim! Nu as vrea sa mori din prima zi, ce i-as zice mamei tale? Incepe el sa rada, are un ras dragut...ugh! Nu din nou! Aminteste-ti Andie, il urasti, vrei sa te razbuni, iti vrei papucul inapoi.
-Ma rog!
Am pornit din nou, de data asta grabind pasul, lasa-l sa inghita praful de pe urma mea, o iau la stanga cand ma apuca de gluga hanoracului si ma trage inapoi.
-Hei! Ce crezi ca faci, puteai sa ma sugrumi? Ii spun eu, lui i-ar placea daca l-as trage de tricou, aaa? Eu nu prea cred!
-Scoala e in directia asta...
Acum imi zice? Stai, nu e bine! Scoala e in directia asta, nu? Adica, adica...m-am uitat pe harta orasului inainte sa plec de acasa!
Scot harta din buzunar si incep sa o scanez rapid cu ochii incercand sa gasesc din nou drumul spre scoala, asa amm, deci strada Stonybrook este laaa dreapta? Parca era stanga?
-Tu ai o harta la tine?
-Da, am o harta la mine, ai vreo problema, imi place sa tin o harta cu mine!
-Nu, nici o problema, dar credeam ca fetelor le place mai mult sa ceara directii, atata tot! Imi spune el punandu-si mainile in buzunar si zambindu-mi seducator, sau cel putin asa cred...Stai o clipa, vrea cumva sa insinueze ca o fata nu se poate descurca cu o harta? Si ca trebuie sa ceara directii? Cat tupeu!
-Ce, adica vrei sa zici ca nu ma pot descurca cu o harta, crezi ca nu sunt in stare sa descifrez una? Stii nu e chiar asa de greu!
-Da, tocmai din aceasta cauza ai incurcat drumurile, nu?
-NU le-am incurcat! Doar le-am aaa confundat, da asta e!
-Ai incurcat stanga cu dreapta? Ma intreaba el incrucisandu-si mainile.
-Ooo mai taci, hai odata la scoala pana nu ma vei face sa intarzii in prima zi! Vreau sa ajung si la biblioteca!
-Biblioteca?
-Da, stii locul ala mare cu multe carti, e liniste acolo.
-Pai tu nu te potrivesti deloc acolo.
Haa? Cum sa nu? Este unul din locurile mele preferate! Este singurul loc in care nu intra Kevin! De-aia o iubesc atat de mult, cand eram mica eram hotarata sa imi deschid propria mea biblioteca si sa scriu primul meu roman inainte de varsta de 13 ani, dar am descoperit ca nu am destula imaginatie pentru o carte de aventura sau stiintifico-fantastica....Ce? Imi plac mult cartile astea!
-Si de ce nu? Il intreb eu punandu-mi mainile in sold si ridicandu-mi capul, desi nu ma facea sa par mai inalta, dar imi place sa-mi tin barbia sus.
-Pentru ca dupa cum ai zis si tu, in biblioteca este liniste, tu si gura ta mare nu prea va incadrati in atmosfera linistita a bibliotecii, ce ingamfat! Ce increzut, plin de el si fudul! Ce destept de crede.
Dar inainte sa deschid gura sa ii zic ceva de dulce, ma apuca de maneca si ma trage dupa el, hei, hei! Mai incet! Sunt alergica la miscare! Daca continua asa o sa am nevoie de o programare la dentist, o sa am asfalt la micul dejun si pranz.
-Heeei, mai incet! Nu-mi place sportul!
-Alearga mai repede daca nu vrei sa intarzii la scoala!
Sa intarzii? Eu? Niciodata, nu am intarziat niciodata! Miscati-va mai repede picioarele mele! Trebuie sa ajungem la scoala!
-Nu-mi vine sa cred ca am ajuns in 5 minute! Imi zice Dylan incercand sa-si traga rasuflarea.
-Si e un drum de un sfert de ora!
-Oo, nu te mai plange, doar am ajuns nu?
-Da si in acelasi timp ai scos plamanii din mine!
De ce nu tace? Doar am ajuns inainte sa se sune nu? Asta era ideea, sa ajung la scoala si am reusit. Chiar am alergat atat de mult, daca ar avea limba scoasa ar arata ca un caine.
-Bine, tu stai aici si fa ce vrei...eu ma duc sa imi iau orarul! Trebuie doar sa gasesc biroul directotului...moormai eu ultima parte.
-Te duc eu! Striga Dylan, hooo, sunt chiar aici, nu mai urla in urechea mea! Ciudat ca si-a revenit atat de repede, mai devreme murea pe asfalt in fata scolii.
-Nu-i nevoie, esti obosit si te-am alergat asa de mult, mai bine te duci in clasa, ma descurc eu! Incerc sa fiu draguta, sincer dar zambetul asta ma omoara! Pleaca odata!
-Ma indoiesc ca o sa te descurci singura, hai, doar i-am promis mamei tale ca o sa-ti fiu ghid.
O ia inainte, urca treptele, deschide usa si se intoarce spre mine.
-Te mai astept mult?
-Scoala si ore....idiot...si alergat....si ma enerveaza si si e vina ta Kevin! Nu stiu cum, dar e vina ta!
-Ce tot mormai?
-Nimic, nimic, doar ma rog sa imi cada un bolovan in cap acum.
-Dar asta nu ar durea?