Chiar dacă mă așteptam la întrebarea asta, în inima mea tot speram să nu se interpreteze. În acest moment toate înjurăturile, pe care le știam erau îndreptate către bărbatul absolut superb din dreapta mea.
—Nu formăm nici un cuplu și accentuez cât pot de elegant cuvântul "cuplu", după cum bine știți domnul Dean Brown este noul meu asociat la clinica, pe care o dețin și acesta este motivul pentru care am venit împreuna la acest bal, privirea reporterei enervante se schimbă clar deranjată de răspunsul meu.
Îmi ridic privirea spre Dean, care avea zâmbetul acela pervers, l-am mai văzut și în club. Doar mult mai amuzat de toate situația penibilă și explicațiile, pe care le dădeam. Dar ce mă deranja cel mai rău e că el nu zicea nimic,o să i-o plătesc mai târziu.
— Ce așteptări aveți de la acest bal ? continuă cu șirul monstru de întrebări, la care răspund mecanic, dar cu încrederea cuvenită și zâmbetul cordial atașat, dar gândul îmi fugea numai la speculațiile, pe care o sa le văd mâine în ziare.
Când termină cu întrebările, pășim elegant până spre scena unde toate VIP-urile făceau poze și se conformau cerințelor fotografilor. Bineînțeles că nici noi nu am scăpat de insistențele lor, în consecință blitz-urile au început din nou să mă orbeasca.
Am scăpat relativ repede când Dean m-a tras spre interiorul sălii unde totul arăta perfect, deja era aproape plin, dar nu vedeam cele două persoane importante.
— Patricia și Olivia sunt deja la masa, ne așteaptă, îmi șoptește Dean la ureche și simt cum pielea mi se furnică când aerul expirat de el mi se lovea de pielea mea.
Nu mai așteaptă să răspund, că mă ia de mână și ne îndreptăm spre masa, care ne era destinată nouă.
Până să străbatem toată sala ca să ajungem la locul nostru, nu am putut să nu admir salonul, care era îmbrăcat în haine festive, fețele de masă negre în contrast cu argintiul scaunelor și al perdelelor. Orhideea albă stătea la loc de cinste, vesela era așezată într-o linie perfectă și imaginea, care completa tot acest tablou, este un candelabru, care lumina măiestos toată încăperea.
Priveam fascinata în jurul meu, sunetele scoase de pianul negru lucios din mijlocul scenei, mă ducea cu gândul la poveștile cu prinți și prințese, cu care mama mă adormea în fiecare noapte în copilărie.
— Ai făcut o treaba foarte bună și simt o unda de mândrie în glasul lui Dean, dar nu mai apuc să îi răspund că ajungem la masă unde îmi sar în brațe cele două fete.
— Felicitări Alida, ai făcut o treabă excepțională. Toată lumea este încântată am auzit mulți invitați, cum spuneau numai lucruri de bine, exclamă încântată Olivia.
— Haideți fetelor nu mă mai lăudați atât, fără voi nimic nu ar fi fost la fel, spun cu un glas ștrangulat de emoție și nu mă refer doar la seara asta, fără ele nu aș fi putut să mă ridic din întunericul, în care picasem acum ceva ani.
Emoționata mă uit la Olivia, care era însoțită de Ryan așa cum mă așteptam, Patricia de Andrew, care vine și mă salută cordial, dar nu scapă de privirea mea ucigătoare, are să îmi dea multe explicații.
Toată lumea se așează la locul lor și pentru o jumătate de ora, cât aștept ca să sosească toți invitații, ne antrenăm în diferite discuții. Nu pot să nu văd privirile, pe care și le arunca reciproc Olivia și Ryan, lucru care mă bucură, dar în același timp mă îngrijorează puțin. Se vede clar că Olivia este topită după el, dar de Ryan nu pot să îmi dau seama, nu îl cunosc deloc și îmi este teama să nu fie vreun "Don Juan" și să își bată joc de prietena mea.
O voce din boxe mă trezește din gândurile profunde:
— Bună seara și bine ați venit la balul anual de caritate pentru animale. O invit pe scenă pe Alida Smith, care a făcut posibil acest eveniment.
Mă ridic cu toată încrederea de pe scaun și în aplauze mă îndrept spre scena, pregătită cu speech-ul în minte:
— Bună seara și bine v-am găsit! Vă mulțumesc din suflet pentru că ați dat curs invitației mele. Știu că multe persoane nu mă cunosc personal și asta îmi aduce o satisfacție mai mare, pentru că asta înseamna că avem un scop comun și milităm pentru același lucru:salvarea animalelor. Cei care aveți acasă un cățeluș, o pisicuță sau orice alt animăluț, știți foarte bine câtă bucurie ne poate aduce. Câtă iubire ne oferă necondiționat, cât de mult ne înseninează zilele și câtă energie ne dau după o zi istovitoare la birou.
Din păcate, sunt și multi oameni, care nu îi apreciază și le fac mult rău, îi maltratează până la epuizare, îi abandonează și alte lucruri, care le-am văzut în propria clinică și de fiecare dată mă lăsau fără cuvinte cruzimea unora dintre noi. Este crud să îți măsori puterile cu un animal fără ca acesta să se poată apăra, sau să îl abandonezi fără nici un gram de remușcare.
De aceea în seara asta am organizat acest bal, să le demonstram animalelor că ne pasă de ele, că sunt iubite. Și să încercăm să le ajutam prin donații ca să construim cel mai mare centru de adăposturi, ca să pot fi îngrijite, educate apoi date spre adopții în familii iubitoare.
În următorul moment pornesc aplauze furtunoase și vad lacrimi în ochii câtorva invitați ca și în ai mei de asemenea. Îmi rotesc privirea până ajung la masa unde se afla prietenele mele, pe care le vad cu lacrimi pe obraji, le zâmbesc recunoscătoare și îmi continui discursul:
— În seara asta mai vreau să vă prezint două persoane foarte importante pentru mine, care m-au ajutat și susținut în aceasta cauza: Patricia Anderson și Olivia Jones și nu în ultimul rând vreau să îl invit alături de mine pe noul asociat Dean Brown.
Pentru moment îl văd surprins și luat pe nepregătite, dar imediat se liniștește, se ridică grațios de pe scaun își închide doi nasturi la sacou. Pornește spre mine cu mersul lui ca de felină, care e pregătită de atac privindu-mă ca de fiecare dată cu ochii lui superbi. Ca de obicei intru în transă, oricât aș încerca, nu pot să îmi mut privirea în altă parte.
Când ajunge pe scena lângă mine îi dau microfonul, dar intenționat îmi atinge mana și iar își face apariția milioanele de curenți electrici. Rânjește în colțul gurii satisfăcut de reacția, pe care a obținut-o de la mine, e clar că a făcut-o intenționat. Cartea asta pot să o joc și eu și fără să mă gândesc mă ridic puțin pe vârfuri și îl sărut delicat pe ambii obraji, simțindu-i imediat încordarea, când buzele mele au făcut contact cu pielea lui fină, proaspăt bărbierită, apoi îi înmânez microfonul.
— Bună seara, este tot ce aud din discursul lui, fac doi pași mai la dreapta ca să îi pot face spațiu și fără să vreau mă uit la primul rând de mese, unde toate femeile, chiar dacă erau însoțite sau nu, îl dezbrăcau din priviri.
E clar că atrage privirile oriunde și iarăși îmi simt stomacul cum se strânge și sentimentul de mai devreme se repetă: gelozia. Ce dracu se întâmplă cu mine? Nu am fost geloasa niciodată, îmi dau o palmă mintal și îmi întorc privirea spre Dean, care părea un Adonis al secolului nostru.
Ochii lui albaștri, care se schimbă în funcție de starea lui de spirit, maxilarul, care îi încoronează fața ca o manta, statura lui impozantă, corpul lui bine lucrat, e bărbatul, care te-ar face să îți pierzi mințile după el numai dintr-o privire, dar în același timp aroganța, impulsivitatea se pare că sunt gene dominante în caracterul lui.
Aplauzele ma scot din visare și văd cum își întinde mâna, pe care o apuc cu toată încrederea și plecăm de pe scenă la locurile noastre.
Pianul iar îmi dezmiardă auzul cu notele lui suave și primesc felicitările cu zâmbetul pe buze, un zâmbet, sincer asa cum de mult nu l-am mai avut.
— A fost excelent, bravo vouă ne felicită cei de la masă, dar eu nu pot fi concentrata cât timp el mă ține de mână, așa că îmi retrag mâna din palma lui și îmi iau paharul de șampanie rece, care îmi umezește gura uscată.
— Și acum că discursurile celor doua gazde au fost rostite, e timpul să ne și distrăm, se aude în boxe, asa ca îi invit pe Alida și Dean, să de-a drumul primului dans din aceasta seara.
Eu pur și simplu înlemnesc când aud aceste cuvinte, mă uit disperata la masă, să mă salveze cineva, dar nu am nici o șansă, căci Dean deja este ridicat în picioare cu mâna întinsă spre mine, pe care i-o cuprind și ne îndreptăm spre scena.
Toate privirile erau îndreptate spre noi, dar pășim încrezători și până să ajungem la mijlocul scenei, notele instrumentelor musicale deja începeau să răsune și lacrimile încolțesc în ochii mei când recunosc melodia imediat: Tango to Evora, este tangoul meu preferat.
Îi simt mâinile pe spatele meu gol, micșorează spațiul destul de mult dintre noi. Îmi așez mâinile pe bratele sale și începem să dansăm un tango impecabil, rămân uimita de cât de ușor și elegant se mișcă, ne contopim în mișcări perfect, parcă suntem una și aceeași persoană.
Parfumul combinat cu mirosul de țigară, el cu mâinile pe spatele meu, care mă ține atât de strâns încât nu ar mai vrea să îmi dea drumul vreodată și privirea lui iscoditoare mă țin captivă pe tot parcursul valsului. După ultimele note îmi dau seama că melodia e pe terminate, atunci Dean îmi apucă spatele ferm cu o mână și mă forțează să mă las pe spate el susținându-mă, apoi se apleacă peste mine atât de aproape de buzele mele încât îi simt respirația pe ele:
—Ești atât de frumoasă, îmi șoptește și aplauzele celor din sala mă sperie, pentru câteva secunde mă simțeam singură, doar noi doi, fără spectatori.
Ne ridicăm amândoi și orchestra începe o altă melodie, dar noi ne îndreptăm spre masă. Îmi iau paharul de șampanie și îmi fac loc printre oameni, trebuie neapărat să iau o gura proaspăta de aer și să îmi revin. Nu înțeleg ce se întâmplă cu mine, de ce simt atâtea emoții când e lângă mine? E clar că o atracție fizică este între noi și hormonii mei își cam fac de cap în ultimul timp, trebuie neapărat să mă controlez și să înlătur sentimentul ăsta.
Aerul rece mă izbește și mă rezem de un perete, pe care îl văd în cale, îmi scot pachetul de țigări din geanta. Îmi aprind o țigară din care trag cu pofta, când expir fumul o voce, care îmi vorbește mă face să tresar:
— Ești bine Alida? mă întreabă Paty, se mișcă ca o felină, nici nu o aud când vine lângă mine, mă uit la ea în timp ce ochii ei verzi mă analiza.
— Da, decât puțin obosită. Tu ce faci? Te distrezi? o întreb în timp ce încerc să îmi găsesc cuvintele, tot ce s-a întâmplat până acum m-a tulburat destul de rău.
— Da,chiar e un bal reușit și îmi zâmbește părintește, lucru care mă liniștește pe moment, când îi văd zâmbetul sincer.
— Andrew unde e? o întreb în timp ce trăgeam ultimul fum de țigară și o arunc în coșul special amenajat.
— E înăuntru, răspunde cu o oarecare tristețe în voce dar își revine, ați fost atât de frumoși când ați dansat, continuă ea.
— Nu mai exagera Paty, a fost un dans normal și oricum eu nici nu știam ca cine organizează balul trebuie să deschidă seara.
— Nu exagerez deloc, toată lumea se uita hipnotizată la voi și să nu mai zic de el e topit după tine Alida, când aud asta mă înec cu șampania.
— Nu începe iar, te rog. Ți-am mai spus că asta e decât în imaginația ta, îi răspund obosită de subiectul ăsta, nu voiam nici să fiu ipocrită, dar nici să o mint, cât timp nici eu nu știam ce se întâmplă.
— Să îți spun un secret, asta e spre binele tău. Ai putea crede că trecutul are ceva de spus, ceva ce trebuie să asculți, ceva rostit în șoaptă, ceva legat de tărâmuri pustii, ceva ce trebuie să descifrezi și să înțelegi.
Dar eu știu prea bine adevărul, din nopțile bântuite de friguri. Știu că trecutul te trage în prăpăstii de unde nu există scăpare, te face să te agăți cu disperare de șoaptele frunzelor și șuieratul vântului, încercând parcă să descifrezi un anumit cod, să pui laolaltă piesele unui puzzle, să lipești bucățile unui vas făcut țăndări. Dar totul e în zadar. Trecutul este doar o povară grea ca o piatră și tu Alida trebuie sa scapi de aceasta povara, deschide-ți inima și lasă soarele să își facă apariția printre norii negri, care îți acaparează sufletul.
Când termină de spus adevărul crunt, simt cum o lacrima se prelinge pe obrazul meu, îmi ridic mâna și o îndepărtez repede, și în același timp rămân fără cuvinte. Știu că are dreptate, dar ce nu înțelege ea că nu pot sa fac asta. Atâția ani m-am autodistrus, încât acum îmi este atât de frica să încerc să mă repar, îmi este frică să mă îndrăgostesc pentru că dacă mai mi s-ar întâmpla vreodată să trec peste omul iubit nu aș mai putea, asta m-ar distruge definitiv. Deschid gura ca să zic ceva, dar Olivia fuge spre noi.
— Alida, avem o problema, strigă Olivia gâfâind și aproape că nu mai poate să vorbească.
— Ce s-a mai întâmplat? deja nu mai suport cuvântul problemă, prea multe situații dificile în ultimul timp, la care simt că nu aș mai putea face psihic față.
— Știi că trebuie să facem licitația aia cu fete, la care trebuie sa mergi la cină cu câștigătorul tău în seara asta, ca să strângem mai multe donații și nu suntem la număr îmi mai lipsește o fată.
— Asa și? Faci cu câte ai, ce mare problema ai și tu, îmi dau ochii peste cap, în timp ce mă las de pe un picior pe altul din cauza oboselii acumulate.
— Nu se poate spune hotărâtă, trebuie să o înlocuiești tu și nu apuc să comentez că mă apucă de mână și mă trage ca nebuna prin sală, apoi mă urcă pe scena unde mi se alătură și Patricia.
— Ce dracu înseamnă asta? o întreb nervoasă, dar ea nici nu mă bagă în seamă, se duce și ia microfonul și începe să prezinte showul.
Observ că sumele care s-au licitat la fetele din fața mea au fost destul de mari, ceea ce mă bucură că în felul ăsta strângem mai multi bani pentru adăpost.
Urmează Patricia, pe care se "bat" Andrew și încă vreo 2 bărbați. Mă uit mândră la frumoasa mea prietenă, care poate vrăji pe oricine cu ochii ei superbi și corpul ei atletic. Bineînțeles că Andrew câștigă cu o sută de mii de dolari, mă lasă cu gara căscată, este cea mai mare sumă licitată în seara asta.
—Alida Smith, o cunoașteți foarte bine din seara asta, spune cu mândrie în glas Olivia. Haideți să pornim licitația, cine oferă zece mii de dolari?
O doamne, mă simțeam atât de rușinată, dar nici un mușchi de pe fața nu îmi trăda starea de spirit. Antrenamentul își făcea treaba și dintr-o data aud tot felul de bărbați, care se întrec în oferte și rămân perplexă. Nu mă așteptam la asta clar, când suma ajunge la o sută de mii de dolari, mă rog la Dumnezeu să se termine odată, dar dintr-o data vocea bine cunoscuta își face apariția:
— Două sute de mii de dolari, spune Dean cu o voce tăioasă și simt că rămân fără aer.
— Două sute cincizeci de mii, spune altul din spate căruia nu pot să îi vad fața, dar vocea îmi sună vag cunoscută, mă ridic puțin pe vârfuri, dar în spate era destul de întuneric și nu puteam vedea nimic.
— Trei sute de mii replică Dean furtunos, deja enervat la maxim de perseverența celuilalt bărbat și se lasă liniște în sală.
—Trei sute de mii de dolari pentru Alida, care va lua masa cu Dean Brown, spune Olivia repede cât să nu îi mai dea șansa celuilalt să liciteze, abținându-se să nu bufnească în râs.
Picioarele refuza să se miște după scenă, numai când îl văd că se apropie de mine, îmi fac curaj și mă îndrept spre marginea scenei. Îi apuc mâna, care era întinsă spre mine, dar tocul mi se prinde în trena rochiei și mă împiedic în propriile picioare. Nu apuc să aterizez cu nasul de podea, niște brate puternice mă strânge la piept și parfumul lui mă liniștește până când deschide gura la urechea mea și șoptit îmi spune:
— În seara asta o să fii numai a mea, apoi mă săruta în spatele urechii.