Capitolul 3 - Oaspete? Nu pre cred!
Ok, sunt calma, sunt calma....sunt COMPLET calma! Pe cine pacalesc, imi vine sa sar la gatul lui si sa i-l rasucesc la 36q de grade, ca o bufnita! O sa-i bag furtunul ala undeva! O sa i-l indes drept in- !
-Hei, fraiero, mama a zis sa mai iei si- se opreste cateva clipe din vorbit, se uita la mine si continua- oua....
Bineinteles ca trebuia sa fie mutanterestrul aici! Nu se putea altfel! Fundul meu ingheata aici, oameni buni! Trebuia sa vina el chiar inainte sa dezlantui iadul! Cred ca sobolanul o sa explodeze de ras in 3..2..1.....
-HAHAHAHA! Arati ca o molusca! Hahaha, cine e geniul care a facut asta?
Fierbeam in mine in suc propriu, o sa ma razbun! O sa ii ard toate revistele! I le stropesc cu acid sulfuric! Si inca mai am de indesat un furtun in-
-Eu am facut-o, sora ta avea nevoie de o racorire, iar am fost intrerupta, nu vroiam decat sa zic in ce consta mica mea razbunare impotriva neghiobului asta si anume dorinta mea de a-i indesa furtunul in-
-Frate, esti tare! Iar am fost intrerupta, las-o balta.
-Ai terminat, sobolanule?
-Aaaa, nu! Cum de mi-a omis mie faza cu stropitul...n-am folosit decat baloane cu apa.
-Nu m-ai stropit niciodata cu baloane cu apa, ratatule! Ii zic eu f-f- da, nu pot sa o zic, monstrului mic si verde, asa e mai bine!
-Ooo, uita ce am zis!
-Hei, voi sunteti noi in cartier, nu? Intreaba nenorocitul cu furtunul malefic dar cu o masina foarte frumoasa.... Nu am zis asta, clar?
-Da, tocmai ce ne-am mutat aici acum 2 zile! Ii raaspunde ce-o fi el, dar ruda cu mine sigur nu e!
-Bine, cred ca ati avut parte de destul ras! Tu, piciule, du-te si cumpara-i mamei ce ii trebuie!
-Nup, nu vreau sa ma duc, vreau sa mai rad de tine.
-MARSH! Daca nu te duci, o sa iti stropesc toate revistele tale indecente ascunse in camera ta, daunatoare simtului olfactiv al omului si animalului, cu acid sulfuric si apoi o sa ti le indes pe gat cu o portie mare de pumni! Urlu la el din toate puterile si ma abtin sa nu ii lipesc una peste fata.
Ce-i? Sunt furioasa... si ma bucur ca in sfarsit mesajul meu a reusit sa strapunga craniul gros al ciudatului asta mic, de obicei trebuia sa folosesc picamarul! Acum Kevin monstruletul, fuge mancand pamantul la magazin, in sfarsit!
-Asa, fugi pana nu iti las un machiaj permanent pe fata!
Ma intorc inapoi la tipul cu furtunul si il vad ca zambeste...Stai, de ce zambeste? E cumva retardat mintal? Nici o problema, e randul tau, domnule care stropeste toti oamenii de pe strada cu furtunul malefic ca sa ii trimita in stare grava la spital!
-Si tu de ce zambesti? Ti se pare amuzant?
-Esti ciudata! Imi zice si incepe sa rada.
Poftim? Eu, ciudata? Serios, Doamne cu ce ai umplut mintile acestor oameni nefericiti! Pff, el zice ca-s ciudata, va vine sa credeti asta? Tipul asta are probleme cu capul.
-Eu, ciudata, da vezi sa nu! Cum de sunt eu aia ciudata? Tu esti ala care invarte furtunul groazei!
-Furtunul groazei?
-Da! Tocmai mi-ai facut rost de un bilet doar dus la spital pe care scrie mare si cu majuscule pneumonie!
-Pneumonie?
-Da, este boala care-
-Stiu ce e, dar cred serios ca exagerezi, e destul de cald afara, o sa supravietuiesti. Si iar incepe cu rasul, serios ce e asa de amuzant? L-a scapat cumva cineva in cap atunci cand era mic, asa cum s-a intamplat cu fratele meu?
Si de ce toata lumea zice ca exagerez! De cate ori trebuie sa zic, eu nu e-xa-ge-rez!
-Sa supravietuiesc? Desigur, pentru ca o sa platesti pentru asta!
-Stii, tricoul tau e inca ud....
Ma uit in jos si intr-adevar observ ca tricoul meu e chiar ud, chiar trebuia sa imi aminteasca? Serios? Stai un pic.... la ce se tot uita el? Arunc o privire inapoi spre el si vad cum se holbeaza, nu cred ca trebuie sa va mai spun unde, nu? Unde e un bolovan cand ai nevoie de el? Aaa stai, am o idee....
-AUCI!
Aaah, ma simt mai bine acum cand stiu ca o sa se aleaga cu un cucui si unul mare! Ha!
-De ce m-ai lovit cu... asta e papucul tau? Zice frecandu-si locul unde l-a lovit papucul meu minunat, adorabil si foarte ascultator!
-DUH! Dar ce credeai ca e, o pernuta moale din pene de gasca frantuzeasca?
-De ce porti bucati de lemn pe post de papuci gen calugari shaolin sau cum s-or numi?
-Sunt incaltari traditionale japoneze aduse de cea mai buna prietena a mea din Japonia! Si il vreau inapoi! Dar fara sa il arunci!
-Dar stii ca ma doare? Nu vrei sa ma pupi sa-mi treaca? Ma intreaba ridicandu-si sprancenele sugestiv si cu o privire care zicea'Hai, stiu ca vrei'
-O palma peste bot vrei?
-Daca nu ma pupi, nu iti dau papucul! Imi zice el, venind din ce in ce mai aproape iar eu dau inapoi de fiecare data cand el inainteaza.
Sa las papucul si sa plec cu demnitatea...ce mi-a mai ramas din ea, adica zau asa, stau in fata unui tip cu un tricou prin care se vede tot, slava Domnului ca nu e nimeni pe strada! Sau sa cedez si sa ma umilesc, dar ma aleg inapoi cu un suvenir original japonez, cadou de la prietena mea mai inceata la minte, dar pe care o iubesc si de care imi e dor si stiu ca ar fi dezamagita daca ar afla despre cadou.... Daaaa, aleg demnitatea! Scuze Trice!
-Da, prefer sa sarut un porc spinos!
-Dar nu o sa te doara?
-Da, dar o sa fie mai placut!
Si cu asta am plecat! Ha! Tine asta! Inca mai am demnitatea! Ma rog, oricata demnitate poate avea o persoana care se plimba uda leoarca pe strada avand un singur papuc si o frunza lipita de calcai. O plimbare mai minunata de atat nu poate exista....
Perfect! Absolut perfect! Nici nu vreau sa stiu in ce am calcat chiar acum.
-Gata, m-am intors acasa! Am intrat pe usa topaind intr-un picior.
-Andie, unde ai fost? Pana la urma s-a dus fratele tau la magazin, nu-i asa ca e un dulce?
-Da, dulce ca mierea....ticalosul. Spun eu mai mult pentru mine atunci cand iese mama din bucatarie si scapa farfuria pe care o stergea cu un prosop verde.
-Andie, ce-ai facut? De ce esti uda? Unde iti e papucul ? Si de ce nu porti sutien ?ma intreaba mama ingrijorata alergand spre mine.
-Un idiot, papucul meu in capul idiotului si am uitat, dar as fi preferat sa nu uit, oh umilinta!....ii raspund eu.
-Ce miroase asa? Kevin iar te-ai jucat cu trusa de chimie a surorii tale? Intreaba mama incercand sa gaseasca sursa mirosului.
-Hei! Nu m-am atins de ea....nu astazi!
Da, ultima data cand a folosit-o a incercat sa imi faca mie o farsa, dar a reusit sa faca o bomba mirositoare, care a explodat in sufrageria vechiului apartament.
Mama stramba un pic din nas, arata asa....ciudat? Stai de ce ma miroase asa? A da, imi amintesc.
-Cainele cotoroantei de alaturi... ii raspund eu mamei intrebarii pe care i-o citeam pe fata.
-Oooo, du-te si spala-te! O sa avem oaspeti intr-o ora!
Wow, ce-i cu anuntul asta?
-Cine?
-Niste vecini! Au un baiat cu un an mai mare ca tine! Sunteti la acelasi liceu! Nu ca-i minunat?
-Deja m-ai inscris la liceu?
-Dap, si pe Kevin la scoala!
-Oooo fratee! Ce naspa! se aud vaicarelile fratelui meu din sufragerie.
-Hai odata, du-te si spala-te! Acum trebuie sa deschid ferestrele!
Asa, deci dupa un lung, luuuung dus fierbinte si mult dorit, ma aflu in camera mea, imi aleg hainele, trebuie sa vina si oaspetii, abia am venit de 2 zile, de ce se ambaleaza atata? Adica doar nu o sa plecam din nou, din nefericire. Aproape sunt gata, piciul a coborat deja in sufragerie, l-am auzit tropaind pe scari.
Aud soneria, si pe mama care se grabeste sa deschida usa, ma duc si eu sa cobor sa intampin oaspetii, dar ma opresc impietrita in dreptul scarilor. E...e... e NEMERNICUL cu furtunul! Nu mai e imbracat in blugii aia rupti, acum e imbracat intr-o pereche de blugi negri, un tricou negru si o camasa gri peste tricou...ugh, ma enerveaza, arata bine! De ce el?
Serios, chiar incep sa cred ca cineva acolo sus ma uraste!
-Buna ziua doamna Jensen, imi cer scuze ca parintii mei nu au putut veni, drept scuze v-am adus o tava cu prajituri.
-Ooo, nu e nici o problema, te rog intra! Nu mai sta acolo!
CE? Cum poate sa lase sa intre in casa noastra un derbedeu care ataca lumea pe strada cu furtunul? De 2 ori! Va mai amintiti?
-Cum te cheama? Il intreaba mama pe acel...acel...deocamdata nu imi vine nici o insulta in minte.
-Dylan, Dylan Carter.
-Hai sa ii cunosti pe Andie si Kevin! Ii zice mama acelui intrus.
-Da, mi-au zis parintii inainte sa vin ca aveti doi baieti.
Stai...2 baieti? Mai bine zis nici un baiat, eu sunt o tanara domnisoara intelectuala iar Kevin e un experiment ciudat esuat...Hei a rimat!
-Da, Kevin e in sufragerie si- stai, 2 baieti? Intreaba mama nedumerita, se vede ca e confuza.
-Hei, tu esti tipul cu furtunul!
Da, super, minunat, a venit regele tembelilor.
-Hei! Il saluta Dylan inapoi si se strang de mana.
-Tare! Esti marfa, omule!
Nimeni nu mai zice marfa, duh! Dar la ce te poti astepta de la un imbecil ca el.
-Aaa, mersi!
Mersi, mersi? Adica e laudat ca aproape m-a omorat cu acel jet de apa rece! De 2 ori? Hmph, cat tupeu!
-Voi 2 va cunoasteti? Intreaba mama uimita.
-Da! Mama, trebuia sa vezi! Tipul asta a stropit-o pe Andie cu furtunul! A fost bestial! Hahaha!
-Ooo, deci tu erai, Andie nu o sa fie prea fericita...
Fericita? Nuuuu, normal ca nu sunt fericita! Sa fim seriosi, e un nemernic al carui hobby este de a stropi oamenii, la noi in casa, e un dezastru! Si inca nu l-am adaugat pe Kevin in ecuatie.
-Ea? Intreaba domnul furtun care o uraste pe Andie.
-Da, fata mea Andie! Ii raspunde mama conducandu-l in sufragerie.
Tipul asta credea serios ca eu sunt un baiat? Oare ce l-a facut sa creada asta....ooo, dap, mi-am amintit, numele meu, cat de aiurita pot fi? Nu raspundeti la asta.
Cobor scarile, pregatita sa-l pocnesc in moaca pe Dy-cum l-o chema! Imi vreau papucul inapoi! Doar din vina lui am calcat intr-un dum-dum pe strada!