La sfârșitul zilei merg cu David spre parcare pentru a-i spune lui Aiden că voi ieși cu noul meu prieten înainte să merg acasă. Sunt fericită. Am reușit să intru in echipa de atletism. Am ceva concurență, dar cu un bun antrenament și un regim la fel de bun voi reuși sa ma îmbunătățesc. Doar vreau să intru la o facultate bună.
După ce i-am spus lui Aiden că urma să merg cu David la o cafenea sa bem ceva asta am și făcut. Am mers încet la picior pentru că (,) cafeneaua nu era așa de departe de liceu și am tot vorbit. Mergând mi-am amintit ce am făcut în ora liberă pe care am avut-o mai devreme și mai să mă plesnesc.
Mai devreme
Îmi scot un caiet la întâmplare din ghiozdan, deschizându-l la ultima pagina și luând un creion din ghiozdan. Desenez, nu de mult dar ma pricep mulțumită YouTube-ului. Am încercat sa fac un portret. Portretul lui Aaron.
Este frumos...de când am venit văd numai baieti și bărbați frumoși. Dar el...el are ceva.
In prezent
După cafeaua băută cu David am aflat că el și Aaron sunt frați și că părinții lor sunt divorțați și de asta nu au același nume de familie. Mama lor nu a vrut ca fiul pe care îl creste sa mai aibă nici o legătură cu tatăl lui și i-a pus numele ei, Moore. Nu are voie sa își vadă tatăl și nu l-a văzut de când avea 6 ani.
Eram la 500 de metri distanță de casa și cineva mă tot urmarea de când am ieșit din cafeanea. Trebuia sa îl las pe David sa ma acompanieze pana în fața casei. Acel om...ori îmi vrea telefonul și banii ori viața. Încep să merg mai repede, dar asta face și el. Mă opresc brusc si el se izbește de mine. Ii simt o mâna cum se duce imediat la gura mea și cu cealaltă ma tine de corp. Incearca sa ma ridice dar nu reușește pentru ca ma zbat. Dintr-o data îmi simt corpul trântit de ceva tare și rece și doua buze îmi ating gâtul. Mă uit la bărbat și văd ca este chelnerul de la cafenea. Mai devreme mi-a spus că sunt frumoasă și mi-a cerut numărul de telefon. M-a urmărit doar pentru că nu i-am răspuns la avansuri.
Incerc să țip dar mă strânge de față. Incerc să mă zbat încontinuu. Nu trece nimeni pe strada asta? Nicio mașină? Vreo persoană?
Am nevoie de ajutor!
Simt cum corpul lui este dat la o parte de pe mine și persoana ce l-a izgonit vine spre mine.
-Te-a rănit?
Aaron?
-Domnule profesor?
-Da, eu sunt. Te-a rănit?
-Nu știu.
Ce mă fac acum? Sunt blocată. Era sa fiu violată. Am fost agresată. Și am crezut că îmi va fi bine azi. Mergem spre mașina sa și mă așază pe locul pasagerului, rucsacul aruncându-l pe bancheta din spate. Se urcă și el în mașină și bagă cheia în contact întorcându-se spre mine.
-Îmi poți spune adresa ta? mă întreabă el
-Strada...este tot ce mai spun apoi totul este în ceață.
P.O.V Aaron
-Strada...și nu mai continuă pentru că ochii i se închid.
Ii pun centura și pornesc mașina având în gând să o duc la mine pentru seara asta dat fiind faptul că a adormit și nu știu care este adresa ei. Un telefon se aude și cu siguranță nu este al meu. Telefonul ei suna. Cu ezitare ii scot telefonul din buzunar fiind atent la drum.Ma uit le ecranul telefonului și pe el era scris "Tata". Aștept ca acesta să închidă și pun telefonul pe picior. Un fluierat se aude și aprind telefonul. Era un mesaj de la tatăl ei.
*Rose, unde ești? Aiden a venit la mine și mi-a spus că ai plecat de la școală cu o colegă. O dată ce vezi mesajul sună-mă.*
Încep să conduc mai repede și când ajung in parcarea blocului cobor repede și o iau in brațe ducând-o in apartament.Intru in camera mea și o pun pe pat ca mai apoi sa răsuflu cât de cât ușurat. Doamne, acum ce fac cu ea? De ce am adus-o la mine? Ce fac aici?
Știu eu ce fac...ceva ilegal! Asta fac.
Îmi iau telefonul și îl apelez pe David.
-Da?
-David, am o problema.
-Nu știi sa corectezi o lucrare și ai apelat la fratele cu adevărat deștept, nu-i așa?
-Taci și ascultă-mă. Tu erai cu Rose Addams mai devreme, nu-i așa?
-Da, de unde știi?
-V-am auzit vorbind in clasa azi, dar nu asta contează. Ce contează e că tu, tontule, nu ai condus-o acasă și eu m-am ales cu eleva adormita la mine in apartament.
-Ce ai făcut?
-Nu ce am făcut eu! Ce era sa se întâmple pentru ca ai lăsat-o tu sa meargă singura acasă. Și a fost agresată, tontule! Acum tu îi vei trimite un mesaj lui Jones și îl vei pune sa îți dea adresa lui Rose pentru că nu am de gând să ajung la pușcărie din cauza ta pentru că nu ești în stare să duci o fată acasă.
-Eu îl întreb de adresa dar cum o vei duce pe Rose acasă in halul ăla? Vor da vina pe tine. Sau și mai rău! Pe mine! Pentru că eu am întrebat de adresă.
-Atunci o duc la spital. De ce nu am dus-o la spital din prima?
-Nu poți. Ar da și mai rău.
Îi închid și merg in camera. O descalț pe Rose și o învelesc. Voi avea așa mari probleme. Iau o perna din pat și o patură din dulap împreună cu pijamaua. Ies din camera și îmi aranjez canapeaua ca să pot dormi pe ea. Ma schimb ca mai apoi să mă pot întinde. Am o elevă de care îmi place inconștientă în patul meu...
P.O.V Rose
Mă trezesc dintr-o data și îmi dau seama că nu sunt în camera mea și încerc să îmi dau seama cum de am ajuns aici. Imaginile de seara trecută îmi invadează mintea. Ochii mi se încețoșează și lacrimile îmi invadează fața. Îmi trag genunchi la piept și îmi afund capul între spațiul dintre piept și genunchi plângând și mai tare. Ușa se se deschide si îmi ridic capul, în fața mea se afla Aaron.
-Unde sunt? întreb eu suspinând. Cum de am ajuns aici?
-Eu te-am adus aici și ești la mine acasă.
- Tata, tata sigur este îngrijorat de moarte. Doamne, trebuia eu sa ii spun lui David că pot ajunge singura acasă...Poți să mă duci acasă, te rog? îl întreb eu și el aprobă.
Mă dau jos din pat și el îmi face semn sa îl urmez. Merg în spatele sau până ajungem pe un mic hol. Imi dă tenișii și mă încalț repede.
-Așteaptă puțin, spune el.
Merge spre camera sa și la câteva minute apare îmbrăcat diferit. Îmi întinde un telefon și observ că este al meu. Îi mulțumesc și îmi face semn să îl urmez.Urcăm în mașina lui și îi arăt adresa ce era deja scrisă pe GPS-ul meu de aseară. Imi explica cum de am ajuns la el.
-Vă mulțumesc pentru că m-ați salvat, dar mă puteați duce acasă, pentru că tata e mai mult ca sigur îngrijorat.
-Îmi pare rău. Sunt un bărbat în toată firea, dar m-am panicat.
-Nu trebuia să mă lăsați să adorm, aș fi putut avea o contuzie.
-La asta nu m-am gândit...
-Se vede. Ce fel de profesor sunteți? Nu ar trebui să fiți pregătit pentru orice ține de panică?
Tace.
După un lung drum am ajuns în fața casei, îi mai mulțumesc încă o dată și cobor din mașină.
Ce îi voi spune tatei...?
Îmi iau la revedere și ies din mașină fugind spre intrarea în casă.
Intru fără să fac un sunet. E 6 dimineața. Poate că tata nu e treaz și îi pot spune ca am dormit acasă, dar am ajuns târziu și nu i-am dat niciun mesaj pentru ca eram obosită. Sau poate că a plecat deja la muncă și sunt ca și moartă.
Urc scările cu grijă și când intru in cameră dau de corpul lui Aiden tolănit în patul meu. Cred că doarme. Mă descalț de adidași și îi arunc într-un colț o dată cu rucsacul.
-Să nu te apuci să te dezbraci în fața mea.
-Neața, Aiden.
-Neața, Rose! Cum a fost la prietena ta?
-Ce prietenă?
-Cu siguranță nu ii vei răspunde asta lui Bob.
-Luminează-mă, te rog.
-Nu avem cum să nu uitam că ieri ai plecat de la liceu cu David și la ora 22 tu nu erai acasă. Cum nu ai venit acasă și evident nu răspundeai la telefon din nu știu ce motiv, i-am spus lui Bob că erai cu o fată pe care ai cunoscut-o la probele de ieri și că mi-ai trimis mie mesaj cum că vei dormi la ea ca să vă cunoașteți mai bine.
-Și nu ți-ai făcut griji pentru mine?
-Normal ca mi-am făcut. Până ce m-a sunat David care nu știu de unde are numărul meu și mi-a spus ca ai dormit la el. Ce ai făcut la el?
Ce încurcătură și câte scuze.
Ce îi pot spune?
Nu îi pot spune ca am dormit în patul unui profesor. Și cu siguranță nuu am de gând să îi spun că aproape am fost...Mi-e rusine. Mi-e frică.
-Sunt o curvă. Și ar trebui să îmi fie rușine pentru ce am făcut. Mulțumesc pentru acoperire. Ești cel mai tare.
Mă arunc lângă el in pat și îl strâng în brațe.
El face la fel, mă ia în brațe și mă strânge tare la piept. Am nevoie de așa ceva.
-Te-ai culcat cu el?
-I told you. I'm a slut.
-Da, sigur. Voi afla ce ai făcut domnișoară.
-Ok, dacă nu ma crezi asta e problema ta. Ce ai zice să ieșim și să mâncăm pentru că mi-e cam foame și chiar vreau niște cereale?
————
Urc rapid scările spre camera mea și îmi fac un duș ca mai apoi să mă îmbrac și să îmi fac ghiozdanul. Mă opresc în fața oglinzii și mă uit atentă la fata ce stă în fața mea.
E fericită?
-Ești fericită, Rose? Cum te simți, Rose? Ești bine, Rose? De ce nu simți nimic, Rose? De ce nu plângi, Rose? De ce nu ești afectată, Rose?
DE CE? RĂSPUNDE, ROSE!
Mă așez pe podea și rămân acolo pentru câteva minute. Când mă ridic îmi caut căștile și le conectez la telefon începând sa ascult muzică.
Îmi iau lucrurile și cobor așteptându-l pe Aiden. Ar trebui să îi spun adevarul. Ar trebui să le spun tuturor adevărul. Așa acel nenorocit va avea de suferit.
Dar ce se va întâmpla cu Aaron? A fost incompetent lăsându-mă să adorm și în loc să mă aducă acasă, m-a dus la el acasă. Ar trebui sa tac? Doamne!
Când Aiden coboară mergem la mașina lui si pornește spre școală.
-Rose?
-Dap?
-Ești ok?
-Da, de ce?
-Te-am auzit țipând înainte să cobori.
-Ah...uhhh îmi place să țip dimineața...și știi de ce?
De ce mă bag mai mult în c***t?
-De ce?
-Pentru că...uhh...te trezește și te ajută să ai o zi mai bună pentru că de la țipat toți mușchii tăi se relaxează. Ar trebui să încerci asta. Te va ajuta ca sportiv.
-Hmm voi încerca asta.
La scurt timp, parchează mașina unde a parcat-o și ieri dimineață și coborâm amandoi din mașină.
-Azi trebuie să mergi cu autobuzul sau pe jos acasă pentru că eu termin mai târziu, spune el și îmi înconjoară umerii cu mâna sa.
Minunat!
-Ok, dar trebuie să îmi spui unde se găsește stația și câte stații am pană acasă.
-Stația se găsește peste drum și ai doar 3 stații ce nu sunt foarte lungi și îți vei da seama unde ești când cobori din stație. Dacă nu, îmi trimiți un mesaj.
-Ok.
Intrăm în clădire și ne despărțim pentru că avem cursuri diferite. Intru și îl văd pe David într-o bancă din spatele clasei. Avea căști în urechi și se uita atent la telefonul lui. Mă așez lângă el și își întoarce privirea spre mine.
-Hei, Rose.
-Bună, David.
-Cum ești?
-Spre surprinderea mea sunt bine, mă simt la fel ca de obicei. Adică nu s-a prea întâmplat nimic...cred.
-Ești sigură?
-Aham.
Se ridică de pe scaunul lui și începe să se plimbe în cerc făcând turul scaunului meu.
-Ești sigură că ești sigură că ești bine?
-Cu siguranță nu voi mai fi sigură dacă mă amețești atâta cu învârtitul tău.
-Scuze, voiam să mă asigur că ești bine și să îți spun că îmi pare rău, Rose. E vina mea. Dacă nu te lăsam singură și te conduceam acasă nu se întâmpla nimic din toate astea.
-David, nu e vina ta. Trebuia să îți accept propunerea și să nu fiu încăpățânată ca de obicei. Dar sunt bine. Nu ai de ce să îți faci griji.
————
Era ora prânzului, am decis să îmi iau un sandvici și să găsesc un loc mai retras. Poate într-o sală de clasă. Așa voi începe să citesc cartea primită ieri de la profesoara de engleză.
Cine știa că sunt în urmă cu două lecturi?
Cu sandvișul într-o mână, cartea în cealaltă și căștile în urechi înaintez pe holurile aproape pustii.
Ușile claselor erau închise semn că ori se țineau ore ori profesorii sunt la fel de antisociali ca și elevi. Mă dau bătută și decid să mă așez pe o treaptă. Ma sprijin de un perete și îmi încep cartea. Știam ceva-ceva din poveste, am văzut filmul și pot spune ca Madame Bovary e cea mai, să spunem fufută, femeie. Cum îi pot lua unii apărarea nu știu.
-Domnișoară Addams!
De ce fix când încep eu să citesc mă întrerup pe mine toți depra-Aaron
-Bună ziua, domnule Bennett!
-Vă întrerup?
Îi arăt cartea zâmbind.
-Putem vorbi? Dacă nu vă supărați desigur.
-Uhhh...da?
Pleacă de lângă mine și urca doua trepte înainte să o ia la stânga pe hol. Hmmm...okay?
Mă ridic și îl urmez. Se oprește în fața clasei lui și deschide ușa intrând, eu fiind în spatele lui.
Se așază la catedră și îmi face semn să mă așez într-o bancă și asta fac.
-Cum ești?
-Puteți să nu mă mai întrebați asta? Va rog! Sunt bine și cu cât mă întrebați mai mult devin mai rău. Încerc să îmi dau seama ce se întâmplă cu mine.
-Știu că am fost incompetent. Sunt un adult și ar fi trebuit să acționez total diferit. Dar m-am blocat, mai ales că ești tu.
Își inchide ochii și posibil regretă ce a spus.
Tac, nu vreau sa spun nimic care posibil îl va face să se simtă prost.
După câteva minute de așteptat într-o liniște jenantă, foamea mă lovește și îmi deschid cutia în care frumosul meu sandvici cu pui își făcea veacul și încep să mănânc. Își ridică capul și mă privește.
-Vreți cumva cealaltă jumătate? îl întreb zâmbind.
-Ăhhh nu. Îmi pare rău pentru liniștea de acum câteva secunde...a fost jenantă. M-am oprit deodată și a fost ciudat.
-A fost ok, v-am privit. Arătați mai bine în pantaloni de trening decât în costum, nu că nu v-ar sta bine în costum. mă bâlbâi...de ce mă bâlbâi?
-Mulțumesc! Îmi prefer pantalonii de trening, dar cine n-o face?
-Deci nu vă place să vă îmbrăcați la patru ace și să faceți pe modelul în tot liceul pentru toate fetele care se uită? Ah și să nu uităm băieți care ori sunt geloși ori și-ar schimba orientarea sexuală pentru dumneavoastră.
-Ai venit aici ieri. De unde scoți toate astea?
-Fratele dumneavoastră are o gură mare, îmi place de el. Plus că sunteți ca o vedetă pe aici.
Ne continuăm discuția până se sună, iar eu îl las în clasă pentru că aveam oră cu diriginta...din nou și el avea oră.
E de treabă, am avut o discuție relaxată. Iubesc discuțiile relaxate pentru că nu trebuie să te gândești la tot ce spui, cuvintele vin de la sine.