*Perspectiva lui Dylan*
-Te urasc, spune aranjandu-si parul fata din dreapta mea cand opresc in fata casei sale.
-Hm... e bine, ajungem la anumite sentimente, un pas inainte, rad eu si ma aplec pentru a o saruta din nou, dar degetul ei pus peste buzele mele ma cam impiedica.
-Usor Zorro ca nu merge asa, pentru ca te-am sarutat nu inseamna ca sunt si iubita ta, zice zambind si scap un oftat cam frustrat.
-Te urasc, mormai eu si ies din masina.
-"Hm... e bine, ajungem la anumite sentimente, un pas inainte", ma imita ea iesind la randul sau din masina.
-Foarte amuzant Danner, misca acasa, ii ordon si o plesnesc peste fund facand-o sa scanceasca.
-Termina, maraie ea.
-Cand vei recunoaste ca esti iubita mea, rostesc mandru.
-Clar... hai acasa, chicoteste si incepe sa topaie pe varfuri in picioarele goale pe aleea slab luminata.
-Ce copil?! rad eu si o pup pe frunte saltand-o de pe alee.
-Evans... daca nu-mi dai drumul jos, ma jur cate musc de fund, ma ameninta ea cand ii schimb pozitia lasand-o sa atarne cu capul in jos.
-N-ai tu asa tupe Dann... Au! tip cand ii simt coltisorii in fesa mea. Tu ai mari probleme la cap!
-Tot ce e posibil, spune amuzata cand o las jos aranjandu-i parul ciufulit.
-Ne vedem maine? o intreb la scurt timp.
-Hm... nu cred, zice scurt.
-"Nu cred"? Nu asta era raspunsul pe care il asteptam, mormai nemultumit si urcam cele doua trepre din fata casei.
-Eh, te vei obisnui cu raspunsurile astea, mi-o taie ea si se intoarce pe varfuri dand sa intre in casa, dar o apuc de mana si o trag spre mine.
-Fara pupic de noapte buna? murmur facand-o sa zambeasca.
-Esti baiat mare, ma bate ea pe piet. Nu cred ca mai e cazul sa vorbim de Bau-Bau sau monstrul de sub pat.
-Fumos ce-i drept, mi-ai distrus toate sperantele, zic cu mutra de catelus ploua.
-Uf... aproape iti iesea daca nu clipeai, face misto de mine si imi da una peste bot. Treci peste!
-Daca tu zici, murmur si mai incerc inca o data.
-Ca sa nu zici ca-s rea iti dau un pupic, spune si se ridica pe varfuri pentru a ma pupa dar intorc capul si ii fur un sarut.
-Noapte buna! tip si plec repede lasand-o imbujorata.
-Te urasc, tipa si intra in casa.
*Perspectiva lui Lexi*
-Cine era tipu'? ma intreaba Issac.
-Tu nu trebuia sa fii in oras?i-o tai eu si ma ridic de pe podea.
M-am topit ca o inghetata...
-Domnisoara Danner asta e coteala sau mi se pare mie? ma intreaba el muscand din mar. Si ca sa-ti raspund: acum plec pitico.
-Du-te-n ma-ta, mormai spre el dupa ce mi-a dat una peste nas.
-Cine sa se duca in mine? ne intreaba mama senina si scoata tava din cuptor o data ce am intrat amandoi in bucatarie.
-Lexi! Issac! tipa amandoi la unison.
-Ce au facut astia doi din nou? mormaie tata si isi arunca ziarul pe masa intorcandu-se cu fata spre noi privindu-ne atent.
-Nimic? ridicam noi din umeri.
-Cand ma uit la voi o vad pe mama voastra, constata el si mama il loveste cu prosopul.
-Da ma, numai pe mine nu ma vezi! Cred ca ti s-a spart oglinda, sunt leiti tu la fazele astea asa "nevinovata", il lamureste aceasta.
-Hm... daca stau sa ma gandesc chiar seamana cu mine. Sunt frumosi! se umfla el in pene si pe mine si Issac ne bufneste rasul cand mama ii scoate limba.
-Mrrr, toarce tata si o apuca de mijloc trantind-o la el in poala. Te-ai bosumflat?
-Cred ca trebuie sa plecam, il impung pe Issac cu cotul in momentul in care cei doi se saruta scurt.
-Aham, mormaie ei el.
-Copii, striga mama. Masa e gata in zece minute!
-Ce dragut, rasuflu eu calma.
-Ce scarbos, zice fratele meu si isi pune geaca. Eu a plecat, urla el.
-Moartea pasiunii, ma stramb eu si fug in camera mea.
O data intrata in camera, ma trantesc pe pat punandu-mi mainile pe fata.
-Zi nebuna, soptesc numai pentru mine si ma intorc pe burta punandu-mi capul pe perna dar la scurt timp pleoapele imi devin din ce in ce mai grele.
Ce masa?! Sunt praf...
*a doua zi*
-Te duce capu' si pe tine ca n-am de cand sa intru din nou in frima, nu? il intreb pe Dylan in timp ce acesta tot incearca sa ma traga spre intrare. Daca mi-am rupt un toc, esti mort!
-Lasa tocul ca-ti iau cinci, numai misca-te ca stau dupa curul tau de zece minuta, maraie el suparat si imi bloceaza accesul spre portiera deschisa si eu marai frustrata.
-Fie, intram si iesim! cedez si ii spuc bratul.
Pasim amandoi spre intrarea impunatoarei cladiri lasand privirile curioase sa ne studieze stinghere. Azi dimineata... dupa ce m-am trezit sau mai bine zic, m-a trezit Dylan. Nici prin cele mai negre ganduri nu reusesc sa-mi dau seama cum a reusit sa ajunga in camera mea fara ca tata sa-l "impacheteze" capul in folie de aluminiu sau ceva asemanator. Tata ca tata, dar Issac... minune!
-Se holbeaza, ii soptesc in timp ce ne apropiem de biroul lui.
-Si? Sa priveasca, dar sa nu atinga ca-i las fara maini, ii spune zambind.
-Posesiv si gelos, ce mai lipseste?! mormai si intram in birou dar ma inrosesc imediat cand amintirile isi fac aparitia. Hai mai repede...
-Mrrr, ce te-ai inrosit, rade el si isi ia niste foi de pe birou venind spre mine.
-Dylan taci!
-Gata sefa, hai sa mergem, zice si ma trage dupa el.
-Mai usor ca nu-s catel, mormai si o iau inaintea lui, iar el maraie.
-Ce fund, trebuie sa arunci fusta asta! rosteste si intram in lift.
-Nici in visele tale...
*peste 15 minute*
-Poate iti rupi gatul pe tocurile alea, stai locului si nu te mai invarti, imi ordona in timp ce eu faceam cateva piruete pe trotuar. Cafea?
-Da, chiar as vrea una, marturisesc vesela si ma opresc brusc cand era sa dau peste cineva. Scuza-ma!
-Nu-i nimic puiule, imi spune femeia bruneta din fata mea si pe mine ma loveste un zambet prostesc.
-Buna ziua! Ce mai faceti doamna profesoara? o intreb pe aceasta, iar atat ea cat si Dylan ma privesc surprinsi.
-Scuza-ma draguta, dar cine esti?
-Sunt Lexi? Pustoaica cu piruetele! spun calma, dar cand femeia ma priveste chiorasi imi dau pantofi jos.
-Lexi ce faci? ma intreaba Dylan si eu iau pozitia de inceput si fac o pirueta.
-Danner, constata femeie. Vai ce mare ai crescut puiule! adauga si ma ia in brate.
-Imi spune si mie cineva despre ce e vorba? rosteste confuz acesta si eu imi pun pantofi.
-Pai vezi tu... cand eram mica am facut cativa ani de balet, iar doamne Brown aici de fata mi-a fost profesoara. Si una mai buna nu-mi putea dori! ii explic eu agatandu-ma de bratul lui.
-Era cea mai buna pitica asta, zice batranica si imi mangaie unul dintre obrai.
-Deci de aici e faza cu piruetele, rade dilan si eu il lovesc peste piept.
-Se poate spune si asa, chicotesc eu. Dumneavoastra ce mai faceti? Mai predati balet?
-Da draguta si prea curand nu am de gand sa renunt, rade aceasta. Si peste cateva zile va avea loc un spectacol. Gandaceii mei vor avea primul spectacol pe anul acesta, vreti sa veniti? ne intreaba si ii arunc o scurta privire lui Dylan.
-Unde si la ce ora? intreb ca un copil spre amuzamentul prietenului meu.
-Eu ma gandeam la altceva, spune aceasta ganditoare. De cat timp n-ai mai urcat pe scena Danner? ma intreaba si o privesc zambind.