Capitolul 14

7.3K 425 3
                                    

*Perspectiva lui Dylan*

-Te urasc, spune aranjandu-si parul fata din dreapta mea cand opresc in fata casei sale.

-Hm... e bine, ajungem la anumite sentimente, un pas inainte, rad eu si ma aplec pentru a o saruta din nou, dar degetul ei pus peste buzele mele ma cam impiedica.

-Usor Zorro ca nu merge asa, pentru ca te-am sarutat nu inseamna ca sunt si iubita ta, zice zambind si scap un oftat cam frustrat.

-Te urasc, mormai eu si ies din masina.

-"Hm... e bine, ajungem la anumite sentimente, un pas inainte", ma imita ea iesind la randul sau din masina.

-Foarte amuzant Danner, misca acasa, ii ordon si o plesnesc peste fund facand-o sa scanceasca.

-Termina, maraie ea. 

-Cand vei recunoaste ca esti iubita mea, rostesc mandru.

-Clar... hai acasa, chicoteste si incepe sa topaie pe varfuri in picioarele goale pe aleea slab luminata.

-Ce copil?! rad eu si o pup pe frunte saltand-o de pe alee.

-Evans... daca nu-mi dai drumul jos, ma jur cate musc de fund, ma ameninta ea cand ii schimb pozitia lasand-o sa atarne cu capul in jos.

-N-ai tu asa tupe Dann... Au! tip cand ii simt coltisorii in fesa mea. Tu ai mari probleme la cap!

-Tot ce e posibil, spune amuzata cand o las jos aranjandu-i parul ciufulit.

-Ne vedem maine? o intreb la scurt timp.

-Hm... nu cred, zice scurt.

-"Nu cred"? Nu asta era raspunsul pe care il asteptam, mormai nemultumit si urcam cele doua trepre din fata casei.

-Eh, te vei obisnui cu raspunsurile astea, mi-o taie ea si se intoarce pe varfuri dand sa intre in casa, dar o apuc de mana si o trag spre mine.

-Fara pupic de noapte buna? murmur facand-o sa zambeasca.

-Esti baiat mare, ma bate ea pe piet. Nu cred ca mai e cazul sa vorbim de Bau-Bau sau monstrul de sub pat.

-Fumos ce-i drept, mi-ai distrus toate sperantele, zic cu mutra de catelus ploua.

-Uf... aproape iti iesea daca nu clipeai, face misto de mine si imi da una peste bot. Treci peste!

-Daca tu zici, murmur si mai incerc inca o data.

-Ca sa nu zici ca-s rea iti dau un pupic, spune si se ridica pe varfuri pentru a ma pupa dar intorc capul si ii fur un sarut.

-Noapte buna! tip si plec repede lasand-o imbujorata.

-Te urasc, tipa si intra in casa.


*Perspectiva lui Lexi*

-Cine era tipu'? ma intreaba Issac.

-Tu nu trebuia sa fii in oras?i-o tai eu si ma ridic de pe podea.

   M-am topit ca o inghetata...

-Domnisoara Danner asta e coteala sau mi se pare mie? ma intreaba el muscand din mar. Si ca sa-ti raspund: acum plec pitico.

-Du-te-n ma-ta, mormai spre el dupa ce mi-a dat una peste nas.

-Cine sa se duca in mine? ne intreaba mama senina si scoata tava din cuptor o data ce am intrat amandoi in bucatarie.

-Lexi! Issac! tipa amandoi la unison.

-Ce au facut astia doi din nou? mormaie tata si isi arunca ziarul  pe masa intorcandu-se cu fata spre noi privindu-ne atent.

Domnișoara Danner |FINALIZATĂ|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum