Perspectiva lui Elly
Damon pleacă ca fulgerul din cameră, nu știu ce s-a întâmplat dar aveam de gând să aflu, așa că mă duc la Ariana în cameră fără să bat la ușă. Era singura în cameră , își aranja niște haine , când mă vede se uită uimita la mine.
-Hei credeam că îti petreci timpul cu Damon, ce sa întâmplat spune și lasă pe pat hainele care le avea în mână.
-Iti dau explicații mai târziu acum trebuie să mergem să vedem ce treaba mai importanta ca mine are Damon, îi spun și fără să mai stau pe gânduri o apuc de mana și plec pe urmele iubitului meu.
Aveam noroc ca după ce a plecat l-am văzut în ce parte s-a dus, mergea spre intrarea în unitate, nici acum și nici când am fost cu el nu erau gardienii, oameni plătiti degeaba.
Cauta ceva, cred ca mai exact cauta pe cineva, se uita în jur, în cele din urmă a văzut niște urme în zăpadă care se duceau către pădure, el s-a dus în direcția lor .
Ariana îmi tot făcea semne din mână încercând să afle ce se întâmplă.
-Sht Ariana, hai sa mergem după el, zic cat se poate de incet.
-Elly dar se întunecă, îmi este frică, te rog! Hai sa ne întoarcem, spune tot la fel de încet.
-Ariana inteleg dar te rog trebuie să aflu unde se duce și mai ales pe cine cauta, te rog.
Pana la urma am convins-o să mergem pe urmele lui. Ne-am mișcat destul de repede dar fără să fim auzite. La un moment dat Damon dispare din raza noastră vizuala.
-Unde s-a dus? Ariana tu îl vezi? o întreb foarte concentrata.
-Ăăă, Elly..
-Ce e? după ce spun asta îmi întorc privirea spre ea, iar în spatele nostru era Damon. Am încremenit amândouă.
-Elly ce am vorbit eu cu tine? mă întreabă Damon foarte nervos.
-Ăăă... păi stai sa îti explic, voiam să văd ce treaba mai importanta ai decât mine. Nu bine termin de spus că și apare dintre copaci un tip mai înalt decât noi și se repede spre Damon.
-Nuu.. tip cat pot de tare.
-Elly du-te înapoi în cămin, ACUM! tipa la mine Damon în timp ce ii trage un pumn acelui tip.
-Nu te pot lăsa aici, spun și i-au o creanga mare și îi dau în cap tipului.
Îi dă drumul lui Damon și se întoarce spre mine.
-Tu ești Eliza Montana ? mă întreabă cu un zâmbet tâmp pe față .
-Da, dar ce treabă ai tu cu mine?
Imediat cum am confirmat acesta mă apucă și mă ia în brațe și cu o viteză încredibil de mare pornește prin pădure. În spate îl aud pe Damon cum striga după mine.
Sunt foarte speriată nu știu ce să fac, simt cum inima îmi bate din ce în ce mai tare. Mă uit peste umărul tipului si îl văd pe Damon cum aleargă la fel de repede ca noi și pe lângă asta avea și ochii roșii. Brusc îmi aduc aminte de seara în care am fost la petrecerea lui Michael, și atunci am văzut acei ochi , într-o fracțiune de secundă mi-am amintit tot. După ce m-am lovit la genunchi îl văzusem pe Damon cum își schimbă culoarea ochilor și am leșinat, acesta ma dus în cameră și ma vindecat, îmi explicase tot, cum că e un vampir si ca venise aici pentru a ma proteja dar după a spus ca nu a venit timpul să știu toate astea și că va trebui să îmi schimbe putin amintirile. Nu am fost de acord deoarece știam că mai târziu îmi va fi mai greu să accept asta și chiar asa și este dar el a făcut tot cum a vrut.
-Gata, ajunge, spun și încep să împart pumni tipului în cap.
-Încetează! Ești nebună ?
-Nu sunt dar m-am saturat sa nu știu ce se întâmplă aici.
Am ajuns la o mașină , era la celalalt capăt al pădurii. Deja ma saturasem de atâtea minciuni și secrete. Fiind ajunsi la mașină mă lăsat jos. În două secunde a ajuns și Damon.
-Ok, deci eu nu mai înțeleg nimic, Damon ce se întâmplă aici? Cine ești tu și ce treabă ai tu cu mine?...