The sunshine ☀

Capitolul 8

Perspectiva lui Elly

Sunt în pădure, peste tot unde ma uit sunt numai copaci și întuneric. Îmi este foarte frică și voiam să fug dar parca picioarele mele erau lipite de sol. Aud pași în jurul meu, nu știu dacă sunt de animal sau de om erau prea rapizi.

-Domnișoară Montana , se pare că ești mai curajoasă decât îmi puteam imagina. Spune o voce din întuneric.

-Nu știu ce vrei să spui , nici măcar nu știu cine ești .

-O sa afli cine sunt în curând, și mai ales o sa afli cine ești tu.

-Nu inteleg, știu prea bine cine sunt, așa că te rog să mă lasi să plec de aici.

-Am să te las dar mai întâi să vedem ce gust ai domnișoară Montana.

Deodată în fața mea apare un domn cam de vârsta părinților mei, îmi zâmbește și văd cum ochii lui căprui se transforma în roșu aprins , vad cum deschide gura iar caninii lui erau mult mai mari decât la un om normal , se apropie rapid de gâtul meu și mușcă. Era o durere de nedescris , lacrimile îmi curgeau pe obraz și simt cum sufletul îmi părăsește trupul.

-Nuuu. tip cat pot de tare, trezindu-mă și ridicându-mă instantaneu în fund.

Nu trec 10 secunde și pe ușă apare Ariana foarte speriată.

-Hei , ce s-a întâmplat? Spune în timp ce vine spre mine și mă ia în brațe.

-E.. Eram aproape moartă, aproape m-a omorât!

-Gata nu te-a omorât nimeni, liniștește-te sunt aici lângă tine!

-Parea asa real și chiar puteam simti durerea asa de mare.

-Dar ce ai visat? Spune Ariana cu o privire întrebătoare.

-Păi eram într-o pădure și....

I-am povestit tot, amănunt cu amănunt, ma întrebat dacă să îl cheme pe Damon, dar i-am spus că nu este nevoie pentru că nu vroiam sa îl sperii și mai tare mai ales după faza cu amenințarea si pana la urma a fost doar un vis.

-Serios un vampir? spune Ariana ușor amuzată.

-Da știu, da a fost doar un vis și acolo orice este posibil.

Fac un dus fierbinte pentru a mai scapa de tensiunea acumulată, mă îmbrac într-o bluză albastră și niște blugi negri, îmi împletesc parul într-o coada pe care am asezat-o pe o parte.

Era weekend și Damon a venit sa ma scoată la o plimbare. Nu știu cum a reușit dar a primit aprobarea de la director cum că putem ieși afară din curtea liceului pentru toată luna .

-Vreau să îti arat ceva, îmi spune și mă prinde de mână, e un loc pe care l-am găsit în ziua în care te-am văzut.

Am ajuns aproape de mijlocul padurii, acolo era o poieniță iar în acel loc se afla o cabana destul de mare, probabil avea vreo 3 camere în afară de bucătărie și baie. Arata destul de bine , probabil locuia cineva acolo, mi-am dat seama de asta mai ales după fumul care ieșea pe horn.

-Cine ar locui aici , în mijlocul pădurii? Îl întreb și ma opresc.

-Vino și ai să vezi, îmi spune cu zâmbetul pe buze.

Accept și ajungem la ușă, Damon bate iar în câteva momente ușa este deschisă de o bătrânica drăguță. Când ne vede zâmbetul îi apare pe buze.

-Ați venit, spune ea încă având acel zâmbet pe buze , hai veniți e destul de frig afara.

Eu și Damon intram, era o casă frumoasa în exterior dar înăuntru era ceva de vis. Toată casa avea mobila de buna calitate chiar dacă era veche. Am mers în sufragerie unde era un șemineu imens iar putin mai încolo era un brad împodobit cu cele mai frumoase globuri de sticla, albe, roșii și albastre. Zâmbesc ușor în sinea mea, se pare că cineva chiar e pregătit pentru Crăciun încă de acum.

Ne așezăm pe canapea, iar bătrâna pleacă în bucătărie să ne aducă ceva de băut și gustări.

-Ok, deci chiar trebuie să îmi explici! Cine e doamna si cum este posibil sa poata locui aici, în mijlocul pădurii? Îl întreb pe Damon.

-Stai liniștită ești în siguranță aici, nu ai de ce sa te temi. Îmi spune și zâmbește.

Vroiam să îl întreb de unde știe că îmi este frică, adică era clar ca ceva ciudat se petrece aici, cabana în mijlocul pădurii, bătrânica care locuiește singura și mai ales bradul de Crăciun , dar apăru pe ușă bătrana cu un platou cu prăjituri și două căni de ciocolata caldă.

-Multumim dar nu trebuia să vă deranjati. Ii spun cu un zâmbet pe jumătate fals.

Chiar îmi era frica de acea bătrana si începea să mă sperie și Damon aducându-ma aici!

-Vai drăguță dar nu este niciun deranj, îmi face placere să vă servesc cu tot ce am eu mai bun, și mai ales sunt bucuroasă că ati putut veni, spune încă având zâmbetul pe buze.

-Damon îmi spui te rog ce se petrece aici? întreb deja vizibil nervoasă.

Se uita la mine uimit, de parca as fi făcut cel mai rău lucru din lume și spune :

-Păi ea este ...