Capitolul 2

237 15 6
                                    

"Cea din imagine este Ariana "

Sala era plină iar directorul își începe discursul. Vorbește despre uniformă, despre faptul că nu avem voie sa ieșim din unitate fără voia lui, chestii elementare pe care le știam deja.

Gândul meu era în altă parte, spre băiatul de la marginea pădurii uitându-se spre mine. De ce se uita fix la mine și mai ales ce cauta lângă pădure în loc să fie în campus? Nimeni nu umblă de capul lui prin aceasta zonă.

Îmi limpezesc mintea și mă concentrez asupra directorului care termină de vorbit și invita elevii spre cursurile lor. Îmi iau orarul de la doamna Jonathon, instructoarea mea. Îi zâmbesc și pornesc spre laboratorul de biologie.

- Biologie? Chiar asa de rău începem anul? spuse Ariana nervoasă.

- Se pare că da! spun dezamăgită.

Biologia o făceam cu domnul Moris ,este cel mai rău profesor din toată unitatea.

Am ajuns în clasa și mă așez în penultima banca lângă Ariana, aici am stat în fiecare an și nu ne-am gândit să ne mutăm.

Deodată în clasă apare un domn înalt, șaten și cu o structură fizică de invidiat .

-Bună ziua copii, ma numesc Kay Davis și sunt noul profesor de biologie.

-Bună ziua, răspundem toti în cor.

- Hmm e bun proful, îmi șoptește Ariana la ureche.

-Da, dar nu uita îți este profesor iar relațiile dintre un elevi și profesori sunt interzise. spun mai mult pentru mine pentru ca ea nici nu ma baga în seamă.

Nu trec 5 minute și pe ușă apare un băiat care semăna foarte bine cu cel de lângă pădure.. Stai puțin chiar el este..

-O nu ,spun speriată.

-Ce s-a întâmplat? ma întrebat Ariana.
-Nimic bun.

Băiatul se îndreaptă spre profesor îi înmânează un bilet și se oprește în fața clasei.

-Copii acesta este noul vostru coleg Damon Smith . Te rog sa te prezinti clasei.

- Bună mă numesc Damon și m-am transferat de la liceul militar din Hawaii. Este ultimul an și nu mă aștep să leg o prietenie strânsă cu voi, dar sper sa nu fac o impresie proasta.

-Multumim, spuse domnul Davis . Poți lua loc.

Se îndreaptă spre ultima bancă în care stătea Vichy, o fată de 1.75 metri înălțime și grasuta, nu era cea mai prietenoasă fata din liceu dar totuși avea câțiva prieteni.

În drum spre bancă privirile noastre se întâlnesc, iar eu simt un fior rece pe șira spinării. Este un băiat brunet și cu ochii de un albastru deschis precum cerul. Are un aer misterios de parcă ascundea un mare secret, iar dacă avea unul eu îl voi afla.

Clopoțelul sunase de ieșire pentru ultima oră, iar eu și Ariana ne îndreptăm spre cămin.

-Abia aștept balul bobocilor de anul acesta!spuse ea entuziasmată.
- Nu cred ca o sa fie asa spectaculos. îi răspund
- Eh măcar am scăpat de domnul Moris și în loc îl avem pe Kay Davis.. Ah Kay. spuse Ariana visătoare

-Ariana încetează cu prostiile, îi răspund tăios.

-Bine, apropo diseară Michel dă o petrecere la el în cameră. Ne-a invitat și pe noi asa că o să mergem.

-O petrecere? Nu știu ce să zic.

-Hai Elly nu putem rata, e ultimul an aici. Te rog!

-Pff.. Ok mergem dar nu stam mult.

-Bine.. îmi răspunde puțin supărată.

" Hei scuze dacă este prea scurt capitolul sau dacă am greșeli dar este prima mea carte . Sper să vă placă! :* "

The sunshine ☀Where stories live. Discover now