Ochii mei nu se puteau desprinde de trupul lui. Pantalonii aceia păreau turnați pe el, iar cămașa albă însoțită de vestă îl făcea să pară și mai atrăgător decât era posibil. Am ridicat după momente lungi de contemplare, privirea și am observat că părul îl avea mai aranjat decât de obicei. Doamne, îmi tăia pur și simplu respirația!
Apoi, când și-a întors capul am fost pierdută. Mă prinsese din nou holbându-mă la el. Fața i s-a luminat imediat, ca și cum era fericit că mă vedea. Am înghițit în sec. Felul în care acest bărbat mă făcea să mă simt, doar cu o singură privire, mă speria.
Mi-a făcut cu mâna, în semn de salut, a mai schimbat câteva vorbe cu oamenii din jurul lui apoi l-am văzut îndreptându-se spre mine. Am întors automat capul spre David, care se părea că tot încerca să vorbească cu mine.
- Ella! Ella!
- Da, am răspuns mai tare decât voiam.
- Întrebam dacă vrei să urcăm, a spus el neafectat de tonul meu.
- Sigur, i-am răspuns grăbindu-mă să mă îndrept deja spre lifturi. Voiam să-l evit cu orice preț pe Davis. N-am reușit. Acesta a fost lângă noi mai repede decât anticipasem eu.
- Elle? l-am auzit întrebând ca și cum era surprins că mă vedea aici, ceea ce m-a enervat foarte tare. Nu avea rost să fac pe proasta, și știam că dacă aș fi încercat măcar să-l ignor el ar fi insistat. Înepeam deja să cunosc caracterul lui. M-am întors spre el cu o expresie nemulțumită pe față. S-a făcut că nu observă și la fel de binedispus a continuat:
- Mă bucur să te văd, micuțo. De-abia așteptam să ajungi, de fapt... Nu a apucat să-și termine fraza căci vocea lui David l-a întrerupt.
- Ella, cine e domnul?
- Este... oarecum șeful meu, i-am spus, mușcându-mi buza de jos pe interior, de nervi. Davis s-a încruntat și l-a înfruntat cu o privire dură pe intrus. Se părea că nu-i facea plăcere că un alt bărbat îmi ținea companie, sau cerea explicație, una din două, sau poate ambele.
- Aa, a fost tot ce a zis David.
- Bună, Davis, m-am adresat pentru prima oară. Mă bucur să te văd, am adăugat fără nici o emoție. Acum, dacă mă scuzi, vreau să urc în camera mea...
- Vreau să vorbesc cu tine, Elle, a spus și m-a prins de mână, când eu dădeam să mă întorc și să-mi continui drumul.
- Nu avem ce vorbi și nu mă mai atinge, am rostit încet încât să mă audă doar el.
- Ba cred că avem și nu te voi lăsa să pleci până nu o vom face.
Nu-mi dădea de ales. Trebuia să cedez a nu știu câta oară în fața lui și asta mă înfuria și mai tare. Îi făcusem foarte clar ultima oară că noi doi nu mai aveam ce discuta, și cu toate astea apăruse aici prin alte minciuni și înșelătorii.
Mi-am întors privirea spre David. Părea încurcat ca și cum nu ar fi știut cum să reacționeze la ceea ce se întâmpla.
- Ia-o, te rog, înainte. Domnul Davis și cu mine avem ceva de discutat despre apropiatul eveniment. David mi-a zâmbit arătându-mi că mă înțelege.
- Bine. Atunci... cred că ne vedem diseară. Să te odihnești și să mănânci ceva, a adăugat grijuliu. Atitudinea lui mereu optimistă m-a făcut să zâmbesc, deși dispoziția mea era foarte proastă în momentul de față.
- Așa voi face, l-am încredințat încercând să dau o notă fericită situației. David mi-a făcut cu ochiul, după care s-a deplasat spre lift.
Am închis ochii și am tras puternic aer în piept ca să prind curaj. Mi-am strâns degetele în pumni și mi-am tras hotărâtă mâna dintr-a lui Davis. Acesta mi-a dat drumul și nu a mai încercat să mă atingă. M-am întors ca o furtună spre el pregătită să-l înfrunt, când el m-a luat din nou prin surprindere cu o replică enervantă.
- Cine e tipul? a mârâit. Am făcut ochii mari de indignare. Cine dracu se credea să-mi tot ceară explicații?!
- Nu te interesează! aproape că am țipat.
- Nu fii convinsă de asta, mi-a tăiat-o ferm. I-am observat mușchii feței contractându-se. Te sfătuiesc să eviți o scenă neplăcută și să-mi spui cine e, a insistat pe același ton dur, care m-a făcut să realizez că nu glumește.
- E... l-am cunoscut în avion, i-am explicat continuând să mă enervez.
- Și crezi că e prudent să legi prietenii cu necunoscuții?
- Acum nu mai e un necunoscut, nu-i așa? l-am ironizat schimbând tonul. Știam că se va înfuria, și chiar pe asta mizam.
- Te previn să stai departe de el, a tunat din nou.
- Și cine ești tu să-mi spui ce trebuie să fac și ce nu? Discuția noastră atingea note mult prea înalte și încăperea în care ne aflam nu era potrivită pentru așa ceva. Lumea începuse să se uite la noi curioasă. A observat și el.
- Haide sus. Vom discuta în camera ta, a spus, prinzându-mă din nou și trăgându-mă spre lifturi.
- Cred că glumești! m-am răstit din nou la el. Nu merg nicăieri cu tine! Am încercat să mă trag deși știam că nu voi avea nici o șansă de izbândă. Puterea mea fizică era infimă comparată cu a lui.
A reușit cumva să ia bagajele și pe mine, în același timp. Liftul a ajuns mai repede decât îmi doream, și el m-a împins ușor de la spate, înăuntru. Îl uram pentru faptul că decidea mereu în locul meu. A apăsat butonul cu numărul trei. Bineînțeles că era deja informat la ce etaj sunt cazată. A tras bagajele într-un colț și eu am făcut același lucru. Mi-am căutat locul din lift cel mai îndepărtat de el.
După ce ușile s-au închis, Han Davis s-a dezlănțuit în toată splendoarea lui. Dintr-un pas a fost lângă mine și m-a cuprins cu brațele lui puternice. Și-a frecat obrazul de al meu și mi-a șoptit suav la ureche:
- Nici nu știi ce dor mi-a fost de tine, Elle! șoapta lui a fost mai mult un geamăt. Ca și cum îl durea să recunoască. Mâinile mele au continuat să rămână moi, pe lângă corp. Aveam un nod în gât și mă simțeam pe punctul de a izbucni în plans. Probabil că aș fi făcut-o dacă nu aș fi fost atât de nervoasă pe el.
- Davis, am protestat eu fără vlagă.
- Nu, Elle, te rog, nu vreau să ne mai certăm. Trebuie să mă asculți. Dar înainte de toate trebuie să știi că aproape am înnebunit zilele astea. În timp ce vorbea continua să mă sărute, pe ureche, față și apoi a coborât pe gât. Capul mi s-a ridicat instinctiv oferindu-i spațiu pentru a se desfășura. Sărutările lui fierbinți mă tulburau, mă goleau de orice strop de rațiune. El reușea mereu să aibă acest efect asupra mea.
- Am vrut să te sun, să insist până aveai să mă asculți, dar mă temeam că doar aveam să agravez lucrurile. M-am convins pe mine însumi că era mai bine să-ți dau timp, să reflectezi și apoi să discutam cu calm lucrurile. Palmele lui îmi explorau toată porțiunea spatelui și dintr-o dată mi-am simțit picioarele de gelatină. Aș fi vrut să-mi îngrop mâinile la ceafa lui, să mi le trec prin părul lui îmbietor, să-l simt cu tot corpul, să-mi potolesc dorul de el, care mă chinuise în tot acest timp.
- Nu are nici un rost, Davis..., mă străduiam să-l contrazic, în timp ce buzele lui le atingeau ușor pe ale mele. Nici nu mai respiram. Și nici nu mai eram capabilă să mă împotrivesc. Uitasem de minciunile lui, de faptul că-mi ascundea anumite lucruri, uitasem de tot. Eram conștientă doar de dorința puternică, care ardea în mine și eram conștientă că în aceeași măsură și în el.
Mi-a prins cu blândețe mâinile și mi le-a urcat după gâtul lui. Aveam impresia că el chiar îmi putea ghici gândurile. Apoi a coborât cu degetele în jos, pe brațele mele și am fost străpunsă de un nou fior de plăcere. Mi-a mai tachinat câteva secunde buzele, apoi gura lui a luat-o cu asalt pe a mea.
Corpul meu era cumva în inerție, și eram convinsă că îl mai posed doar datorită faptului că brațele lui Davis mă țineau atât de strâns.
La început am rămas pasivă la asaltul lui, iar el și-a dat seama imediat de ceea ce încercam să fac, astfel că s-a străduit să facă în așa fel încât să-mi fie imposibil să-i rezist.
Mi-a mușcat flămând buza de jos și a tras ușor de ea până când am simțit că explodez de plăcere. Un gol se deschidea și creștea în mine și avea nevoie să fie hrănit.
N-am mai avut nici o putere să rezist atunci când limba lui cercetătoare a căutat-o pe a mea. Mi-am lăsat mâinile să cutreiere prin șuvițele lui rebele de la spate. Strânsoarea lui s-a întărit în jurul meu și eu am avut impresia că nici nu mai pot respira. I-am răspuns în aceeași măsură la sărutul care amenința să devină aproape sălbatic. Tânjisem prea mult unul după altul și acum ne luam porția pe săturate. Când ne-am oprit ca să respirăm, buzele lui s-au îndreptat spre urechea mea mușcând-o ușor, și dintr-o dată mirosul aspru al parfumului său mi-a invadat nările. Corpul meu se dematerializase, dar simțurile erau cât se poate de treze. Tocmai acestea mă trădau.
- Elle, Elle, i-am auzit glasul răgușit în urechea mea și un nou val de căldură mi-a înfiorat tot corpul. Promite-mi că ai să mă asculți de acum încolo, și că vei face tot ce îți spun eu. Doar așa te voi putea...
Ce naiba spunea acolo? Aroganța din el își făcea din nou simțită prezența. Cine se credea să îmi ceară să-l ascult necondiționat. Să fac tot ceea ce-mi spunea cel care mă mințise?! M-am smuls cu putere din brațele lui luându-l prin surprindere.
- Cine dracu te crezi, Davis? O, dar știu că ai tupeu să vii cu asemenea pretenții la mine după tot ce mi-ai făcut. M-am întors nervoasă cu spatele la el. Voiam să rup orice contact care m-ar fi făcut să pierd legătura cu realitatea. Trebuia să-mi recapăt luciditatea. Lucru care era foarte greu de obținut în preajma lui. Și el știa asta. Mă manipula tocmai prin aceste gesturi de afecțiune. Și îl uram pentru ceea ce făcea.
- Ascultă-mă, la naiba, Elle! a strigat în timp ce m-a întors furios cu fața spre el. Asta nu e joacă, trebuie să înțelegi. S-a depărtat pentru câteva clipe de mine și a blocat liftul, iar eu am avut o senzație de deja vu. Și mi-am amintit imediat că așa ne cunoscuserăm. Eram din nou în aceeași ipostază.
- Dar înțeleg foarte bine, am țipat la rândul meu fulgerându-l cu o privire de gheață. Sunt foarte conștientă de tot ce mi-ai făcut, Davis. Sau crezi că am uitat ultima noastră întâlnire?
- Han, a mârâit, ducându-mi o mână la ceafă și ținându-mă în așa fel încât să-l privesc în ochi. Și crede-mă că nici eu nu am uitat ultima noastră întâlnire, vocea lui s-a transformat în una mai senzuală. Nu sunt un sfânt și fii convinsă că m-am abținut doar pentru că suntem la început, altfel... Am întors capul cu putere pentru că nu mai voiam să-l ascult. O făcea din nou.
- Nu mai încerca să mă manipulezi cu astfel de tertipuri ieftine. Nu vor funcționa, nu cu mine, eu nu sunt vreo puicuță proastă cu care obișnuiești tu să... Dar vocea mi s-a frânt și orice urma să spun a fost imediat uitat, atunci când protestul mi-a fost înăbușit de buzele lui flămânde. cum reușea oare să facă asta? Am închis ochii și m-am lăsat din nou condusă de plăcerea intensă care mă ardea ca o lavă încinsă.
- Nici acum nu înțelegi ce se întâmplă între noi? a gemut neputincios în gura mea. Nu se putea desprinde de mine și nici eu nu voiam să o facă. Cel puțin nu încă. Trebuie să recunoști, Elle, că există această atracție între noi...
- Atracție? Dezamăgirea a luat locul pasiunii. Deci asta era tot ce simțea el? Eram doar un obiect în calea dorinței lui? M-am tras cu putere de lângă el și m-am dus în capătul celălalt al liftului. Când a încercat iar să se apropie am ridicat o mână, punând barieră între noi.
- Nu, nici să nu te mai gândești să mă atingi, Davis! am mârâit îngustând privirea. Crezi că mai sunt o puștoaică să mă las condusă de atracție? Tu, domnule încrezut, crezi că sunt așa topită după tine să cad la picioarele tale și să-ți satisfac dorințele? am arătat cu degetul spre corpul lui înfierbântat. Nici n-ai idee cât mă dezguști în momentul ăsta, am tunat scârbită de mine însămi pentru că i-am permit să dețină un asemenea control asupra mea.
- Aș putea să-ți arăt din nou cât de mult te înșeli, micuțo, a spus el netulburat, rânjind sarcastic și eu am simțit din nou cum mi se formează greața în stomac. Toată atitudinea lui îmi provoca repulsie. Bărbatul ăsta chiar era un mare nesimțit.
- Deci tot ce-a fost până acum între noi s-a datorat acestei afurisite de atracții..., am tras eu gânditoare concluzia. Totul se rezumă la asta. La nevoile voastre masculine pe care trebuie neapărat să vi le satisfaceți. M-ai condus în acest joc al persuasiunii doar pentru acest deznodământ... Lui i-au luat câteva secunde ca să-și dea seama despre ce vorbesc. Privirea lui s-a întunecat și eu aproape că m-am speriat.
- Asta e ceea ce crezi tu, sau acum vorbește furia din tine? Spune-mi! a urlat el și eu am tresărit. Crezi că mă comport ca ultimul idiot doar ca să mă culc cu tine? La dracu, dar știu că nu ai toate țiglele pe casă! Mereu tinzi să crezi doar ce e mai rău despre mine. Și mă întreb de ce. Oare vrei să te convingi singură că nu există nimic între noi? Și cât o să te mai minți că nu ești îndrăgostită de mine, a, cât?
S-a apropiat amenințător de mine și eu am format un X cu mâinile, încercând să mă apăr deși nu știam anume de ce. Uită-te la mine, pentru numele lui Dumnezeu, Elle, și nu mai părea atât de speriată! Ce crezi că am de gând să-ți fac? a întrebat ferm dar blând în același timp. Mi-a luat palmele într-ale lui mângâindu-le cu tandrețe. Mi-a dus o palmă la pieptul lui și eu i-am simțit inima bătând să-i spargă pieptul. S-a uitat în ochii mei, iar ceea ce vedeam în ei m-a calmat instantaneu. Era afecțiune, dragoste, devotament, sinceritate.
- Tu crezi că efectul acesta pe care-l ai asupra mea se reduce la atracție? Glasul lui era ca o șoaptă de durere. Sigur că mă atragi, orice bărbat ar fi prost să nu vadă cât de frumoasă ești. Chiar și tipul ala cu care ai venit era topit după tine. Și dacă l-aș fi văzut atingându-te crede-mă că nu ar fi durat mult să-i mut moaca la spate. Nimeni nu are voie să atingă ceea ce-i al meu. Și tu Elle, îmi aparții de când ne-am văzut pentru prima dată.
Corpul meu trecea prin toate stările posibile și imposibile. Îl adoram și îl detestam în același timp. Nu știam dacă puteam să cred ceva din spusele lui. Nu după ce mă mințise atât de evident. Și mi-am amintit pe loc că acum se afla aici tot printr-o minciună.
- Ce cauți tu în locul Sarei? am întrebat încercând se asemenea să schimb subiectul. Era mult mai bine să rămânem pe un teritoriu neutru. Sau măcar pe unul care nu implica atingeri.
El a redevenit serios și s-a îndepărtat puțin de mine.
- Vom discuta despre asta în camera ta, a spus, după care a deblocat liftul și acesta a ajuns într-o secundă la destinație. Ușile sau deschis și el mi-a luat bagajele, conducându-mă spre camera mea. Când am ajuns în dreptul acesteia mi-am căutat cheia ca să deschid. Aceasta era de fapt o cartelă pe care am trecut-o prin canalul acela care făcea posibilă deschiderea ușii.
M-am întors spre Davis. Nu aș fi vrut să-l las înăuntru, dar știam că nici nu am de ales. De asemenea voiam să clarific unele lucruri, pe care era mai bine să îl las să mi le explice.
Înăuntru atmosfera era de vis. Tonurile calde amestecate din alb si crem mă făceau să mă simt de parcă eram acasă. Camera mea era compusă dintr-un mic living, din care intrai direct în dormitor. Patul era imens, iar încăperea era foarte bine iluminată de ferestrele mari.
Dintr-o dată m-am simțit obosită și mi-am dorit doar să mă așez. Aș fi vrut de fapt să trag un pui de somn, patul părea atât de oale și îmbietor încât de abia rezistam tentației. A trebuit să-mi reamintesc că nu eram singură. Mi-am dat jos paltonul și m-am așezat pe canapeaua confortabilă, sub atenta privire a lui Davis.
- Ascult, am zis uitându-mă la el, care rămăsese încă în loc cu mâinile pe bagaje. Le-a dat drumul și a început să se plimbe prin cameră. S-a dus către geam și a rămas cu ochii pierdut pe priveliștea acestuia. Și-a trecut o mână prin păr, după care l-am auzit:
- E... e frumos aici, nu-i așa? Ce încerca să facă?
- Da, foarte, am rostit rămânând concentrată. Dar asta tot nu explică de ce ești tu aici și nu Sarah. De ce ai schimbat rezervarea?
S-a întors spre mine și m-a privit fix în ochi.
- Voiam să fiu aproape de tine. Părea sincer, cel puțin glasul nu-l dădea de gol. Am vrut să-ți ofer timp de gândire, și totuși când am aflat că trebuia să vii aici nu am mai rezistat. Voiam să fiu în preajma ta, să aflu ce gândești acum despre mine. Să... fac cumva să mă ierți. Era cumva spășit. Îmi venea greu să cred că se preface. Și acestea ar fi fost prea multe eforturi din partea lui doar pentru a se culca cu mine. Trebuie să fie mai mult. Dar știam și că asta nu era totul.
- Deci ai venit aici ca să rezolvi situația dintre noi, am șoptit în timp ce analizam vorbele lui.
- Da, a răspuns el imediat. Părea mulțumit crezând că îl înțeleg.
- Și de ce-a fost nevoie să recurgi din nou la minciună pentru asta?
Lumina din ochii lui s-a stins din nou.
- Pentru că știam că nu mă vrei în preajma ta. Mi-ai făcut foarte clar lucrul acesta ultima oară când ne-am văzut. Știu că am mințit din nou și îmi pare sincer rău, dar nu aveam cum să fac altfel ca să fiu aproape de tine. Și măcar asta ar trebui să înțelegi. Și să mă crezi, a adăugat el, într-un final.
- Și-ți imaginezi că acum, mințindu-mă din nou și punând-o și pe Sarah să mintă pentru tine, ai rezolvat lucrurile?
- Nu, sunt conștient că nu a fost cea mai bună metodă, dar altă soluție nu aveam, Elle. Dar trebuie să te fac să vezi că ai perceput greșit lucrurile.
- Poate dacă mi le-ai fi explicat de la bun început le-aș fi înțeles cum trebuie. Tu ai fost cel care a decis să mă mintă.
- Da, și știu acum că am greșit. Am știut-o și atunci. A fost o scăpare, a bâiguit el încurcat. Tu... nu trebuia să afli toate chestiile astea. Nu încă. Se plimba din nou prin cameră. Era tensionat.
- Adică ce vrei să spui, de fapt, e că îți pare rău că eu am aflat ceva ce nu trebuia, nu-i așa? Nicidecum că m-ai mințit și...
- A trebuit să o fac, m-a întrerupt nervos. Înțelege că dacă aș fi putut ți-aș fi mărturisit chiar eu totul, dar e...
- Ce, ce e? am strigat. Ce e atat de secret încât eu să nu pot afla?
- Aș fi vrut să-ți pot spune, Elle, trăsăturile feței i s-au înăsprit. Așa nu ar mai fi existat aceste neînțelegeri între noi.
- Deci până la urmă ajungem de unde am plecat, am concluzionat dezamăgită.
- Nu. Îți promit că după seara aceasta îți voi explica totul. Mai am încă unele lucruri de rezolvat. Doar atât îți cer. Să mai ai răbdare până după gala de decernare. Aveam vreo altă opțiune?
- Bine, am acceptat resemnată. Dar, Davis, este ultima oară când mai cred în promisiunile tale. Dacă mă minți din nou, vreau să fii sigur că nu mai are rost să mă cauți vreodată. Nu voi mai exista pentru tine. Spusesem lucrurile pe un ton foarte serios încât să știe că nu mai era cazul să trateze situația în glumă. Nu mai eram dispusă să fac nici un fel de concesii în privința lui. Nu când sentimentele mele erau cele care aveau de suferit.
Nu a spus nimic, doar a continuat să se uite la mine. Ochii lui mă sfredeleau și tot corpul începea din nou să mă furnice. Era clar că omul acesta avea puteri magice asupra mea.
- Vreau să-ți cer un lucru și mi-aș dori să-l iei în serios, a rostit, iar ochii lui au devenit o linie subțire.
- Ce anume? am întrebat curioasă.
- Să nu te mai apropii de tipul ăla cu care ai venit azi. Nu-l cunoști și nu poți știi dacă ești în siguranță în preajma lui. Din nou? Oare era gelos? Altă justificare nu puteam atribui comportamentului său.
- Vrei să încetezi cu asta? Te porți de parcă tipul ar fi un terorist și ar vrea să mă răpească ca să mă țină ostatică.
- Orice este posibil, a venit răspunsul lui și eu am pufnit exasperată.
- Bine, am admis fără tragere de inimă. Dacă așa vei înceta să mă bați la cap... Nu îi voi căuta compania. Ești mulțumit?
A zâmbit pentru prima dată de când ne aflam în această încăpere și mie aproape că mi s-a dezghețat inima. Han Davis era absolut încântător atunci când își etala zâmbetul de un alb imaculat. Fără să-mi dau seama mi-am lins buzele și el a sesizat imediat gestul.
- Nici nu-ți imaginezi cât aș vrea să-ți arăt acum recunoștiința mea, și ar fi mai bine să nu mă ispitești, iubito. Mi-am tras imediat buza dintre dinți în timp ce mi-am înghițit nodul din gât.
- Ne vedem diseară, a adăugat. O să vin să te iau. Și acum vino aici! a rostit pe un glas aproape poruncitor.
- Poftim? am întrebat încurcată.
- Vino aici, Elle, a repetat și mi-a făcut semn cu degetul. Doamne, ce insolent era! Orgoliul meu refuza să mă lase să mă mișc, dar dorința care creștea în mine amenința să îl înlăture curând. Ceea ce s-a și întâmplat. Și n-am regretat deloc atunci când buzele lui s-au unit cu ale mele. De fapt, eram chiar fericită, căci căldura brațelor lui era locul cel mai perfect din lume.