Draga Calum,
Mi-ai răspuns in sfârșit la usa. Însă trebuie sa recunosc ca nu am putut sa cred ca tu erai acela care statea in fata mea.
Parul tău, altădată bucle negre neglijent aranjate pe frunte, era acum scurt, atipic ție, iar ochii tai erau goi, fara a exprima o emoție. Ochii aceia care m-au facut sa ma îndrăgostesc de tine, care m-au facut sa-mi pierd mințile din cauza sentimentelor pe care mi le transmiteau doar uitându-te la mine, erau acum morți. Lipsiți de scânteia jucăușa care imi bucura inima.
Si doamne cat de slab erai. Nu mi-am putut crede ochilor atunci cand te-am văzut. Palid si tras la fata te-ai uitat la mine cu ochii injectați si încercănați așteptând sa spun ceva, însă șocul era prea mare.
Arați ca o fantoma.
Lasa-ma sa te ajut. Spune-mi ce se întâmpla. Vorbește cu mine. Tăcerea ta ma doare.
A ta,
Molly