-Puteam sa jur ca balansoarul asta era mai comod, mormai eu in timp ce incerc sa-mi gasesc o pozitie mai comoda in vechiul balansoar al parintilor mei.
Dupa o lunga calatorie cu avionul din New York pana aici in Michigan ar fi trebuit sa ma astepte cu bratele deschise, dar sa faca ei asta? Nici pomeneala... O data termin si eu facultatea si vreau sa vin acasa mai devreme, dar nu-i nici naiba acasa si nici cheie n-am.
Stau. Stau si, din nou, stau si simt cum imi pierd si ultima farama de rabdare. Lovesc valizele cu piciorul stang daramandu-le, dar o data cu sunetul acestora se aud franele masinii lui Issac si sar in doua picioare pozitionandu-ma in fata usii cu bratele in san privindu-i.
-Ce va luat atat? Astept aici de doua ore. Fundul meu a luat forba balansoarului! marai gesticuland dramanic facand cativa pasi spre acestia..
-Lexi?! stiga cei trei la unison.
-Da! Eu sunt, in caz ca nu am vreo sora geamana, raspund sarcastica persoanelor impietrite din fata mea. Si mie mi-a fost dor de voi!
-Piticanie, vino aici. Ce dor mi-a fost de tine!
- Issac de tine mi-a fost cel mai putin dor...
Zambind imi cuprind fratele in brate simtind imbratisarea mult prea puternica administrata de carte baiat trupului meu mult prea sensibil. Chinul pe care mi-l provoaca pare sa-i satisfaca mintea bolnava de frate mai mare.
-Fetita mea, suspina tata apropiindu-se de noi.
Pret de o secunda ma analizeaza din cap pana in picioare apoi ma smuceste cu toata forta din bratele fratelui mei numei pentru a ma lipi de pieptul tau. Imi primba una dintre maini prin parul meu ciufulindu-l total, dar apoi revine la imbratisarea parinteasca. Mult mai puternica ca a fratelui meu.
-Ce mi-ai lipsit, puisorule!
-Tata, soptesc cu greu. Mor aici. E cald, nu gluma, marai incercand sa evadez din bratele sale.
-Nick, vezi ca o sufoci pe saraca fata. Mai las-o ca si eu trebuie sa o iau in brate, nu e numai fata ta! il cearta mama scotandu-ma din bratele lui.
Trec din bratele omului cu intentii de crima in bratele mult mai delicate ale mamei care stie cum sa ofere o imbratisare de om normal fara a avea vreo tentativa de omor la adresa propriului copil.
-Ti-am zis vreo data cat de mult te iubesc? soptesc la urechea mamei infasurandu-mi bratele in jurul gatului acesteia. Mi-ai lipsit tare mult, ii marturisesc femeii care mi-a dat viata.
Aceasta imi impartaseste sentimentul si pot sa imi dau seama de acest lucru doar de modul in care mama pare ca isi doreste sa ma stranga mai mult si mai tare. Stam cateva clipe in aceasta pozitie doar respirand si bucurandu-ne de prezenta celeilalte.
-Acum, sa mergem in casa pentru ca am o multime de lucruri sa-ti povestesc! ma desprind de ea dorind s-o tarai pana in casa.
Femeia blonda se impotriveste dorintei mele. Tinandu-ma inca de mana se suceste spre cei doi barbati ai familiei. Issac si tata o privesti incruntati nestiind ce anume doreste aceasta de la ei.
-Baieti, zice mama si cei doi o privesc. Luati pungile cu alimente din masina, le ordona ea.
-Dar de ce noi? se plange Issac.
-Lasa comentariile si fa ce a spus mama ta, zice tata mandru.
Ma bufneste rasul cand aud spusele tatei. Acesta doreste sa pasese treaba doar pe umerii fiului sau abandonandu-l cu multimea de pungi ce ies la iveala din portbagaj. Barbatul se suceste si da sa se apropie de noi, dar privirea mustratoare a mamei il opreste.
-Nu doar el, domnule! Pune mana si tu pe pungile alea in caz ca nu iti doresti sa dormi pe balansoar in seara asta, ameninta femeia. Acum, spune-mi tot! adauga ea incantata mergand la brat cu mine spre casa.
Cum am pasit in living amandoua ne-am aruncat in canapeaua rosie ca macul picior peste picior. Imediat am incept sa-i povestesc diverse lucruri din ultimul an al facultatii si pe parcurs ni s-au alaturat si cei doi barbati din viata noastra. Printre micile pauze pe cale le faceam pentru a rade sau a ne sicanauna pe cealalta, am incercat sa-mi studiez fratele pe cat mai mult posibil desi o buna bucata de timp a aranajat bunurile prin bucatarie.
S-a maturizat mult. Nu mai e fraierul cu care ma tot impungeam mai tot timpul. O data cu timpul a crescut, am crescut amando,i mai bine zis. El este un adevarat barbat. Lucrat, frumos si inalt. Doar seama a cu tata, ce naiba?! Cu toate ca are putin si din caracterul mamei in ciuda aspectului. Este saten cu ochii de un caprui intens ce te face sa te topesti in caz ca nu-l cunosti, rare ori reuseam sa-l bat la jocul ala tampit " cine clipeste primul", iar eu - acea pustoaica care nu statea locului o clipa pentru ca topaia in toate partile - m-am maturizat la randul meu devanind o femeie in toata regula mostenind ochii de un albastru superb ai mamei cu toate ca am un par aproape saten, dar nici blond. Pot sa zic ca-s combinatia ideala dintre cei doi parinti ai mei.
-De ce razi? ma intreaba Issac zambind si acesta la randul sau.
-Nimic, doar ma gandesc...
Ma priveste in felul ala al lui; felul in care te facea sa scuipi tot ce ai incerca sa tii in gura doar ca el sa nu afle.
-Ma gandeam la cum a trecut timpul. La cum ne-a schimbat toti, il lamuresc intr-un final.
Sprancenele sale stupide incep sa se joace enervandu-ma cu totul si stricandu-mi atitudinea serioasa pe care incerc sa mi-o pastrez cu greu din cauza lui.
-Taci ma! Nu ma gandeam la altceva, dar...
Sunt intrerupta de sunetul soneriei telefonului ca-mi suna disperat din geanta. Ma intind pana la poseta pe care intr-un final o rastorn din pricina faptului ca nu reusesc sa gasesc mobilul. Ma uit prin multimea de lucruri, dar nici urma. Privirea imi este atrasa de Issac care pocneste din degete.
-Ce?
Cu degetul aratator imi indica cealalt capat al canapelei. Ma intind imediat, iar chipul mi se lumineaza cand pe ecran apare contactul celei mai bune prietene ale mele.
-Deschide usa mai repede, blondo! tipa bruneta de la capatul celalalt al telefonului.
-Nu sunt blonda si nu mai tipa, zic ridicandu-ma.
Cu pasi mici ma apropii de usa, dar nici bine nu apuc sa trag bucata imensa de lemn ca patru brate ma cuprind intr-o imbratisare puternica. Perechea de brate in plus ma face sa privesc catre posesorul acestora cu ura.
-Jeff, constat zambind. Si Candice, adaug vesela. Mi-a fost de voi, nebunaticilor!
Dpa un scurt moment ma indepartez de cei doi, dar baiatul ma trage inapoi spre uimirea celei de langa noi. Mai ca ma lasa fara aer, iar eu raman fara putere in fata acestuia. Nu protestez, ci incerc sa ma tin pe picioare.
-Din nou incerci sa-mi furi prietena? se revolta Candy.
-Stai cuminte. E si prietena mea. Invata sa imparti! o ataca acesta in joaca pupand-o pe frunte.
-Acum ca am lamurit cine e prietena cui. Veniti! spun amandurora, dar cei doi nu se clintesc. Acolo si sunt ai mei cu Issac.
Cei doi isi arunca priviri pe fuga, apoi bruneta incepe si scotoceste prin geanta. Imi intinde fericita un bilet. In apuc si studiez cu atentie suprafata colorata a acestuia. Veselia si extazul dispar, iar un zambet trist apare in locul acestora.
-Box?! Pai si, ce faceti, ma lasati singura? zic parand dezamagita.
-Nu. Tu vii cu noi pentru ca ti-am luat si tie un bilet, raspunde prietenul meu.
-Dar e box, protestez. Stii ca nu-mi place, adaug crezand ca il induplec.
Jeff e singura mea sansa la o viata mai buna. Candice daca ar putea m-ar lega si m-ar tara oriunde si-ar dori chiar daca m-as opune. Nu am nici cea mai mica sansa de supravietuire cu ea.
-Taci si mergi, zice bruneta imediat pornind spre living. Hope, Nick, promit ca v-o aduc pana la rasarit!
-Si noua ne-as fost dor de tine Candice, zice tata zambind.
-Deci o putem lua? intreaba zambitoare dand frenetic din cap. Nick?
Privesc disperata catre cei trei membrii ai familiei mele implorandu-i prin semne, dar in ciuda infatisarii de piatra cu care tatal meu a fost blestemat se pare ca voi fi vanduta lupilor. Barbatul se lasa pacalit de infatisarea inocenta a femeii si ii raspunde zambind.
-Rasarit ai zis, o atentioneaza cu degetul. Sa va distrati!
-S-a facut, domnule! aproba Jeff.
-Ai grija de fata mea, Jeff! il ameninta mama si el rade aproband-o din cap.
Imi dau ochii peste cap si ma resemnez. Cu o simpla ridica re a mainilor ma departez de toti cei prezenti si urc scarile in fuga pana in camera in care valizele mele se odihnesc pe podea. Desfac valiza maronie si insfac niste haine, apoi intru in dus cu o vitaza pe care o avea doar in liceu in momentele in care eram la limita.
*
-Daca nu ma distrez sunteti morti, mormai pasind in interiorul masinii.
-Nu e prima data cand ne spui asta, imi aminteste bruneta.
Pe drum am ascultat muzica simtindu-ne in largul nostru, dar in momentul in care am ajuns in fata unei sali gigantice cu usi din sticla negra si geamuri de aceeasi nuanta fumurie, muzica s-a oprit brusc si doi barbati s-au apropiat cu pasi calculati de masina noastra.
-Buna seara, domnule Meyer. Bine ati venit! rosteste unul dintre ei cand prietenul meu ii arunca cheile.
-Domnule Meyer? zic amuzata.
-Da, draga mea. Asta, spune aratand spre intrare, este toata a mea!
-Ce ma?! Cat am lipsit? intreb uimita si cei doi rad.
-Hai sa intram! o aud strigand pe bruneta si ma trage spre intrare.
-O sa fie o seara al naibi de buna, spun in soapta cu jumatate de gura.