♤ Matthew ♤
Fumam liniștit a doua țigară în timp ce așteptam ca semaforul să se facă verde, când deodată un claxon îmi atrage atenția. Îmi întorc capul spre mașina ce se afla în dreapta mea și constat că este nimeni altul decât nebunul de Andreas.
- Și pe tine te-a chemat la datorie Taylor? Îl întreb râzând.
- Normal, cum să nu mă cheme și pe mine? La așa urgență nici nu are cum să nu mă cheme. Îmi răspunde zâmbind.
- Abia aștept să aflu unde are loc cursa aia de care zicea el. Spun în timp ce termin de fumat și cea de-a doua țigară.
- Nici nu ai idee cât aștept eu să mergem mai repede. Spune acesta în timp ce aruncă o privire la semafor.
- Hai că este verde, ce zici băgăm o întrecere? Spun când observ că semaforul tocmai se făcuse verde.
- Cum să nu, hai! Răspunde Andreas înainte de a ridica geamul și a se pregăti să accelereze.
Ridic și eu geamul și bag mașina în viteză, apoi apăs accelerația la maxim, mașina plecând de pe loc cu un scârțâit de roți superb. Andreas se află la câțiva metri distanță în spatele meu din cauza mașinilor ce ne blocau „ pista". Când îmi arunc privirea în oglinda retrovizoare și îl observ cum mă ajunge din urmă, zâmbesc și accelerez și mai tare virând la stânga și la dreapta pentru a ocoli mașinile ce merg regulamentar. Sunetul unei sirene de poliție îmi atrage atenția, iar când mă uit în partea stângă văd cum un echipaj tocmai iese din ascunzișul lor. Ne mai având mult până la locul unde trebuie să mă întâlnesc cu Taylor, profit de situație și apelez la cea mai bună strategie. Nu mai ridic deloc piciorul de pe accelerație și fac slalom printre mașini până văd strada care duce spre casa lui Taylor, special pentru urgențe, și virez la dreapta urmat de Andreas. Din fericire mașinile uzate ale polițiștilor nu au reușit să țină pasul cu noi așa că am avut timp să îi pierdem. Înaintăm până în fața porților imense ale curții ce înconjoară vila, iar când ajungem în fața lor acestea se deschid încet, semn că Taylor a verificat camerele de supraveghere. Ne parcăm mașinile în fața vilei, apoi coborâm din ele fiind întâmpinați de amicul nostru Taylor.
- Să ghicesc, iar o să vină poliția la poartă, nu? Spune acesta răzând.
- Matthew e de vină! Spune Andreas zâmbind și arătând spre mine.
- Ar fi fost prea plictisitor să venim cu o viteză regulamentară. Le spun în timp ce înaintez spre intrarea în vilă.
- Bun, lăsând asta la o parte trebuie să ne facem urgent un plan. Spune Taylor de data asta serios în timp ce înaintează cu Andreas spre intrare.
Când intru în interiorul vilei luxoase în culori de alb și auriu mă îndrept direct spre bucătărie de unde îmi iau un smoothie de piersici, apoi mă îndrept spre canapeaua din living. Taylor și Andreas se aflau deja acolo așa că în momentul în care am apărut au început să vorbească.
- Deci cursa este una cu motoare doar că de unde facem rost de ele? Întreabă Taylor uitându-se când la mine când la Andreas.
- Cunosc eu pe cineva care deține niște motoare Kawasaki Ninja H2R, însă nu știu sigur dacă le mai are. Spune Andreas în timp ce caută în telefon contactul respectivei persoane.
- Bun, dacă le are problema asta este rezolvată, care este cea de-a doua? Că te văd încă stresat. Îl întreb pe Taylor înainte de a mai lua o gură din smoothie.
- Cea ce-a doua este că această cursă are loc de Crăciun...
- Asta este o problemă? Nu ai idee ce senzație mișto este să conduci un motor pe zăpadă, să faci drifturi continuu, dar oricum vom pune cele mai bune cauciucuri de iarnă pe ele. Îl asigur pe acesta.
- Ce e drept, ai dreptate oricum cursa se va face pe teren drept, posibil să mai fie vreo curbă, două, însă nu va fi nimic grav deoarece suntem experți în drifturi. Spune acesta gesticulând.
- Și unde are loc cursa? Îl întreb curios.
- În Spania mai exact în Madrid. Răspunde zâmbind știind cât de mult ador această țară.
- Nici că se putea mai bine! Spun zâmbind.
- Băieți veste bună! Încă are motoarele și a spus că ne oferă și transport pentru ele. Spune Andreas după ce își ia ochii din telefon.
- Perfect, problemă rezolvată. Spune Taylor bucuros.
- Acum ce mai așteptăm? Haideți să sărbătorim. Spune Andreas ridicându-se de pe canapea.
- Ușurel nebunule, ai uitat că avem meci de box în seara asta? Îi întrerup bucuria acestuia.
- Ah meciul da, dar tu intri în ring deci eu pot să mă delectez cu niște tequila.
- Ei na, parcă era vorba că nu mai chiulești de la sală. Lasă că îți dau eu ție acum delectare cu tequila. Îi spun în timp ce mă ridic de pe canapea și înaintez spre el.
- Stai mă Lucifer că am glumit! Spune acesta când vede că nu glumesc.
- Nu ai zis că vrei să te delectezi, stai că te ajut eu mai ieftin.
- Eu cred că apariția poliției este mai importantă decât delectarea așa că ar fi bine să vă duceți mașinile în spate acum. Spune Taylor când este avertizat pe telefon prin aplicația camerelor de supraveghere că au intrat polițiștii pe stradă.
Plecăm amândoi cu pas grăbit să mutăm mașinile, iar după ce le ducem în curtea din spatele vilei așteptăm pe terasa din spate semnul lui Taylor cum că polițiștii au plecat.
- Matthew mai ții minte când am mers la evenimentul ăla luna trecută? Mă întreabă Andreas privindu-mă întrebător.
- Ăla unde ți s-a pus pata pe una Bryana? Îi răspund cu o întrebare zâmbind.
- E Britney nu Bryana! Spune vizibil deranjat.
- Bine, bine, care e faza cu ea? Îl întreb curios.
- M-am întâlnit în dimineața asta cu ea la magazinul din cartier. Spune zâmbitor.
- Bă tu ai tras ceva pe nas? Ce ai de zâmbești ca boul? Îl întreb râzând.
- Doamne ce prost ești! Strici fericirea omului! Spune acesta supărat.
- Hai gata Andreea nu te supăra. Îi spun cu buzele țuguiate.
- ANDREEA?! Lasă că vezi tu! Spune Andreas nervos înainte de a sări la bătaie.
Ne luăm la bătaie amândoi, rostogolindu-ne pe gazonul proaspăt tăiat. În acel moment nu am mai băgat nici unul de seamă că poliția este la poartă și îl interoghează pe Taylor ci ne-am văzut de bătaia noastră.
- Poliția mâinile sus acum! Se aude o voce masculină răstindu-se.
În secunda aceea, eu și Andreas eram în picioare cu mâinile ridicate la cap, dar cu spatele la cel ce ne-a dat ordinul.
- Vezi că ești prost? Nu am fost pe fază la semnele lui Taylor, iar acum ne-a prins poliția. Îndrăgostitul naibii! Îi spun nervos lui Andreas în șoaptă.
- Tot eu sunt de vină?! Nu cumva tu ai început cu mișto-urile? Spune acesta la rândul lui în șoaptă și plin de nervi.
Râsul cuiva ne atrage atenția, iar când ne întoarcem îl vedem pe Taylor ținându-se de burtă și râzând de era deja roșu la față.
- Tu erai mă boule?! Întreabă Andreas furios.
- Vai că nu mai pot de burtă de la râs! Să vă fi văzut, ziceați că sunteți la armată. așa de repede v-ați ridicat. Spune Taylor printre râsete.
- Sunteți cei mai mari proști și tu și Matthew! Spune nervos din cale afară Andreas în timp ce înainta spre terasă.
Când Andreas ajunge pe terasă, Taylor vine spre mine continuând să râdă.
- Ce i-ai făcut de e așa supărat? Mă întreabă acesta când ajunge la mine.
- L-am luat la mișto cu marea lui iubire și nu i-a convenit. Îi răspund în timp ce mă uit la Andreas cum butona telefonul nervos pe terasă.
- Off dragostea asta ce face din om. Spune Taylor înainte de a începe iar să râdă.
- Mă lași, nici nu există așa ceva, dar unii sunt prea bătuți în cap și acum partea proastă e că încep să îl pierd pe prostul ăsta al meu. Spun arătând spre Andreas care îmi aruncă priviri ucigătoare.
- Bă, o fi existând, însă poate nu am descoperit-o noi încă. Spune acesta începând să înainteze spre terasă.
- Aoleu du-te și ia-te de mână cu Andreas că v-ați bătut rău în cap ambii. Spun, apoi măresc pasul spre terasă.
Când ajung pe terasă, mă așez pe un scaun și aștept să vină și Taylor care a rămas în urmă. Imediat cum pășește în terasă acesta începe să vorbească.
- Lăsați supărarea și nu uitați cursa are loc pe 8 decembrie la Madrid. Spune acesta în timp ce își scoate o țigară din pachetul de pe masa din sticlă de pe terasă.
- Cum aș putea uita așa ceva când de abia aștept să îi văd pe ăia cum vor bocii precum niște copii de trei ani. Spun râzând.
Sunetul unui mesaj îmi atrage atenția, așa că îi ignor pe Taylor și Andreas care au început să vorbească despre dragostea lor și îmi scot telefonul din buzunarul pantalonilor. Când îl deschid constat că primisem o sugestie de prietenie pe Instagram. În mod normal nu mă interesează asemenea notificări, însă orice e bine venit acum când cei mai buni prieteni ai mei vorbesc despre ceva ce nu există. Auzi la ei dragoste, așa ceva nu există. Nimeni nu va sta cu tine doar pentru că te iubește, toți sunt pe interes. În timp ce dădeam scroll la niște reel-uri primesc un mesaj de la antrenorul meu cum că în treizeci de minute să fiu la sală. Îmi închid telefonul, mă ridic de pe scaun, apoi mă îndrept spre mașină.
- Unde pleci așa fără să anunți Lucifer? Ai vreo întâlnire cu vreo domnișoară? Spune râzând Taylor.
- N-am eu timp și chef de așa ceva. Mă duc la sală pentru că mi-a trimis Alberto mesaj. Și legat de plecatul fără să anunț, am zis să nu vă întrerup frumoasa conversație despre lucruri imaginare. Spun în timp ce deschid portiera mașinii.
- Dacă nu ai experimentat până acum dragostea asta nu înseamnă că nu există. Spune de data asta Andreas.
- Da, da, cum spuneți voi. Le spun dându-mi ochii peste cap și intrând în mașină.
- Ne auzim diseară la meci. Adaug după ce pornesc.
După ce ies din curtea vilei, dau drumul la muzică pentru a mă relaxa pentru ceea ce va urma mai târziu. Apăs pedala de accelerație, iar odată cu asta îmi alung tot stresul din corp.