Sânge Alb Negru

2. Încă nu am uitat

☆ Cassie ☆

După ce am ieșit din duș, mă opresc în fața oglinzii, și uitându-mă la chipul meu ce părea puțin mai liniștit, îmi pun întrebarea „ De ce merit eu toate astea?". De când cu acel incident din urmă cu opt ani, când nu aveam decât 11 ani, majoritatea nopților mele au fost albe. Chiar și acum îmi aduc aminte acea noapte blestemată din data de 15 august ca și cum ar fi fost ieri. Stăteam liniștită pe canapeaua din living alături de mama și fratele meu, uitându-ne toți trei la filmul nostru preferat „ 2 Hearts ". Ușa de la intrare sparge liniștea din casă fiind trântită puternic de perete. Se pare că tatăl meu iar avusese probleme la birou, așa că din nou băuse foarte mult alcool, și cum este omul după ce consumă așa ceva în cantități mari, începe să se răzbune pe tot ce îi iese în cale. Mama ne spune mie și lui Max să urcăm în camerele noastre, deoarece va rezolva ea totul, ca de obicei. Îi ascultăm îndemnul și ne îndreptăm înspre camerele noastre repede și în liniște. Ajunsă în camera mea, aud cum mama încerca să îl liniștească pe tata, acesta țipând foarte tare. În timp ce mă rugam să se liniștească ca de fiecare dată un zgomot de sticlă spartă se aude de a parter. Simt cum inima mi se oprește din a mai bate așa că decid să fug în camera fratelui meu. Apuc clanța ușii de la camera mea și când deschid ușa rămân încremenită văzând cum tatăl meu urca pe scări ținând un pistol în mână. Ghinionul face ca acesta să ridice privirea către mine și atunci îmi dau seama că acel tată pe care îl știam eu nu mai e, în locul lui fiind un monstru cu sânge negru. Neștiind ce să fac dau să intru repede înapoi în dormitor și să închid ușa, însă o voce foarte schimbată și înfricoșătoare mă lasă fără puteri.

- Unde crezi că te duci? M-am săturat de voi! Nu vă mai suport! De aceea am să vă omor pe toți chiar acum. Mai întâi pe tine, apoi pe frac-tu, iar la final o voi omorî și pe nesuferita aia de mă-ta. Voi mi-ați distrus viața! Rostește acesta în timp ce ridică arma în dreptul meu.

Ochii îi erau roșii, probabil din cauza alcoolului, dar asta puțin conta acum, ceea ce conta era că urma să fiu împușcată. Când bărbatul se pregătește să apese pe trăgaci, îl văd cum scapă arma din mâini și cade dintr-o dată la pământ inconștient. De după el îl observ pe Max cu o crosă de golf, pe care i-o cumpărase mama anul trecut de ziua lui, în mână. Acesta pășește peste monstrul inconștient și mă apucă de mână repetându-mi să rămân calmă deoarece tatăl nostru doarme. Mă trage după el până la parter, unde o văd pe mama cum se ținea de mâna stângă pe care se scurgea un lichid roșu aprins, sânge. Cum mă observă încearcă să își ascundă durerea afișând un zâmbet și spunându-mi că nu e nimic grav doar s-a zgâriat puțin. Copil fiind am crezut-o atunci, așa că am trecut cu vederea acest lucru, dar acum când îmi aduc aminte nu mi se mai pare doar o mică zgârietură. Mama având în momentul de față o cicatrice foarte mare pe acea mână și două degete pe care nu le mai putea folosi datorită unui ciob  de la măsuța din living de sticlă care îi tăiase un nerv. De atunci și până acum nu știu decât că așa zisul tată a fost condamnat la închisoare pe viață după ce a primit câteva îngrijiri medicale, spre surprinderea mea lovitura cu crosa de golf a fost destul de dură. Chiar dacă știu că nu are cum să ne mai facă vreun rău mie, mamei și lui Max, coșmarurile cu el nu au încetat să mă bântuie de atunci. Am făcut atâtea vizite la diferiți psihologi, dar degeaba, acestea nu au dispărut, în schimb s-au înrăutățit.