☆ Cassie ☆
- Pe bune?! Mă întreabă Bry șocată.
- Da... Îi spun oftând.
- Doamne ce cretin poate să fie! Spune nervoasă aceasta.
Încă de când a venit și m-a luat a tot continuat să îmi pună mii și mii de întrebări și l-a făcut în tot felul pe Matthew, că la un moment dat voiam să îi spun să oprească mașina să merg pe jos acasă decât să mă mai bombardeze cu atâtea întrebări. Când îmi mut privirea pe geam răsuflu ușurată când îmi văd casa. În sfârșit voi scăpa de întrebările insistente ale prietenei mele. O iubesc, însă câteodată nu își mai poate opri curiozitatea și începe să pună tot felul de întrebări.
- Cass cred că mai bine nu făceai alegerea de al ajuta pe boul ăsta. Spune Bry când oprește mașina în dreptul casei.
- Nu știu ce să spun Bry... poate nu a mai avut timp să mă anunțe de schimbare... Îi spun încercând să mă mint până și pe mine.
-Mă lași cu vrăjeli din astea? De ce nu a ieșit el personal să îți spună că nu este într-o stare bună și a ieșit prietenul său? Continuă cu întrebările Britney.
- Nu știu Bry, nu știu și nici nu am chef să îmi bat capul cu așa ceva. Îi spun în timp ce cobor din mașină.
- Scuze Cass dacă sunt prea stresantă cu întrebările dar aici e vorba și de tine și nu pot trece cu vederea, mai ales când unu te ia la mișto. Spune aceasta oftând.
- Stai calmă m-am obișnuit cu tine și chiar apreciez faptul că îți pasă de mine. Îi spun zâmbindu-i.
- Doamne Cass cum să nu îmi pese de tine? Tu ești cea mai bună prietenă a mea, nu te voi lăsa niciodată la greu. Pentru tine sunt în stare să fac și crimă doar ca să te știu bine. Îmi spune Bry zâmbindu-mi înapoi.
- Nebună mai ești. Îi spun râzând.
- Așa mai luat, acum du-te în casă că e frig rău afară, mai vorbim la telefon. Îmi spune aceasta cu ton grijuliu precum o mamă.
- Bine, paa nebun-o! Îi spun mimând un pupic.
- Paa scumpete! Spune aceasta înainte de a pleca.
Înaintez spre ușa de la intrare, iar când o deschid mirosul prăjiturii mele preferate îmi vine în întâmpinare. Intru în casă, mă descalț, apoi las sacoul în cuier și mă mă duc direct la bucătărie. În bucătărie îl găsesc pe Max la stând la masă vorbind cu mama care este la chiuvetă unde spală vasele făcute în urma preparării prăjiturii.
- Ia te uită cine a venit. Spune Max când mă observă.
- Ce faceți? Îi întreb zâmbitoare.
- Uite am făcut o prăjitură, iar fratele tău s-a gândit să îmi țină companie. Spune mama zâmbindu-mi călduros.
- E cumva tartă cu vișine? O întreb entuziasmată.
- Exact, nu am mai făcut de mult timp și m-am gândit să vă fac. Spune aceasta în timp ce așeza un bol în dulap.
- Dar tu pe unde ai fost? Mă întreabă Max.
- Păi m-am oferit să dau lecții de vioară și am fost la respectiva persoană acasă. Îi răspund fără să mint, deoarece niciodată nu mi-am mințit familia.
- Pe bune?! Tu care nu voiai să interacționezi cu alte persoane și să stai doar închisă în casă te-ai oferit să dai lecții de vioară? Mă surprinzi surioară. Spune acesta șocat.
- Și pe mine mă surprinzi Cassandra, însă mă bucur foarte mult că ai decis să interacționezi și cu alte persoane. Spune mama fericită.
- Problema e că azi trebuia să predau lecții cel mult până la șapte doar că a intervenit o problemă și s-a anulat lecția. Spun mai cu jumătate de gură, deoarece știam că urmează să mai primesc o serie de întrebări și de la mama.
- Dar cine este această persoană? Mă întreabă Max în timp ce își lua un pahar cu apă.
- Nu o să vă vină să credeți, însă este Matthew Williams. Le spun puțin încordată.
Imediat cum a auzit Max s-a înecat cu gura de apă pe care o luase, iar mama a făcut ditamai ochii.
- Matthew Williams? Întreabă aceștia în sincron.
- Da... e ceva în neregulă? Îi întreb confuză.
- Nu, doar că nu mă așteptam ca fix Matthew să vrea lecții de vioară. Spune Max încă șocat.
- La fel ca fratele tău, nici eu nu mă așteptam la el, însă poate este genul de persoană căreia îi place să experimenteze lucruri noi. Spune mama în timp ce se așeza pe scaunul din dreapta lui Max.
- Cel mai probabil. Spun în timp ce îmi luam un pahar cu apă.
Când m-am așezat și eu la masă, mama a primit un telefon de la bunica, așa că a plecat în living să vorbească cu ea, iar Max a rămas în bucătărie cu mine, însă era preocupat de un nou proiect pentru companie. Se pare că am scăpat de întrebarea „ Cum de ai ajuns ca fix tu să îi dai lecții?", însă sunt conștientă că mai devreme sau mai târziu tot o voi primi. Timpul a trecut destul de repede așa încât acum stau în camera mea, în pat dând scroll pe instagram la postările prietenilor mei. Când simt că mi se închid pleoapele, închid telefonul și îl pun pe noptiera de lângă pat, apoi mă fac din nou comodă. Am decis să nu îmi bat capul cu ceea ce s-a întâmplat în seara aceasta, așa că mi-am închis ochii sperând să pot dormi bine fără ca vreun coșmar să își facă apariția. Nu prea au mai fost așa dese, însă au devenit mult mai urâte și sper să pot scăpa de ele cândva. În timp ce mă îngânam cu somnul, sunetul unei notificări mă trezește complet. Bosumflată întind mâna spre telefon în timp ce mă certam în gând că nu am închis internetul de la telefon. Mă întreb totuși cine ar putea fi la ora asta, însă sigur e Bry pentru că mai are momente când nu poate să doarmă și mă bombardează cu mesaje. După ce iau telefonul și îl deschid, înjur printre dinți când luminozitatea puternică a acestuia mă orbește. Dau luminozitatea mai mică, apoi verific notificarea. Nu se poate așa ceva! E un mesaj de la Matthew. Apăs curioasă pe mesaj să văd ce vrea, crezând că poate vrea să își ceară scuze pentru azi. " Mâine la ora 07:30 la aceeași locație.", citesc mesajul cu voce tare. Pe bune?! Atât de nesimțit poate să fie? Nici măcar nu și-a cerut scuze pentru faptul că ma pus ca pe o proastă pe drum doar ca să mă întorc apoi acasă că vezi dragă Doamne nu mai are chef de lecție după spusele amicului său. Doamne ce cretin! Deja simt cum iau foc de nervi. Se crede stăpân pe mine, însă îi voi arăta eu că nu e așa cum crede el. O să ajungă să mă urască când îi voi demonstra că eu nu sunt orice proastă. Îl las din nou în seen și mă pun la somn. A doua zi mă trezesc la ora șase plină de nervi, deoarece va trebui să mă plimb iar pe drum. Mă ridic cu greu din pat, apoi merg la baie pentru a-mi face un duș rapid. După ce termin, ies din baie și mă îndrept spre dulap de unde îmi aleg o pereche de pantaloni eleganți vișinii și o maletă albă. Îmi prind părul într-o coadă în vârful capului, mă dau puțin cu rimel și un ruj nude, apoi cobor în living. Când ajung în living dau de Max care se pregătea să plece, însă când mă vede se oprește.
- Neața surioară, ce e cu tine îmbrăcată așa elegant la ora asta?
- Neața, trebuie să merg din nou la Matthew, însă azi mi-a spus să fiu la 07:30 la el. Îi răspund calmă pentru a nu îi da de bănuit că am nervi de la prima oră a dimineții.
- Așa dimineață? Mă întreabă confuz.
- Da, probabil are treabă mai târziu. Îi spun aruncând o privire la ceasul din living care indică ora 06:26.
- Posibil, nu vrei să te duc eu? Mă întreabă observându-mă că mă uitam la ceas.
- Ar fi superb, nu am chef să îngheț în așteptarea autobuzului. Îi spun zâmbind.
- Bun, păi atunci hai, deoarece vom face o oprire la o cafenea să ne luăm câte o cafea. Îmi răspunde zâmbindu-mi cald înapoi.
Îl ascult așa că mă încalț cu o pereche de adidași albi, apoi îmi iau paltonul vișiniu și ies afară din casă. De obicei nu prea port paltoane, însă având în vedere cui îi dau lecții de vioară trebuie să fiu cât de cât îmbrăcată elegant. Urc în mașina fratelui meu, apoi plecăm spre oraș.
- Am uitat aseară să te întreb cum de ai ajuns să îi dai lecții lui Matthew. Spune acesta atent la drum.
Eram sigură că va veni această întrebare, așa că îmi mut privirea de pe geam, oftez, apoi încep să îi spun toată povestea. Nu am chef să îmi mai aduc aminte, însă nu vreau să îl fac pe Max să bănuiască alte lucruri.
- Ai căutat și prin alte magazine modelul ăsta de vioară? Mă întreabă după ce termin povestea.
- Crezi că dacă îl găseam în altă parte mai eram de acord cu propunerea lui Matthew?
- Ai dreptate.
- Totuși e puțin ciudat faptul că i-a venit așa din senin să îți propună așa ceva. Continuă acesta.
- Știu, însă pe mine nu mă interesează decât vioara.
- Mai vedem noi. Spune Max râzând.
- Nu fi prost Max! Nu vom vedea nimic, deoarece nu mă interesează de el. Îi spun nervoasă.
- Stai calmă nu te enerva, am glumit doar. Îmi spune acesta ridicând o mână de pe volan în semn de pace.
- Uite că am ajuns și la cafenea. Continuă zâmbind.
După ce oprește mașina în parcarea cafenelei, coborâm și ne îndreptăm spre intrarea în clădire. Imediat cum intru un miros puternic aromat de cafea îmi gâdilă nările. Mă îndrept spre tejghea, unde mai sunt încă patru persoane, așa că mă așez în rând în spatele unui băiat, iar Max în spatele meu. Așteptam îngândurată să îmi vină rândul, când băiatul din fața mea se întoarce brusc cu cafeaua în mână și se lovește de mine. Bineînțeles că jumătate din cafea a sărit pe maleta mea albă. Îmi îndrept privirea repede spre maletă și simt cum mor de nervi când văd ditamai pata de cafea pe zona sânilor. Ridic privirea spre băiat și dau să îi spun ceva, însă Max mi-o ia înainte.
- Frate nu te uiți pe unde mergi? Îl întreabă Max nervos.
- Îmi pare rău, nu am știut că este atât de aproape de mine. Se scuză acesta.
- Da pe dracu, uită-te că de aia ai ochi. Spune Mx deja gesticulând de nervi.
- Gata Max! Ridic tonul la el pentru al face să tacă.
Am noroc că este prea dimineață, iar în cafenea spre fericirea mea nu suntem decât eu, fratele meu, băiatul neatent și vânzătoarea.
- Scuză-l pe fratele meu, stai liniștit e ok. Mă întorc spre băiatul ce seamănă puțin cu Matthew numai că are ochi căprui și e puțin mai scund, informându-l că e totul ok chiar dacă muream de nervi că am ditamai pata de cafea pe mine.
- Măcar tu înțelegi nu ca frac-tu care are gura mare. Spune acesta uitându-se la Max.
- Dacă îți fut una să vezi ce... Spune nervos Max, însă îl apuc de braț strâns și intervin.
- Gata! Ție ți-am acceptat scuzele, așa că poți pleca. Spun privindu-l nervoasă pe băiat.
Acesta îmi zâmbește, apoi pleacă. Max se smucește din strânsoarea mea și mă privește nervos.
- Liniștește-te Max, nu s-a întâmplat nimic grav, pata asta se spală.
- Cum să mă liniștesc Cassie? Nu ai văzut ce tupeu avea pe el?
- Am văzut, așa sunt ăștia proști se dau mare șmecheri, dar hai să lăsăm asta la o parte și să luăm cafelele.
- Bine. Spune Max îndreptându-se spre tejghea.
După ce ne luăm cafelele plecăm la mașină, însă nu înainte de a ne cere scuze de la vânzătoare pentru mica ceartă de mai devreme. Când urcăm în mașină Max dă drumul la muzică și stăm amândoi tăcuți. Mă uit la fratele meu și în el văd o persoană extraordinar de bună, sunt atât de norocoasă că îl am.
- Ce ai de zâmbești? Mă întreabă Max când oprește la un semafor.
- Mă uitam la tine și îmi ziceam că sunt norocoasă că te am.
- Și eu sunt foarte norocos că te am surioară, însă dacă nu îmi vei spune unde stă Matthew mi că te voi duce la companie. Spune acesta începând să râdă.
- Ah am și uitat! Stă pe strada Tooley nr.181. Îi răspund râzând.
Max virează la dreapta pe strada indicată de mine, apoi înaintează până în dreptul blocului.
- Să ai grijă de tine surioară, în caz de ceva să mă suni, da? Îmi spune Max zâmbind.
- Da, stai liniștit. Să ai și tu grijă de tine și spor la lucru. Îi spun în timp ce cobor din mașină.
- O să am, mersi și ție la fel, pa! Spune acesta înainte să plece.
Îi fac zâmbăreață cu mâna, apoi privesc cum mașina fratelui meu se îndepărtează tot mai mult. Mă întorc cu fața spre blocul unde stă Matthew și oftez. Sper ca de data asta să nu fi venit degeaba.