Când Amanda a apărut în fața mea gata pregătită de plecare am rămas gură cască. Alesese o rochie largă în partea de sus, strâmtă și scurtă în partea de jos, iar în picioare purta niște pantofi imposibil de înalți pe care numai ea putea să reziste într-o durată îndelungată de timp. Nu se comporta deloc ca o femeie matură, dar cred că-mi plăcea asta la ea, nu lua lucrurile prea mult în serios și atât cât îi era permis știa să guste din plăcerile vieții.
Ea avea concepția că doar o viață avem și trebuie să o trăim din plin altfel vom muri plini de regrete, căci numai superstițioșii mai credeau în existența de apoi. Și dacă totuși ar fi fost posibil așa ceva, într-o altă lume ea și-ar fi dorit să fie o actriță renumită, să poată săruta cât mai mulți bărbați frumoși la care alte femei doar visează. Mă amuzau micile ei prostioare și mă încânta faptul că eram atât de diferite, în felul acesta ne completam reciproc.
Am lăsat-o pe Amanda să conducă până la locul cu pricina căci eu nu mă simțeam în stare de nimic altceva, toate gândurile fiindu-mi acaparate de ceea ce aveam în plan să fac. Nu știam unde aveau să ducă toate astea pur si simplu nu puteam stopa dorința de a-l vedea.
Drumul până la Liv a fost destul de liniștit, aerul răcoros din mașină mă calma, iar faptul că mergeam în liniște îmi permitea să reflectez la lucrurile care se puteau întâmpla o dată cu apariția mea în acel club. Nici măcar nu eram convinsă că o să reușesc să-l văd, ar fi putut pleca deja, nu era ca și cum aș fi stabilit cu el dinainte să ne întânim acolo. Și până la urmă nici măcar nu eram conștientă de ce aveam să fac o dată ce voi da ochii cu el. Cum avea să reacționeze oare? Cel putin eu eram decisă, îl voi ignora toată seara, va fi ca și cum nu l-aș cunoaște. Speram să și pot face cu adevărat asta căci socoteala de acasă nu prea se potrivea niciodată cu cea din târg.
Evenimentele petrecute în ultima perioadă mi se derulau prin minte ca un diapozitiv într-un aparat cu proiecție. Mă obsedau, iar eu îmi pierdeam controlul din ce în ce mai mult. Viața mea perfectă era oricum o epavă în mare parte din cauza dezorganizării în care trăiam constant și asta mi-ar fi fost de ajuns, aș fi încercat să o îndrept cândva, când îmi strângeam destulă voință, dar acum...
- Ai vorbit cu Sarah? A acceptat să vina și ea? m-a întrebat Mandy aducandu-mă la realitate.
- Da. Cred că de fapt era pregătită pentru culcare, dar nu a rezistat invitației mele, am zâmbit într-un colț al gurii.
- O fi rămas mască. Nici într-o mie de ani nu cred că s-ar fi așteptat ca tocmai tu să o suni și să o chemi într-un asemenea loc. Am chicotit la aceste cuvinte.
- Da, chiar i-a luat câteva secunde până să realizeze că eram chiar eu cea care îi propunea așa ceva.
Cu Sarah vorbisem să ne întâlnim acolo și presupuneam că ea a ajuns deja din moment ce locuia mai aproape decât noi de Liv. Eram conștientă că tot ce-mi trecea prin cap nu avea să fie de bun augur, dar atunci când ți se pune pata pe o nebunie trebuie să o finalizezi fie ce-o fi. Îmi tot repetam că asta va fi ultima noapte în care îmi voi da frâu liber comportamentului vulcanic, de mâine voi reveni la normal și a-mi să-mi reiau viața monotonă și liniștită cu care eram atât de bine acomodată.
Când am ajuns și am coborât din mașină, am fost atinsă ușor de o briză ce venea dinspre ocean și cu greu mi-am tras un suflu adânc ca să încerc să mă îmbărbătez și încurajez pentru următoarea mea mișcare. Într-un fel îmi doream ca el să fi plecat și să nu-l mai găsesc aici, așa poate aveam să scap de situația jenantă în care eram dispusă să mă pun de una singură. Da, cu siguranță că plecase deja, am încercat să mă asigur pentru a-mi calma pulsul care mi-o luase razna.
Atunci când am pășit înăuntru am avut nevoie de câteva clipe ca să-mi obișnuiesc ochii și urechile cu atmosfera infernală care era acolo. Gălăgia și aglomerația se făceau resimțite peste tot și puteai distinge câte ceva doar cu ajutorul spoturilor care făceau un joc constant pe ringul de dans. Oamenii se mișcau necontentit într-un ritm haotic aflânndu-se toți ca într-o transă.
Am reușit cu mari eforturi să ne facem loc printre grămezile de indivizi care nu păreau să conștientizeze nimic din ce se petrecea în jurul lor. Erau foarte concentrați pe dansul acela pe care-l întrețineau într-un mod dezordonat. Deja mă durea capul și mă tot întrebam cum aveam să rezist măcar o bucată scurtă de timp în hărmălaia asta. Era ceva teribil. Nu cred ca aș fi putut să țin niciodată pasul cu ei, oboseam doar privindu-i.
Într-un final și când aproape că obosisem tot îndepărtând corpuri din jurul meu, ne-am apropiat de bar unde ne aștepta deja Sarah care sorbea de zor dintr-un pahar. Ne-a întâmpinat cu o expresie veselă pe față, semn că era mulțumită de atmosfera din jur.
- Hei, ați ajuns în sfârșit! a strigat ea la noi, chiar și așa de abia i-am perceput cuvintele.
- Ne aștepți de mult? s-a interesat Mandy așezându-se în dreapta ei, în timp ce eu am ocupat locul din stânga.
- De vreo cinci minute, a încredințat-o ea printre alte sorbituri. Mi-a făcut poftă cu ce avea acolo încât am comandat împreună cu Amanda, același cocktail Cosmopolitan pe care îl consuma ea. Sarah a făcut un semn și într-o clipă barmanul a fost lângă noi făcându-ne cu ochiul, chestie care m-a dezgustat.
M-am uitat prin jur și nu am putut observa decât oamenii care stăteau ca și noi la bar și făceau conversație, cea mai mare parte dintre ei plictisiți. Unii se străduiau să prostească tinere pe care să le atragă mai apoi în privat la o discuție intimă și personală. Una pe orizontală. Le priveam și îmi era milă de fetele acelea fără aspirații care se mulțumeau cu resturile altora. Bărbații puteau fi uneori mai răi decât animalele de pradă. Cel puțin fiarele sălbatice se luptau ca să supraviețuiască, însă ființele acestea demne de dispreț faceau totul din pură plăcere și se bucurau atunci când profitau de o fată naivă și inocentă care nu reușea să vadă mai departe de un cadou ieftin și niște bani murdari aruncați în silă.
Ochii mi-au căzut pe un tip de vârstă medie, îmbrăcat la costum fără sacou și cravată, și având nasturii descheiați până la mijlocul pieptului său păros, care pipăia nestingherit o fetișcană destul de timidă și jenată ca să poată refuza avansurile lui obscene. Era mult prea tânără pentru el și m-am gândit că o fi vreuna din studentele acelea venite din orașe de provincie în speranța unui viitor și care trebuia să facă neapărat bani ca să se întrețină la facultate. Nu le condamnam, la urma urmei cine eram eu să fac asta, făcusem parte chiar din aceeași categorie la un moment dat!? Știam foarte bine cât de dură era viața cu cei mai puțini norocoși din punct de vedere financiar și că pentru a ajunge să reușești trebuia să fi dispus să renunți la multe lucruri, printre care se număra și demnitatea. Să-ți abandonezi principiile și să te umilești în fața acelor nenorociți crescuți toată viața în puf și care credeau că pot călca pe alții în picioare doar pentru că ei aveau o cantitate mai mare de hârtii valorice.
Când bărbatul i-a pus cu îndrăzneală o mână pe picior și a încercat să o introducă sub fusta mult prea scurtă a acesteia, fata a icnit și a încercat să se retragă din mâinile lui libidinoase. Tipul a insistat plasându-și acum amândouă palmele pe coapsele ei și trăgând-o mai aproape de el. Le-a urcat apoi cu nesimțire pe mijlocul ei plasându-le pe sânii bogați și generoși care se revărsau din decolteul adânc și făcând-o să se simtă ca o marfă gata să fie achiziționată de cel mai josnic cumpărător.
Amanda și Sarah discutau despre ceva la care eu nu mă putea concentra deoarece capul îmi vâjâia deja de groaza și repulsia provocate de acest jeg de om. Fata se străduia acum să-l împingă și să scape din mâinile gunoiului dar evident el era mult mai puternic și oricâte eforturi făcea îi erau zadarnice. Lumea din jur nu părea să realizeze ceea ce se întâmpla, toți fiind concentrați la atmosfera din jur, iar muzica și rumoarea din încăpere făceau ca sunetele și gesturile ei de nepuțință să fie invizibile pentru ceilalți.
Îmi înfigeam unghiile în tejgheaua barului ca să pot rezista impulsului de a reacționa. Mă îngrozea doar ideea ca în această noapte viitorul unei fete va fi distrus de o mizerie umană.
Jigodia s-a ridicat dintr-o dată și a început să o tragă pe tânără afară după el. Acela a fost momentul culminant pentru mine căci nu am mai putut îndura să stau indiferentă la ceea ce se petrecea chiar în fața mea și am țâșnit de pe scaun grăbindu-mă să-i ajung înainte să se evapore prin mulțime. Nu știu de unde am găsit în mine curaj, dar m-am proprit în fața lor și cu cea mai mare îndrăzneală posibilă l-am împins pe bărbat de un umăr cu toată forța de care am fost în stare. Omul s-a dezechilibrat imediat fiind luat complet prin surprindere de gestul făcut de mine. Fata scăpase în sfârșit de sub dominația lui și asta mă bucura, chiar dacă eram eu însămi înspăimântată anticipând reacția lui.
Doar o secundă i-a trebuit să-și revină și să se apropie amenințător de mine. Aveam inima cât puricele și totuși am reușit să mă dezmeticesc o clipă și să-mi îndrept privirea pe cealaltă persoană terifiată de lângă mine. Se uita la mine cu recunoștiință și mi s-a înmuiat sufletul văzând-o așa mică și neajutorată. Avea ochii în lacrimi și o simțeam pe punctul de izbucni într-o criză.
L-am ignorat pe tip care știam că mă privește stupefiat și am deschis rapid poșeta. Am cotrobăit după portofel pe care l-am deschis cu mâini febrile și tremurânde, și am scos vreo 2 bancnote de 50 de dolari pe care i le-am îndesat în palmă. Fata m-a privit confuză. Probabil nu înțelegea cine eram eu și de ce făceam toate astea.
- Ia banii ăștia, caută un taxi și du-te acasă, i-am spus încercând să o fac să-și revină în fire.
- Nu, nu pot accepta, mi-a răspuns printre suspine. Vă rog, a continuat întinzând mâna cu banii înapoi spre mine.
- Fă ce ți-am spus, am întrerupt-o. Și acum pleacă înainte ca idiotul ăsta să vină după tine. Am prins-o de umeri și am împins-o încet în direcția ieșirii. Într-un final m-a ascultat și a pornit nesigură spre ușă, privind din când în când înapoi și mulțumindu-mi neîncetat. Bineînțeles că nu se putea auzi nimic de la distanța aceea și doar i-am citit citit pe buze și în privire recunoștiința.
Am dat să mă reîntorc și eu la prietenele mele dar n-am avut nici o șansă în fața bărbatului care duhnea a alcool și a tutun de la o poștă. M-a prins de mână atât de strâns încât aveam impresia că-mi va face oasele încheieturii țăndări.
- Ce crezi că faci, nenorocito? mi-a scuipat cuvintele cu aciditate. Era furios, puteam vedea cu ușurință asta pe fața lui transfigurată.
- Dă-mi drumul, idiotule! am urlat la el pentru că oricum de abia reușeam să ne distingem vocile din larma care era în jur. M-am zbătut să-mi trag mâna din strânsoare de fier în care mi-o ținea și care devenise insistent de dureroasă, fără nici un succes.
Scârba s-a apropiat și mai mult și a început să se frece insinuant de mine. Aveam o senzație groaznică de vomă și mă abțineam din răsputeri să nu scot limba afară din cauza greții provocate. Îmi era și teamă căci nu știam până unde e în stare să meargă această reptilă pe două picioare. Eram mulțumită de mine că salvasem acea tânără credulă de la un probabil viol, dar nu prea știam cum aveam să ies eu acum din această încurcătură.
- Să nu-mi spui că mă voiai pentru tine, păpușă, și de aia mi-ai gonit partenera? a întrebat cu o voce care mă scârbea până în adâncul stomacului.
- Exact, te voiam complet ca să pot să fac asta, i-am aruncat în timp ce mi-am luat inima în dinți și i-am aplicat zdravăn un genunchi între picioare. Durerea provocată l-a făcut să mă elibereze imediat punându-și acum amândouă mâinile în zona intimă și înjurând ca un birjar. A căzut pe jos de durere și a rămas așa zvârcolindu-se câteva minute, timp în care eu îl priveam satisfăcută și uimită de îndrăzneala mea. Se pare că eram totuși capabilă să lupt contra unui bărbat și să mă apăr de una singură și asta-mi dădea mai multă încredere în mine.
Am întors victorioasă spatele scenei în care tocmai se petrecuseră aceste lucruri și am pornit spre locul în care mă așteptau prietenele mele probabil surprinse de faptul că dispărusem de lângă ele fără preaviz. N-am apucat să fac însă prea mulți pași căci am fost încătușată și țintuită în același loc de nenorocitul pe care chiar am crezut că îl anihilasem. Era turbat acum și mă privea cu ochii aproape ieșiți din orbite.
- Curva dracului, unde crezi că pleci? Trebuie să plătești pentru tot ce mi-ai făcut în seara asta. Din cauza ta am pierdut o puicuță numai bună și acum asta, a arătat el spre prohabul pantalonilor săi. Te crezi cumva vreo justițiară să te bagi în treburile altora? Acum ai să-mi faci tu același favor pe care-l așteptam de la cealaltă târfă.
Venele îmi pulsau pe punctul de a-mi ieși prin piele de nervi și dezgust. Cum îndrăznea nenorocitul să-mi vorbească așa, cine se credea? Aveam să-l fac să-și regrete toată existența sa mizerabilă, voi face public caracterul lui infect.
- Dă-mi drumul sau o să urlu de mă vor auzi toți oamenii de aici. A început să râdă într-un fel de-a dreptul grotesc care îmi făcea pielea de găină.
- Zbiară cât vrei, papușă, vei răguși până îți va da cineva importanță. Și acum să nu mai pierdem timpul degeaba, să mergem, în seara asta trebuie să fiu satisfăcut și eu nu-mi las datoriile neachitate.
Panica a pus stăpânire pe mine și m-a cuprins frica doar la gândul că nu mă mai puteam elibera din mâinile lui. Nimeni nu putea să mă ajute pentru că niciunul din cei din jur nu conștientiza ce se întâmplă. Probabil că nici nu le-ar fi păsat, nu era ca și cum eu aș fi fost responsabilitatea cuiva.
Atunci mi-am amintit cu groază că nu aveam nici telefon mobil ca să sun după ajutor, sau oriunde altundeva ca să mă salvez. Pe cât de mult uram dispozitivele alea, pe atât de mult realizam acum cât de folositor ar fi fost unul. Asta nu însemna totuși că nu puteam să-l ameninț cu lucrul ăsta.
- Dacă nu mă lași sun la poliție, am aruncat cu o îndrăzneală fragilă. M-a luat pe nepregătite smulgându-mi geanta din mână și aruncând-o prin încăpere. La naiba! Pierdusem orice speranță de a mă elibera. Am avut un deja-vu când s-a mișcat și a început să mă tragă și pe mine după el. Fata aceea a fost înlocuită de mine, eu eram acum cea care căzuse fără voia ei în mâinile unui ticălos.
Mintea îmi repeta constant că trebuie să-mi revin, să fac ceva, să mă salvez, dar corpul nu era în stare să mă ajute. Ideea mea de a veni în seara asta aici a fost o mare tâmpenie și am știut că nu avea să iasă nimic bun, dar nici într-o mie de ani nu mi-ar fi dat prin cap că am să ajung în ipostaza asta, să profite de mine acest nenorocit. Nu mai trăgeam nici o speranță să scap nevătămată în seara asta atunci când o voce puternică a răzbătut până în adâncul ultimei mele fărâme de conștiință.
- Ia-ți labele jegoase de pe ea! Era chiar lângă noi, iar jigodia luată pe nepregătite a tresărit și s-a oprit în loc dar nu și-a slăbit strânsoarea.
Nu-mi venea să cred, am clipit des ca să mă conving că ceea ce vedeam era real. În fața noastră era chiar el, bărbatul meu misterios. Cavalerul care avea să mă salveze de data aceasta și nu m-am putut abține să nu zâmbesc la vederea lui și a atitudinii atât de impunătoare. Inima îmi bătea să-mi spargă pieptul și aveam impresia că dacă nu-mi voi pune mâinile deasupra ei îmi va smulge carnea. Nu mai aveam aer și gura mi se uscase. Oare ce credea el acum despre mine văzându-mă în situația asta?
Speram așa mult să nu-și formeze vreo părere greșită. Era îmbrăcat în aceleași haine pe care i le-am observat la restaurant, semn că de acolo venise direct aici. Părea mai obosit, iar cămașa lui avea acum mai mulți nasturi deschiși fiind suflecată și ieșită în mare parte din pantaloni. Arăta... răvășit și speram din tot sufletul să nu fie exact ce credeam eu în acel moment. Speram ca înfățișarea lui să mi se cauzeze mie și nu vreunei puștoaice cu trup de model.
M-am uitat cu timidate la chipul lui dar el nu mă privea, era prea ocupat cu cel care mă ținea captivă. Mimica feței lui întrecerea orice amenințare vocală și mă așteptam ca din moment în moment să-i iasa flăcări pe nas și pe ochi. Amărâtul ăsta nici nu se putea compara cu Han Davis. Mușchii maxilarului i se zbăteau incontrolabil și o adâncitură i se conturase pe frunte. Era ca un vulcan gata să erupă.
- Cine ești tu să-mi dai mie ordine? a strigat ticălosul indignat. Fac ce vreau cu ceea ce-mi aparține și acum dă-te că vrem să ajungem undeva.
- Dacă-ți mai spun încă o dată să-ți iei membrele împuțite de pe ea, vei fii un om mort! s-a răstit puternic la bărbatul pe care îl simțeam deja tremurând. Știa și el că nu avea prea multe șanse în fața uriașului și cam bătea în retragere.
Mi-a eliberat în cele din urmă brațul și când a deschis gura s-a simțit imediat în glasul lui schimbarea de atitudine.
- Uite, doar lasă-ne să plecăm. Nu te cunosc și nu am nici o treabă cu tine, ea îmi este datoare și trebuie să-mi plătească așa că dacă vrei...
- Cară-te dracului până nu pun mâna pe tine și-ți rup oasele nenorocite! a tunat salvatorul meu. E ultimul avertisment ca să dispari din ochii mei! Bărbatul era vizibil speriat, conștientiza și el că amenințările erau foarte serioase. Calcula acum în gând dacă să plece sau să rămână să îi țină piept. Atunci când i-a răspuns deja nu mai era coerent pe propriile cuvinte.
- B,b,bine, plec, dar ea trebuie să vină cu mine... Parcă era tâmpit și nu înțelegea. Dacă situația nu ar fi fost atât de gravă aproape că m-ar fi apucat râsul. Era de-a dreptul penibil.
Mi-am frecat mâna care mă durea și pe care apăruse o vânătaie urâtă. M-am strâmbat din cauza presiunii pe care o simțeam încă în carne. Han mi-a observat imediat gestul și s-a încruntat chiar mai mult decât era deja. O venă i-a pulsat violent la gât și am știut că până acolo i-a fost amărâtului.
Într-o secundă și-a înfipt cu agresivitate degetele în gâtul lui și a înaintat așa cu el până când l-a izbit cu spatele de tejghea. Omul dădea să se apere folosindu-și mâinile ca un scut înaintea uraganului dar fără nici un rezultat. S-a auzit un sunet straniu ca și cum spatele i-ar fi trosnit când a făcut contact cu suprafața tare și dură. Dar nu s-a oprit acolo, a ridicat celălalt braț liber și i-a trântit un pumn drept în nas, care a luat dintr-o dată alta direcție și s-a umplut de lichid roșu.
Reptila nu era speriată, era terifiată, probabil că regreta amarnic acum că nu-și luase picioarele la spinare atunci când a fost sfătuit să o facă. Văzându-l acum în starea asta mai că mi se făcea milă de el, dar am trecut repede peste acest sentiment amintindu-mi ceea ce avea de gând să facă, cu fata aceea, cu mine... Nu, o merita din plin. El era unul din acei bărbați care se credeau puternici doar când era vorba de cei slabi, femei, copii, animale, cunoșteam genul lui. Niște lași nenorociți care erau frustrați că nu pot concura cu cineva mai puternic decât ei. Doar că acum își găsise nașul.
Han și-a luat mâinile de pe el și bărbatul s-a scurs ușor pe jos lângă bar. Probabil că sistemul lui de operare era la pământ așa cum era și el în momentul de față și încerca cu greu să se reculeagă. Își stergea întruna cu mâneca desfăcută a cămășii lui albe nasul, din care curgea fără oprire sânge.
Uriașul îl privea încă furios și nu părea să-l calmeze deloc nici măcar tratamentul pe care i-l administrase. Era în căutare de mai mult, setea nu îi era încă potolită. Am considerat atunci că era cazul să intervin, se crease demult o scenă de circ și lucrurile nu puteau să ia amploare, era mai mult decât suficient. Lumea observase reprezentația de mai devreme și se adunase în jurul nostru ca la spectacol. Stăteau toți cu gurile căscate și nu înțelegeau ce se întâmplă. Nu puteam pricepe curiozitatea și nevoia oamenilor de a-și băga nasul peste tot și de a afla chiar și ce nu ar fi trebuit să-i intereseze. Mereu am fost enervată de lucrul ăsta. Le-am zărit pe cele două prietene ale mele care se alăturaseră mulțimii și cumva îmi recuperaseră și geanta, iar acum mă priveau la fel de nedumerite.
Am reacționat la timp și m-am grăbit să-i prind mâna lui Han exact când acesta se pregătea să-i aplice o a doua corecție nefericitului care se afla tot pe jos acolo unde căzuse.
- Oprește-te! i-am șoptit temătoare. A ridicat ochii spre mine și a forțat oprirea direcției mâinii. Te rog, am continuat, e de ajuns, a înțeles deja, i-am arătat cu capul felul jalnic în care se afla bărbatul.
Cămașa ieșită din pantaloni era pătată peste tot de sânge, nasul îi era spart și avea acum o formă ciudată, se strâmbase și era probabil că va avea nevoie de intervenție medicală. Se uita cu ură și dispreț la agresorul său fiind cu atât mai nervos din cauza faptului că nu putea face nimic.
S-a ridicat cu greu într-o mână, ajutat într-un final de cineva de pe margine și a început să zbiere furios:
- O să mi-o plătești, mi-o veți plăti cu toții! Asta nu va rămâne așa! A aruncat amenințarea privind de jur împrejurul mulțimii, apoi ne-a întors spatele trăgându-și picioarele după el și strecurându-se prin mulțimea care se dădea la o parte ca să-i facă loc.
Mi-am dat seama că aveam încă mâna pe bărbatul de lângă mine și mi-am îndepărtat-o dintr-o dată ca arsă. Mă privea cu duritate, nu se liniștise încă iar mie nu-mi plăcea deloc felul în care se uita la mine. A întrerupt contactul cât să arunce o uitătură urâtă celor din jur pentru a-i face să înțeleagă că show-ul se terminase și era timpul să-și vadă de treburile lor. Mulțimea s-a evaporat puțin câte puțin și nu mai rămăseseră într-un final decât cele două însoțitoare ale mele. Așteptau încă o explicație, dar nu îndrăzneau să se apropie așa că ne urmăreau de la o oarecare distanță.
- Ce cauți aici? s-a răstit la mine pe un ton sever și implacabil. Am tresărit pe moment dar m-au enervat imediat cuvintele lui. Cine se credea?
- Nu am de ce să-ți dau ție explicații! am șuierat susținându-i privirea tăioasă.
- Serios? Și-a îngustat ochii în timp ce-și relaxa palma cu care-l lovise pe ticălos. Ba eu cred că ai, a continuat apropiindu-se până a ajuns față în față cu mine. La urma urmei dacă nu eram eu cine știe ce-ți făcea acum mizerabilul ăla. Era mai calm și mă privea cu seriozitate. Totuși continua să mă enerveze felul în care-mi vorbea.
- Mă puteam descurca și singură, nu era nevoie să intervii, i-am întors-o încrucișându-mi brațele la piept și mutându-mi privirea de la el.
- Sunt sigur că puteai, de aia te-ai bucurat ca un copil mic de o înghețată atunci când m-ai vazut, mi-a tăiat-o rânjind cu superioritate. Fir-ar! Pentru Han Davis eram ca o carte deschisă și lucrul acesta mă călca pe nervi.
- Ce??! În visele tale, Davis! i-am aruncat nervoasă. De fapt nici nu știu de ce-mi bat capul cu tine, așa că... Am încercat să fac un pas în lateral dar el mi-a imitat mișcarea. Nu aveam nici o șansă să scap de el prea ușor. M-am uitat la prietenele mele cerând ajutor, dar nu s-au mișcat din loc și m-am enervat și pe ele.
- Nu până nu-mi spui ce făceai aici. Era hotărât să scoată de la mine adevărul, dar mai bine aș fi murit decât să recunosc că el era motivul pentru care venisem. Mă privea cu ochii aceia gri pătrunzători, de panteră, care parcă treceau prin corpul meu. Mă topeam toată doar prin faptul că stătea lângă mine cu statura aceea impozantă, mă străduiam din răsputeri să nu-l ating, sau să-l întreb dacă e bine, dacă se rănise atunci când și-a descărcat furia pe netrebnicul ăla.
- Ce pot face într-un club? Am venit să mă distrez cu prietenele mele, i-am răspuns făcându-i semn spre cele două fricoase care stăteau la colț ca babele în loc să vină să mă scoată din belea.
- Și ce coincidență că tocmai aici eram și eu, nu-i așa? Nu mă credea deloc și la naiba dacă o să încep acum să-i dau lui explicații despre ce fac în timpul meu liber.
- Exact, ce coincidență, l-am îngânat zâmbind forțat. Acum nu mă mai face să-mi pierd timpul și...
- De ce m-ai sunat? a întrebat luându-mă pe nepregătite.
- Nu te-am sunat pe tine, Davis, nu te mai flata singur. Acela e telefonul meu și îl vreau înapoi. Eram atât de aproape încât îi simțeam respirația caldă pe fruntea mea. Agitația din jur se oprise și eram numai noi doi în toată sala. Expresia lui era acum una flămândă și am înghițit în sec de abia reușind să rămân lucidă, căci el îmi anihila rapid orice rațiune și ceea ce-mi rămânea era doar stomacul făcut ghem și pulsul care-mi trepida cu o viteză fantastică.
- Și eu te vreau pe tine, a șoptit răgușit și m-a prins de mijloc aducându-mă spre el. Eram pierdută și doar el îmi era calea spre fericirea atât de dorită și căutată.