Lucy P.O.V
Vara s-a terminat şi deja peste câteva zile voi începe din nou facultatea. Sunt în ultimul an şi sper ca acesta să fie cel mai bun. Această vară a fost chiar cea mai reuşită din viaţa mea. Fac parte dintr-o nouă familie şi una numeroasă, îi am pe cei dragi alături şi cel mai important...l-am cunoscut pe Angello, dragostea mea. Îmi pare totuşi bine că sunt în ultimul an şi voi termina odată facultatea. Dar îmi pare foarte rău pentru că Angello va fi şi el la facultate, iar noi ne vom vedea mult mai rar. Un mare gol îşi face prezenţa în stomacul meu când mă gândesc la acest lucru, însă ultimele zile înainte să înceapă facultatea, am de gând să le petrecem împreună.
Mă trezesc dimineaţa destul de supărată, realizând că mai sunt doar două zile din aşa zisa 'vacanţă'. Mă ridic cu greu din pat şi-mi fac drum spre baie. Îmi fac rutina zilnică şi intru în dressing ca să mă îmbrăca.
Părul mi-l prind într-o coadă sus şi cobor în bucătărie, văzându-i pe ceilalţi servind micul dejun.
— Bună dimineaţa! îi salut şi mă aşez la masă pe locul liber de lângă Angello.
Îmi depune un sărut pe obraz şi mă întreabă din priviri ce am pătit. Nu-i răspund şi încep să mănânc fără niciun chef. Până la urmă ce aş putea să-i zic? Că mă gândesc de câteva zile în continuu doar la faptul că s-ar putea să ne distanţăm cât timp suntem la facultate? Oricum nu am ce face în privinţa asta... Îi observ pe toţi cum îşi fac un schimb de priviri între ei, apoi se uită la mine confuzi. Termin de mâncat şi după ce m-am scuzat, ies din bucătărie, mergând spre curte şi mă aşez pe un şezlong de lângă piscină. Îmi ţin genunchii strânşi la piept şi îmi sprijin capul pe ei, simţind cum mi se formează lacrimi în colţurile ochilor.
Angello P.O.V
Oare ce a păţit Lucy? Trebuie neapărat să aflu. Se vede că o frământă ceva de zile bune şi nu este deloc în apele sale. Când am văzut că iese din bucătărie atât de posomorâtă şi supărată, m-am dus repede după ea. O găsesc pe iubirea mea stând pe un şezlong lângă piscină cu capul aşezat pe jenunchi. Mă apropii încet de ea şi îi văd ochişorii săi minunaţi inundaţi de lacrimi. Doamne, oare de ce plânge? Urăsc s-o văd plângând.
— Iubito, ce ai păţit? Eşti bine? o întreb şi mă aşez lângă ea, cuprinzând-o în braţe.
— Nu... îmi spune, ghemuindu-se mai bine în braţele mele.
— Dar ce s-a întâmplat?
— Stii doar că peste două zile va începe din nou facultatea şi mie... Mi-e teamă să nu ne distanţăm sau să te pierd. Nu ne vom mai putea vedea atât de des şi... Și nu ştiu cum voi putea rezista fără tine! îmi spune, acum privindu-mă în ochi şi începe să plângă mai tare.
— Of, iubito... Nu trebuie să-ţi fie teamă. N-o să mă pierzi deloc. Îţi promit că ne vom vedea în fiecare weekend aici şi vom vorbi la telefon. Te voi suna în fiecare zi. Promit! Dar te rog, nu mai plânge! Nu suport să te văd aşa. îi spun şi-i depun un sărut pe frunte.
— Îmi promiţi?
— Da, iubita mea. Îţi promit! îi spun sincer şi o sărut apăsat.
Mai stăm câteva minute pe şezlong, ţinând-o strâns la pieptul meu până ce văd că se linişteşte.
— Şi ai ceva planuri pentru astăzi, scumpo?
— Deocamdată niciunul. Ce propui să facem?
— Atunci ce ai zice de un grătar sau picnic în familie?
— Un grătar sună bine. îmi spune şi ne întoarcem înapoi în casă şi le spunem celorlalţi despre ideea noastră.
Au fost de acord şi în acest fel ne-am petrecut toată după-amiaza împreună, ca o adevărată familie.
Lucy P.O.V
A doua zi, mă trezesc extrem de somnoroasă şi oftez zgomotos când mă gândesc că azi trebuie să merg cu mama la cumpărături. Pentru că... ei bine, nu prea mi-am luat cu mine haine groase când am venit aici şi deja este toamnă. Presimt că va fi o zi foarte obositoare astăzi. Mă întorc pe cealaltă parte, căscând şi îl văd pe Angello dormind dus. Arată atât de drăguţ cu buzele sale puţin întredeschide şi cu părul ciufulit care îi cade pe frunte!
— Te trezeşti, somnorosul meu mic? îl întreb la ureche în timp ce-i depun mici săruturi pe toată faţa şi începe să se foiască puţin, dând semne că se trezeşte.
— Mmm... mormăie, având încă ochii închişi şi se mută cu capul pe pieptul meu.
— Haide, somnorici! îi spun şi încep să chicotesc când îşi freacă ochii somnoros, precum un copilaş proaspăt trezit din somn.
— Bună dimineaţa, iubito! Cât este ceasul? îmi spune când îşi deschide ochii în sfârşit.
— Neaţa, iubitule! Este 10:30.
— Am dormit ceva, nu glumă. Tu te-ai trezit demult?
— Nu, doar acum câteva minute. îi spun şi vreau să mă ridic din pat, dar nu pot pentru că mă ţine strâns lângă el.
— Mai stai puţin cu mine! îmi spune şi îşi aşează capul înapoi pe pieptul meu, închizându-şi din nou ochii.
— Haide, iubitule... Trebuie să cobor. I-am promis mamei că vom merge la cumpărături azi şi cred că va veni şi Bella cu noi. Deci, cam toată după-amiaza vom fi plecate. îi spun cu părere de rău, în timp ce-mi trec degetele prin părul său.
— O să-mi fie dor de tine.
— Şi mie de tine, iubitule. Vor trece repede aceste câteva ore şi o să ne vedem din nou.
— De abia aştept. Atunci după ce vă întoarceţi, mergem într-un loc doar noi doi? îmi spune şi-mi depune un sărut pe maxilar.
— Sigur. îi spun şi-l sărut apăsat, lăsându-mă acum să mă ridic din pat.
Intru în baie pentru a-mi face un duş şi ies înfăşurată într-un prosop. Se pare că Angello a plecat, dar oare unde s-a dus? Sper doar să fie prin preajmă înainte să plecăm pentru că o să-mi fie foarte dor de el. Chiar dacă vom fi despărţiţi doar pentru câteva ore, deja simt că îmi lipseşte. Nu ştiu cum o să rezist fără el cât timp voi fi la facultate, dar trebuie s-o fac. Îmi aleg nişte haine potrivite pentru vremea cam mohorâtă de afară şi comode pentru o repriză de cumpărărturi.
Într-un rucsac micuţ îmi pun portofelul, telefonul şi alte chestii banale. Înainte să ies pe uşă, dau "nas în nas" cu Angello care intră în camera mea.
— S-a întâmplat ceva, iubitule? îl întreb şi mă apropii de el.
— Nu. Doar am venit să te văd înainte să pleci. Apropo, arăţi superb! îmi spune şi mă trage de talie spre el, lipindu-mă de pieptul său.
—Mă bucur că ai făcut asta. Şi mulţumesc. îi spun şi-l sărut apăsat.
Cobor jos în sfârşit, văzându-le pe mama şi Bella care mă aşteaptă pe canapea. Bella este îmbrăcată cu nişte pantaloni negri din piele, o cămaşă în carouri albe şi negre, iar în picioare o pereche de bocanci negri. Mama mă aşteptam să fie îmbrăcată într-una dintre rochiile ei office, dar spre surprinderea mea o văd îmbrăcată cu nişte pantaloni negri evazaţi cu talie înaltă, un pulover roşu pe gât şi o pereche de stiletto cu toc nu foarte înalt. Arată demenţial! Întotdeauna elegantă. Decidem să mergem cu maşina mea, aşa că mama s-a pus pe locul din faţă, iar Bella pe bancheta din spate. Ajungem la mall şi începem să luăm toate magazinele la rând.
Ne-am cumpărat o grămadă de haine, pantofi, accesorii şi alte chestii feminine. După vreo trei ore obositoare de cumpărături, intrăm într-una dintre cafenelele de aici. Ne aşezăm la o masă şi aşteptăm să ne ia cineva comanda.
— Şi scumpo... Eşti nerăbdătoare să începi din nou facultatea? o aud pe mama întrebându-mă, văzând-o mai entuziasmată ca şi mine.
— Deloc! îi spun sincer şi mă privesc amândouă confuze.
— De ce?
— Păi... Eu şi Angello nu ne vom mai vedea atât de des şi îmi va fi foarte dor de el. îi spun, având privirea în jos.
— Of, scumpo... Totul va fi bine. îmi spune mama şi vin să mă îmbrăţişeze.
— Vă iubesc! le spun, strângându-le mai tare în braţe.
Momentul nostru de familie este întrerupt de vocea chelnerului.
— Bună ziua! Ce aţi dori să comandaţi?
— Eu vreau o cafea cu lapte. îi spun fără să-l privesc.
Mama şi-a comandat un expresso dublu, iar Bella un cappuccino cu caramel. Chelnerul pleacă să ne aducă comanda, iar eu tot gândindu-mă la Angello, mi-a venit o idee inedită.
*
După ce ne-am plătit consumaţia, ieşim din cafenea încărcate cu pungi de toate mărimile.
— Mamă, eu mai am o treabă de rezolvat în oraş. Voi puteţi merge cu maşina mea. Eu o să i-au un taxi. le spun, iar mama şi Bella mă privesc cam suspicioase.
— Bine, scumpo. Atunci du-te tu liniştită şi vom lua noi taxiul.
— Ok, mamă. Mulţumesc. spun şi le îmbrăţişez.
Ducem pungile la maşină, ele pleacă şi imediat după aceea, urc în maşină. Demarez în trombă spre...un salon de tatuaje. Nu mi-am mai făcut unul până acum şi îmi este cam frică, dar acesta chiar merită. M-am decis să-mi fac unul pe încheietura mâinii, unde o să fie desenat ceva mai micuţ şi care să ne reprezinte pe amândoi. Prin acest tatuaj vreau să ştie cât de mult îl iubesc, iar când voi privi tatuajul mă voi gândi la el. În scurt timp am ajuns la salon şi mă opresc în faţa uşii, simţindu-mi picioarele tremurând de emoție. Dar îmi doresc mult asta şi pentru Angello voi fi în stare de orice. Intru înăuntru şi mă întâmpină o fată cam de vârsta mea, brunetă şi cu ochii albaştri. Este chiar frumoasă şi îi observ câteva tatuaje interesante pe ambele braţe.
— Bună! o salut, zâmbindu-i.
— Bună! Numele meu este Kate, proprietara salonului şi totodată cea care se ocupă de tatuaje. Te pot ajuta cu ceva?
— Eu sunt Lucy. Mă bucur să te cunosc. Da, aş vrea un tatuaj micuţ pe încheietură.
— De asemenea. Atunci spune-mi cum ai vrea să arate. îmi spune şi mă conduce spre un scaun unde îmi face semn să mă aşez.
— Păi, încă nu ştiu exact, dar aş vrea să fie ceva semnificativ pentru mine şi iubitul meu.
— Ok, am înţeles cam la ce te referi. Am câteva modele aici de unde poţi alege şi sunt sigură că îl vei găsi pe cel dorit. spune şi îmi întinde un catalog măricel, unde sunt desenate o mulţime de tatuaje micuţe pentru cupluri.
Răsfoiesc catalogul în continuare, până ce îmi atrage atenţia un tatuaj care mi se pare perfect pentru ce-mi doresc eu. Este vorba despre două inimioare care sunt unite sub formă de semn al infinitului şi mi se pare că ne reprezintă pe amândoi sau mai bine spus, relaţia noastră. Inimile noastre sunt unite pe veci.
— Acesta este perfect! spun şi îi arăt tatuajul pe care mi-l doresc.
Între timp...
Angello P.O.V
Lucy e plecată de dimineaţă cu Madeline şi Bella la cumpărături, iar eu simt că mor de dorul ei. Nu ştiu cum o să rezist fără ea când voi fi la facultate, dar trebuie s-o fac. Într-un timp atât de scurt, m-a făcut să devin dependent de persoana sa. Ea este totul pentru mine și vreau să realizeze cât de mult o iubesc. Vreau să am ceva permanent, care o să-mi amintească mereu de ea... Un tatuaj!
Nici nu mai stau pe gânduri şi mă urc în maşină, gonind pe şosea spre un salon de tatuaje, dar în acelaşi timp mă gândesc şi ce tatuaj îmi doresc. Cred că îmi voi tatua pe încheietură un semn sau ceva mai micuţ care să ne reprezinte pe amândoi şi să ne definească perfect relaţia. Sincer să fiu, îmi este foarte frică de ace, dar o s-o fac şi pe asta. Lucy merită orice. Într-un sfert de oră ajung în faţa unui cunoscut salon de tatuaje, intru înăuntru şi merg spre un tip masiv, înalt cu părul şaten spre blond şi ochi verzi. Parcă seamănă puţin cu Luciano, dar în fine... Ne salutăm, dând mâna prieteneşte şi aflu că se numeşte David. Mă invită să mă aşez pe un scaun mare şi care pare extrem de comod.
— Deci, cum îţi doreşti să fie tatuajul şi în ce zonă vrei să ţi-l fac? mă întreabă şi îmi prezintă un catalog plin cu modele de tatuaje mai mici.
— Pe acesta îl vreau şi să fie pe încheietura mâinii stângi.
— Ok. îmi spune scurt şi se apucă de tatuaj, abţinându-mă din greu să nu tremur de frică.
Lucy P.O.V
Îmi place foarte mult cum a ieşit tatuajul. A durut puţin, dar a fost suportabil. I-am plătit lui Kate, apoi pornesc spre casă. Ajung în puţin timp şi las pungile mamei şi Bellei în living, iar pe ale mele le iau cu mine în cameră. După ce îmi fac un duş şi mă schimb în nişte haine mai lejere, mă apuc de făcut bagajul. Îmi scot din dressing două geamantane mari, punându-mi în ele lucrurile pe care le-am cumpărat azi şi câteva pe care le aveam deja, plus alte lucruşoare necesare. În timp ce îmi puneam ultimele lucruri în bagaj, simt două mâini calde pe abdomenul meu care mă presează de un piept tare. Un zâmbet larg îmi apare pe chip, ştiind deja cine este. Îmi las capul pe umărul său, inhalându-i parfumul minunat.
— Mi-a fost dor de tine, iubito. îmi spune suav la ureche şi în acest moment mă străbat mii de fiori prin tot corpul.
— Şi mie mi-a fost dor de tine, iubirea mea. îi spun şi mă întorc cu faţa spre el.
Se apropie de mine şi mă sărută dulce. Ce dor o să-mi fie de buzele sale, de atingerea sa caldă...de el pur şi simplu. Îmi duc mâinile după gâtul său şi adâncesc sărutul, făcându-l mai pasional decât era deja. Întrerupem sărutul doar atunci când avem nevoie de aer și vreau să-l iau pe Angello de mână, dar din greşeală îl apuc de încheietură şi-l aud scotând un geamăt de durere. Ce naiba?!
— Iubitule, ce ai păţit? îl întreb, devenind panicată.
— Nimic, nimic! îmi spune repede, având vocea cam agitată.
Mda... Din nefericire, mă minte în acest moment.
— Angello, te rog nu mă minţi! Ce ai păţit?! Te doare ceva? îi spun şi îmi cobor privirea spre încheietura sa.
Dumnezeule, are un bandaj la mână!
— Iubitule, ce-i cu bandajul acesta? Te-ai rănit cumva? Te rog, spune-mi! Mă sperii. îi spun si-i ridic într-o mână încheietura, având grijă să-mi ascund cealaltă mână a mea cu tatuajul la spate.
Nu vreau să-i arăt momentan tatuajul. Aş vrea să-i fac o surpriză şi să i-l arăt mâine dimineaţă, înainte să plec.
— Nu am păţit nimic rău, iubito. îmi spune, muşcându-şi buza de jos stresat şi vrea să-şi tragă mâna dintr-a mea.
Însă, nu-mi pasă ce vrea el să facă şi-i arunc o privire încruntată, iar acesta începe să-şi dea jos bandajul. Mă trec toate transpiraţile când mă gândesc că poate are vreo rană sau s-a accidentat în vreun fel, dar fac ochii cât cepele când văd ce are de fapt la încheietură. Are tatuat în acelaşi loc ca şi mine, exact tatuajul pe care mi l-am făcut eu astăzi. Doamne, nu-mi vine să cred! Cum s-a putut întâmpla să ne facem exact acelaşi tatuaj şi în aceeaşi zonă? Dar mai ales, mă bucură faptul că am gândit la fel. Îmi duc mâna la gură de şocată ce sunt în aceste momente şi fără să realizez, simt cum lacrimile de fericire îmi inundă obrajii.
— Iubitule... reuşesc să-i spun de abia şoptit.
— Îţi place? L-am făcut ca să-mi amintească mereu de tine, de noi...
Nu-i răspund pentru că am rămas complet fără cuvinte, dar în schimb îi sar în braţe şi-l îmbrăţişez cât pot eu de tare.
— Iu-Iubito...nu mai pot...să respir!
— Oh, scuză-mă... îi spun, făcând o faţă nevinovată.
El începe să râdă, dar devine serios când îmi vede încheietura. Fir-ar, am uitat de ea!
— Lucy, dar tu ce ai păţit la mână? mă întreabă îngrijorat, privindu-mă suspicios.
— Ăăm... Eu...
Îmi ia mâna într-a sa şi începe să-mi dea jos micuţul bandaj din jurul încheieturii, părând şocat când îmi vede tatuajul.
— Iubito...
— Şi eu l-am făcut ca să-mi amintească de tine atunci când îl privesc.
— Te iubesc! îmi spune simplu, strângându-mă la pieptul său.
— Şi eu te iubesc, dragostea mea! Nici nu-ţi închipui cât de mult... îi spun şi eu la rândul meu, sărutându-l apăsat.
*