-Andy...Unde îmi este telefonul?
-Iartă-mă, scumpo! Dar nu mai există aşa ceva. Snyder te va găsi folosind toate mijloacele posibile.
-Păi şi eu ce naiba o să fac? Nu pot să stau să frec menta degeaba.
-Nu o să stai degeaba... De fapt cred că o să stai degeaba.
-Mă simt ca la închisoare! oftă ea.
-Nu chiar, scumpo! începu el să râdă. Eşti mai degrabă sechestrată la domiciliu!
Alexis îl privi de parcă era vreun nebun şi se aştepta în orice momet ca brunetul să înceapă să râdă.
-Glumeşti, nu?! îl privi ea şocată.
-Scumpo, arăt de parcă aş glumi?!
Andy îi făcu cu ochiul şi tocmai când se pregătea să o întrebe dacă îi era foame, în cameră dădu buzna Alexander.
-Glumeşti?? se uită Alexis la şaten. Ăsta locuieşte aici? îşi ridică privirea spre tavan şi se puse în genunchi în mod dramatic. De ce, Doamne, mă pedepseşti în halul ăsta? Cu ce ți-am greşit ?
Andy se uită la ea amuzat şi îi făcu semn lui Alexander să iasă din cameră. Se apropie de roşcată şi se aşeză lângă ea imitându-i poziția. Alexis îşi întoarse capul în aşa fel încât să-l observe şi îl privi iritată.
-Ce crezi că faci?
-Ce fac? o privi el cu o față inocentă.
Alexis îşi ridică o sprânceană .
-Asta! gesticulă ea cu mâinile spațiul dintre ei. Nu mai fă asta! Intri mereu în bula mea de intimitate . Spațiu personal, da?!
-Bulă de intimitate? începu să râdă nemaiputând să se abțină.
-Ooo...Mai taci! Doar lasă-mă în pace. Vreau să mă gândesc.
-Să te gândeşti?? La ce, roşcato? întrebă el nedumerit.
-Cum la ce? La nenorocitul de Snyder şi la cum să scap de aici.
-Ştii că nu ai nici o şansă, nu? o privi el amuzat.
-Merită să încerc! Fie că îmi rup şi gâtul, fac orice numai să scap de voi doi.
- Auci!...îşi duse el mâna în dreptul inimii. Asta a durut, roşcato! Chiar atât de răi suntem?
-Pff...Cine, voi?! Deloc...Mai degrabă aş fi preferat să mă tortureze Snyder, decât să mor de plictiseală aici!
Alexis se ridică în picioare şi începu să se plimbe prin cameră. Andy se ridică şi el şi îi imită mişcările chicotind. Arătau precum nişte patrule. Alexis nu îl observă pe brunet cum o imita şi se adânci şi mai tare în gânduri. Dacă ar sări pe fereastră, şi-ar rupe eventual o mână sau un picior...sau ambele...Să iasă pe uşă? Neah...Oricum nu ar reuşi..atât timp cât cheile nu erau la ea. Dar dacă s-ar da pe lângă Andy? S-ar distra şi în acelaşi timp ar lua şi cheile...Ar merge. Ar face orice pentru a scăpa de cei doi, în special de Alexander! Avea el ceva...suspect! Şi apoi, de unde naibii ştia brunetul de Snyder? Şi era prea mare coincidența ca tocmai el să o salveze! Adică...Serios acum! Ce şanse erau să apară tocmai el fix în momentul ăla? Ceva nu se leagă. Dar ce? Şi de ce nu avea voie să îşi sune prietenii? Telefonul ei ,cât şi al prietenilor ei, era nedetectabil. Sau poate că nu era...De ce tocmai pe ea ar răpi-o ? Era sigură că Snyder putea foarte bine să răpească pe unul dintre prieteni ei. Aşa ar fi lovit-o unde o durea cel mai tare. Nu şi-ar închipui viața fără ei. A făcut orice pentru a-i ține uniți. De asta s-a şi mutat în blocul Christinei după moartea mamei sale. A avut mare noroc că erau de vânzare câteva apartamente în blocul respectiv. Simțea nevoie să vorbească cu ea. Unde naiba era Christine când avea nevoie de ea? De fapt cum naiba va rezista cu ăştia doi în acelaşi apartament? Oftă adânc şi se opri. Simți că ceva se izbeşte de ea şi îşi pierdu echilibrul, aterizând pe un covoraş pufos. Îşi ridică privirea şi observă un Andy amuzat cu mainile la gură, parcă abținându-se să nu râdă. Alexis îl săgetă cu privirea şi se ridică nervoasă, pornind spre el.
-Ce crezi că faci, idiotule? îi împunse ea pieptul cu degetul. Nu îmi este de ajuns că trebuie să vă suport pe voi doi, dar mai nou trebuie şi să îmi apăr spatele!
-Ce vină am eu că eşti o slăbănoagă? se apără Andy.
-Slăbănoagă? Unde, tâmpitule? Am mai multă forță decât dobitocul celălalt.
-Tu? Eşti precum un pui slăbănog. Nici creier nu ai ! râse el de ea.
Alexis îşi miji ochii şi simți cum o venă stătea să explodeze.
-Deci tu îmi spui mie că, noi, femeile, suntem inferioare ? De ce naibii credeți toți că noi trebuie să stăm la cratiță şi să facem copii şi să vă fim servitoare? Chiar dacă aveți o sculă între picioare, asta nu vă face superiori.
-Dar nu am spus asta. Uite,vezi! Alt defect de-al vostru: interpretați mereu greşit cuvintele noastre. Nu am spus că ar trebui să stați la cratiță! Eu consider femeile nişte ființe minunate, delicate.
-Delicate? Hai nu mă face să râd. Şi dacă suntem aşa delicate, cum dracu' se face că ajungem să fim bătute, maltratate, omorâte doar din cauză că mâncarea este prea sărată sau că nu vă îndeplinim ordinele?
Alexis simțea că îi plezneşte capul, iar dacă dobitocul nu tăcea, avea de gând să îl maltrateze.
-Doamne, Alexis! Cum de am ajuns la subiectul ăsta? Ştii foarte bine că am dreptate! replică el cu mândrie. Bărbații au clădit oraşe,locuințe. Bărbații conduc. Iar dacă nu am fi noi, nu ar mai exista nici un copil.
De atât avea nevoie Alexis. Îşi strânse pumnul şi se apropie încet de el. În secunda următoare, pumnul făcu contact cu nasul perfect al lui Andy, ca imediat după să se audă o ruptură. Rânji satisfăcută de rezultat şi se aşeză mulțumită în vârful patului. Se uită amuzată la Andy cum încerca să oprească sângele ce curgea din nas în urma loviturii. Îşi întoarse capul spre ea şi o privi cum îşi pupă pumnul.
-Nu cred că ai făcut asta! spuse el calm.
-Mai vrei? îl ironiză ea.
Andy se enervă şi mai tare şi se hotărî să o lovească unde o doare cel mai tare.
-Nu mă miră de ce te-a părăsit iubitul tău. Eşti o nebună!
-Nu am nici un iubit! sări ea din pat.
-Dar ai avut!
-Nu pomeni de trădătorul ăla! mârâi ea. În viața ta să nu mai pomeneşti de el!
-Că altfel ce? O să îmi spargi nasul din nou?
-Lasă-mă să ies de aici! O să înnebunesc cu tine!
-Nu ieşi nicăieri, Alexis!
-Nu ai niciun drept să mă ții aici!
Alexis se îndreptă spre scaunul de lemn de la birou şi îi smulse un picior. Se întoarse nervoasă apoi spre Andy , care o privea cu indiferență.
-Lasă ăla jos, Alexis! Termină cu copilării de genul ăsta!
Alexis simți cum sângele îi pulsează şi mai tare în vene. Nu era copilăroasă. Nu a avut timp de copilărie. Se enervă şi mai tare şi îşi strânse degetele şi mai tare în jurul bâtei improvizate.
-Nu ştii nimic despre mine! îi scuipă ea cuvintele în față.
Nu îi lăsă timp să răspundă şi îl lovi cu toată puterea în braț. Îl observă cum îşi duce cealaltă mână spre locul impactului , ca apoi să se încovoaie de durere. Se gândi că poate l-a lovit prea tare, dar rămase surprinsă când îi auzi râsul. Ce naiba?! Se dădu un pas în spate când îl văzu cum îşi îndreaptă spatele şi păşeşte amenințător spre ea. Alexis îi observă ochii şi înghiți în sec. Culoarea ochiilor lui se accentuă într-un albastru închis. Simți înțepături şi îşi dădu seama că brunetul îi strângea brațul. Se smuci, încercând să scape de el dar fără reuşită. Îşi îndoi genunchiul şi îl lovi în zona sensibilă. Andy îşi duse mâinile instinctiv în locul lovit, răcnind din cauza durerii puternice.
-Asta pentru că tu crezi că sunteți superiori.
Alexis nu se opri şi îi dădu un şut în zona din spatele genunchiilor, punându-l la pământ.
-Asta pentru că nu îmi dai dracu' drumul din închisoarea asta!
Andy se încovoi de durere şi încercă să se ridice. Dar Alexis îşi continuă atacul. Îl lovi cu piciorul în coloana vertebrală, scoțind un scâncet de la Andy.
-Asta pentru că ai pomenit de trădătorul ăla!
Se apropie de el şi îi luă capul cu ambele mâini. Îl privi şi işi dădu seamă că nenorocitul încă râdea. Se enervă şi mai tare şi îl izbi cu capul de covoraşul pufos.
-Şi asta de plăcere!
Se ridică şi mai nervoasă decât era înainte să îl lovească. Răcni şi se trânti în pat, simțind cum i se închid ochii .
Andy se ridică încet de pe jos şi chicoti uşor. Nu îl dureau loviturile atât de tare, dar rămase şi el uimit de forța micuțului vulcan. Păşi încet spre uşă şi o deschise încet, fără a o trezi pe roşcată, care dormea profund.
Intră apoi în camera lui Alexander şi îl zări la birou.
-De ce atât de pornită pe tine? îl întrebă el pe şaten apropiindu-se de el.
Alexander întoarse capul şi îşi privi prietenul .
-Crede că aş putea să o rănesc. Mi-a spus Christine că roşcata bănuieşte că sunt implicat în ceva şi că nu are încredere în mine.
-Asta explică multe! Este atât de nervoasă! Era să mă cotonogească în cameră! îl privi pe Slexander încruntat. Poveste lungă. Dar când locuiam împreună , nu îmi amintesc să fi avut atâta forță. Tu ai mai vorbit cu iubițica ta? Bănuieşte ceva?
- Vrei să termini? Stiu că te roade invidia! începu Alexander să râdă. Si da! Am vorbit de dimineață. M-a sunat să mă întrebe dacă am văzut-o pe roşcată! Părea panicată. Oricum mi-a spus ceva care te-ar interesa.
Andy se uită la el uimit şi îi făcu semn să continuie.
- Mi-a spus că Alexis nu poate sta fără ea. Pentru Christine nu ar fi vreo problemă, dar roşcata e înnebunită după prietena ei. Îi era frică să nu aibe vreun atac de panică. Mi-a mai spus că roşcata simte nevoia să aibe lângă ea o prietenă. Pe cineva în care are încredere şi care să o facă să râdă.
-Hmm... Prietenă, ha? Sună-o pe Roseline şi spune-i să vină aici. O să le aranjez camera de oaspeți şi o să merg să mai cumpăr un pat şi chestii de fete...
-Pe Roseline? Dar e spioana noastră cea mai bună. Dacă o să avem nevoie de ea?
-Pentru asta există sora ei geamănă. Sun-o şi pe Marlene şi spune-i că sora ei stă pe tuşă şi să îi preia şi misiunile ei. Eu plec! Vezi că ea doarme.
Alexander încuvință din cap şi căută în telefon numărul lui Roseline. Roseline şi Marlene erau gemenele spioane, amândouă având vârsta de 20 de ani. Erau singurele care ştiau numele lor şi unde locuiau. Cu toate că erau născute în aceeaşi zi, nu semănau deloc exceptând culoarea părului. Marlene era blondă cu ochii verzi. Se îmbrăca mereu băiețeşte. Era tupeistă şi avea un simț al umorului bine dezvoltat. Avea un iubit din Filipine, care era foarte înalt pe lângă ea. Marlene avea grijă mereu de sora ei şi încerca să o protejeze de falşii prieteni. Roseline era opusul surorii sale. Avea şi ea aceeaşi culoare a părului, dar ochii ei erau negri. Atunci când zâmbea, ieşeau la iveală două gropițe minunate. Se îmbrăca cât mai feminin şi încerca să îi facă pe toți să zâmbească. Întotdeauna i-a pus pe alții mai presus de persoana ei. Credea că există ceva bun în fiecare persoană. După ce i-a fost ucis iubitul într-un raid de -al lui Damon s-a decis să se răzbune, fapt care a adus-o în slujba lui Snyder.
Pe fața şatenului apăru un zâmbet în timp ce se gândea cum când se gândea la micuțul curcubeu, aşa cum o poreclise colegii, cum încercase odată să decoreze tot sediul cu diferite fundițe şi inimioare, ca după câteva minute Andy să le smulgă pe toate. Îi formă numărul şi după câteva tonuri auzi clinchetul micuțului curcubeu.
-Bună, Alex. Cu ce te pot ajuta?
-Piticule, ce zici de o nouă prietenă?
-Prietenă???Daa...Da!Da! Vreau! Unde e?
-La noi acasă. Fă-ți bagajul şi mişcă aici!
-O să locuiesc cu ea acolo? Ce tare! Aaa...Nu mai rezist! În 10 minute ajung.
*Peste 5 ore
Alexis simți cum ceva sare în patul ei, dar nu vroia să dechidă ochii. Simți din nou o a doua săritură şi auzi o voce caldă.
-Trezeşte-te! Hai, trezeşte-te! Ai dormit mult! Nu mai am răbdare.
-Nuuu....Încă 5 minute! mormăi Alexis.
-Dacă nu te trezeşti, te gâdil.
-Lasă-mă! mormăi Alexis.
Nici nu apucă să termine cuvintele că simți cum două mâini încep să îi gâdile burta.
-Gataaa...tee..teermi...termină!
Alexis se ridică din cap şi se uită la vârtejul de energie.
-Tu eşti Alexis, nu? Eu sunt Roseline. O să stăm amândouă într-o cameră. O să fim prietene! Şi o să ne împletim părul ! Şi o să facem fursecuri. Şi o să...
-O, Doamne! Şi eu care credeam că eu vorbesc mult...o întrerupse Alexis.
-Şi tu vorbeşti mult? Ce tare! spuse entuziasmată Roseline. O să probăm multe rochițe. A cumpărat Andy de toate. Şi pantofi şi farduri...Ooo! De abia aştept! O să fim cele mai bune prietene!
-Prietene??
*nota autorului*
Hei, lume. Sper să fiu iertată pentru întârziere. Am rămas fără inspirație. Noroc că mi-a revenit astăzi. Acest capitol îl dedic unei persoane minunate. O prietenă adevărată şi vorbăreață ca şi mine. :)) Draga mea, @rozalia2015 , îl meriți. Şi îți mulțumesc pentru susținere şi pentru "bătăiță" :)) nu am uitat nici de tine , @marlena_t . Aşa cum am promis.
Vă mulțumesc şi voua, dragele mele cititoare. Sper să vă placă acest capitol. Nu mai cer păreri că oricum nu le primesc. Cine doreşte, este liber să o facă.
Multuu :*
Sienna vă pupăceşte.