—Salut.
Își simțea gura uscată.
Băiatul își răsuci întreg trupul în direcția ei, țintuind-o cu privirea lui verde. Pe chip i se citea curiozitatea.
Afrodita aruncă o privire scurtă spre mama ei. Dormea liniștită, cu capul rezemat de geamul aburit, pieptul ei ridicându-se și coborându-se ritmic, plin de viață și de cancer.
Oftă din rărunchi, lansându-şi capul pe spate.Vru să închidă ochii, dar atingerea băiatului de lângă ea o sperie. Mâna lui se strecură peste abdomenul Afroditei, îndreptându-se spre mama ei. Îi trase grijuliu baticul peste urechea stângă.
Reveni apoi, tăcut, la locul său, sub privirea întrebătoare a Afroditei. Își drese glasul, tușind.
—Ai niște căști, din întâmplare?
Încruntându-se, Afrodita îi întinse unica pereche de căști pe care o avea.
Tipul îi zâmbi recunoscător, scoțând un MP3-player micuț și alb din buzunarul jachetei. Conectă căștile la dispozitiv, butonând câteva momente, încruntat. Afrodita îi urmărea fiecare mișcare, contrariată și curioasă.
Când citi pe chipul băiatului că ar fi găsit ce căuta, închise ochii și se hotărî să tragă un pui de somn. Și, normal, tipul trebui, din nou, să îi strice planul. Deschise ochii speriată când simți ceva intrându-i în ureche.
Ducând mâna acolo, realiză că era o cască. Privi înspre băiatul din stânga ei. Avea, la rândul lui, o cască în ureche. Îi zâmbi nevinovat, apăsând butonul play.
Imediat, toată ființa Afroditei se umplu cu niște acorduri plăcute, acompaniate de o voce caldă, liniștitoare. Se uită spre băiat. Vru să zică ceva, dar figura lui îi transmitea că nu mai era nevoie de cuvinte.
Așa că închise ochii.
Și adormi.
Zâmbind.
Zgâlțâiturile mamei sale o treziră brusc pe Afrodita.
Deschise ochii speriată.
—Unde sunt?!
Mama ei pufăi amuzată.
—Am ajuns,greieraş.
Fata se freacă la ochi. În timp ce se întindea somnoroasă, își aminti. Se opri brusc.
„Tipul ".
Se uită speriată în stânga. Scaunul-gol.
Plecase. Și nu apucase nici să îi afle numele. Oftă tristă, privind căștile așezate cu grijă în poala ei.