Andy era acum față în față cu roşcata.Uitase că era privit de aproape tot restaurantul. Spera ca Alexis să îşi îndrepte defectul de a comenta în plus şi să îşi controleze furia, dar se înşelase.
- Te-am întrebat de două ori dacă vrei şi ai zis că nu. Alexis, nu sunt surd! ridică el tonul.
-Nu îmi vorbi aşa! Nu ai niciun drept asupra mea.
-Ai zis că nu vrei. Ce naiba?!
-Nu vreau să fiu iubita ta. Asta nu vreau! o auzi el răstindu-se .
-Iubita mea?! Dar nu te-am întrebat! începu să râdă. Nici nu vreau să fii. Eşti aşa de...
-Aşa de ce? o observă el că se apropie de el.
-Atât de înțepată, enervantă. Mă scoți din sărite. Nici nu îmi vine să cred ce gură mare ai.
-Care e problema ta în legătură cu gura mea? îl provocă ea.
-Am o problemă. Vreau să te sărut!
Fără să-i dea drept de replică,se năpusti asupra buzelor ei. Nu îl interesa că sunt priviți şi aplaudați de toți din restaurant. Trebuia să o pedepsească. O strânse şi mai tare în brațe şi îi muscă buza de jos până simți un gust metalic. Aşa îi trebuie. Îşi trecu apoi limba peste rana provocată de muşcătură. Se depărtă încet de ea şi o privi. I se putea citi în ochi foame. Foame de el . O simți cum tremură în brațele lui. O aşeză înapoi pe scaun şi, înainte să se aşeze şi el pe al lui, o sărută apăsat pe frunte. Îşi mută privirea spre cei doi porumbei şi observă că erau amuzați. Tocmai când era gata să le dea o replică pentru a le şterge zâmbetele alea de pe fețe, auzi telefonul lui Alexis. O observă cum se încruntă , ca apoi să o vadă ridicându-se rapid de pe scaun.
-Christine, Cod 73! o auzi el.
Cod 73 ?! Ce naiba însemna asta? Posibil să fi schimbat codurile după ce au plecat ei? Mai mult ca sigur. O văzu şi pe Christine cum se ridică în picioare şi le urmări cu privirea fugind spre ieşire. Ce naiba a fost asta?
-Alexander! Verifică-ți telefonul! îi ordonă el.
Alexander îşi scoase telefonul şi îl aprinse. Imediat cum ecranul se lumină , observă că primise un mesaj.
Agent J:
M-au prins încercând să umblu prin actele lui Alexis. O să trec la Planul B. O să îi mint că sunt de partea lor. Idiotul de Jay nu va bănui nimic. O să răresc mesajele. Nu vreau să risc să vă afle numărul. Terminat.
Alexander clipi de câteva ori. Bine că existau mai multe planuri de rezervă.
-Janelle! A trecut la Planul B! i se adresă el lui Andy.
-Deci a fost prinsă...Ok. În seara asta aplicăm Planul 13!
-În seara asta?! Dar, Andy, e prea devreme.
-Ştiu, dar trebuie. Fără ea, ei nu fac nimic.
Aşteptară nota de plată, şi, după ce plătiră consumația, porniră spre parcare. Andy conduse încet spre casă. Gândurile îi invadaseră mintea, nemaifiind capabil să se gândească decât la plan şi la Alexis. Cum naiba a înțeles ea că o întreba dacă vrea să fie iubita lui? Nu că nu i-ar fi convenit lui. Dimpotrivă, trecea peste toate planurile pe carr le făcuse pentru a o recupera. Femeile . Întotdeauna interpretează greşit totul. Diseară va pune planul în acțiune. Spera din suflet ca roşcata să coopereze. Gândul că va locui cu el îl încânta. Va trebui să ascundă toată aparatura pentru comunicare. Dar de ce să se complice? Va instala un sistem de bruiare a semnalui. Dar cu ce o să se îmbrace Alexis? Nu-i convenea ca şi Alexander să o vadă aproape goală prin apartament. Clar îi va lua nişte haine. Întoarse brusc maşina şi porni spre mall.
-Unde mergem? întrebă Alexander nedumerit.
-La shopping, fată! îl luă Andy peste picior.
Parcară maşina în fața mall-ului şi coborâră amândoi din maşină.
-Deci, ce facem noi aici? îl întrebă Alexander.
-Îi cumpărăm haine lui Alexis! îi răspunse Andy sec şi intră în mall, fără să mai aştepte răspunsul lui Alexander.
După o sesiune lungă de cumpărături, cei doi băieți porniră spre apartament,iar după ce aşezară toate hainele lui Alexis în dulapul din camera lui Andy, se pregătiră pentru plan.
Andy luă telefonul şi formă un număr.
-Lecter, sunt Snyder! Ştii ce ai de făcut! O vreau teafără! O aduci la mine acasă! Şi aveți grijă!
Andy închise telefonul şi începu să zâmbească. Lecter era unul dintre cei mai silențioşi asasini ai lui. Niciodată nu a dat greş şi nici nu a fost descoperit. Cu Alexis va fi floare la ureche. Încă puțin şi va fi lângă el.
Lecter, împreună cu unul dintre cei mai buni asasini ai lui Snyder, porniră spre locația de unde trebuiau să prindă ținta.
Opriră maşina între blocul unde locuia Alexis şi un altul vecin. Stinse farurile maşinii şi îşi pregătiră instrumentele. Din alte surse, aflară că ținta lor va ajunge în 5 minute. Îşi traseră amândoi pe mâini nişte mănuşi din latex, iar Lecter îmbibă o cârpă în cloroform.
-Şeful a zis să i-o aducem teafără! Deci ne furişăm în spatele ei şi o bruscăm.
Celălalt înclină din cap uşor şi îşi frecă mâinile.
-Hai! A venit! zise Lecter ieşind din maşină.
Lecter aşteptă ca ținta lui să coboare din maşină . Se furişă în spatele lui Alexis tocmai când aceasta intră cu jumătate din corp în maşină pentru a recupera ceva.
Lecter îi puse cârpa la gură şi o simți în brațele lui cum se zbate. În câteva secunde Alexis îşi simți corpul moale şi ochii închizându-se încet. Cei doi bărbați o târâră apoi spre o dubă şi o puse în spate. Porniră maşina şi ieşiră din parcare. Cu toate că nu mai simțea nimic, Alexis reuşi să audă doar o parte din discuția celor doi.
-Şi acum?
-Şi acum i-o ducem lui Snyder! răspunse Lecter.
Ştia că în câteva secunde victima sa va adormi. O auzi respirând regulat, fapt care îi dovedi că adormise. Conduse maşina până în fața blocului lui Snyder. Opri maşina în parcare şi îl sună pe Snyder.
-Sefu' ! Gata! O aduc eu sus?... Ok. Aştept în maşină.
Lecter închise telefonul şi aşteptă ca şeful lui să coboare. Privi spre intrarea în bloc şi îl văzu pe Snyder şi pe Snake ieşind din bloc. Lecter ieşi din dubă şi îi aşteptă pe cei doi lângă ea.
-Doarme? îl întrebă Snyder.
-Da, şefu'! A opus puțină rezistență, dar m-am descurcat.
-Bun aşa, Lecter! Ai liber o lună! Ia-ți răsplata! zise Snake întinzându-i o valiză cu bani.
-Mulțumesc, şefu'!
Snyder nu mai zise nimic şi o scoase pe Alexis din dubă , luând-o în brațe. Cu ajutorul lui Alexander (sau Snake, celălalt nume pe care îl utiliza atunci când era la depozit), Andy reuşi să ajungă în apartament. O puse pe Alexis în patul lui, iar după ce Alexander ieşi din cameră, Andy îi dădu usor geaca jos. Se aşeză apoi lângă ea şi îi dădu câteva fire de păr, ce îi acoperea fața, după ureche. Zâmbi când privirea îi coborî spre buzele ei uşor întredeschise. În curând acele buze îl vor săruta din nou de bună voie. Îi mângâie cu degetul mare pielea obrazului. Se simțea atât de bine. Parcă era facută din satin. Îşi poziționă mâna peste talia ei, iar cu cealaltă îşi susținu capul. Vroia să o sărute. Dar cu ce preț? Nu i-ar fi putut vedea ochii strălucind sau limba ei umezindu-şi buzele. Vroia să o trezească şi să îi spună totul. Ea l-ar fi lovit puțin, ca după să îl ierte. Să îi ierte toate greşelile. Nimic nu doare mai tare ca dezamăgirea. Ca persoana pe care o venera să fie dezamăgită de el. Dar era dezamăgită pe bună dreptatate. Ştia că greşise. Nu era prost încât să nu îşi dea seama de asta. Dar oricât a încercat să o facă să îl ierte, nu a reuşit. Pierduse încrederea şi respectul ei, dar cel mai important pierduse iubirea ei. Era conştient că roşcata va afla pâna la urmă de plan şi că el este Snyder, dar spera ca până atunci să o facă să se îndrăgostească nebuneşte de el. Era scârbit de tot rahatul ăsta . Vroia doar să fugă cu roşcata lui departe de toate. Să nu se mai joace de-a mafiotul. Să uite de tot acest abis al minciunilor şi al morții,care îi devora sufletul. Se juca cu focul şi nu era sigur dacă se va arde. Ştia doar că dragostea pentru ea îl mai menținea la suprafață, cu toate că nu era reciprocă. De ce trebuie să doară atât de tare ? Vroia doar ca ea să îi atingă sufletul şi să i-l repare. Se uită din nou la ea şi oftă. Îşi mută mâna de pe talia ei spre valul de flăcări , ce era împrăştiat pe pernă , şi începu să-şi treacă degetele prin el. Era atât de moale. Parcă mici flăcări îi alunecau printre degete. Pentru prima dată în doi ani,fără să mai fie nevoit să înghite somnifere, adormi cu mâna în părul ei.
-Andy! se auzi o voce şocată.
Andy deschise încet ochii şi se uită la persoana care îndrăznise să îl trezească. Alexis...Fir-ar! Să înceapă teatrul.
-Roşcato! Eşti bine! Nu pot să cred! se ridică el rapid şi o luă în brațe! Am crezut că nu te mai trezeşti. Iartă-mă, dar mă luase somnul.
Andy se retrase cu grijă de lângă ea şi îi privi fața confuză. O văzu apoi cum îşi duce mâna spre frunte.
-Ce s-a întâmplat? îl privi ea atentă.
-Nu îți mai aminteşti? o întrebă el cu grijă.
-Ştiu doar că eram în parcare şi că cineva mi-a pus ceva la gură. Am auzit decât că mă vor duce la Snyder . După nu îmi mai amintesc nimic. Cum am ajuns aici?
-Eu ştiu doar că veneam de la supermarket şi am văzut pe o stradă doi tipi care încercau să scoată pe cineva din dubă. Am oprit maşina şi m-am apropiat încet. Mi-am dat seama că eşti tu după părul roşcat. povesti el trecându-şi degetele prin părul ei. Aşa că nu am mai stat pe gânduri şi am început să-i bat pe cei doi. Şi iată-te aici.
-Îți mulțumesc din suflet. Ăă...Poți să mă duci acasă? se fâstâci ea.
-Nu.
-Cum nu? se răsti ea ridicându-se din pat.
-Nu pot, Alexis. Snyder este pe urmele tale. Tot oraşul este împânzit cu oamenii lui.
-Tu de unde ştii? îl întrebă ea mirată.
-Relații! ridică el din umeri.
-Şi ce s-ar presupune că ar trebui să fac, domnule detectiv?
-Momentan, o să stai aici. Cel puțin până se liniştesc apele!
-Fir-ar! Trebuie să o sun pe Christine.
Alexis îşi căută telefonul şi începu să se panicheze.
-Andy...Unde îmi este telefonul?
-Iartă-mă, scumpo! Dar nu mai există aşa ceva. Snyder te va găsi folosind toate mijloacele posibile.
-Păi şi eu ce naiba o să fac? Nu pot să stau să frec menta degeaba.
-Nu o să stai degeaba... De fapt cred că o să stai degeaba.
-Mă simt ca la închisoare! oftă ea.
-Nu chiar, scumpo! începu el să râdă. Eşti mai degrabă sechestrată la domiciliu!