𝙇𝙚𝙚𝙣𝙖
— Mama te va iubi, crede-mă.
Mă uit la Yoongi și zâmbesc. Când ieșim din lift, ne uitam în jur, Kai vine la noi imediat ce ne vede și ne salută.
— V-ați gândit să părăsiți culcușul, porumbeilor? Kai se uita la Yoongi, apoi la mine.
— De ce, ești gelos? Yoongi glumește. Kai bate palma cu Yoongi și râde.
— Sunt binecuvântat că lucrez in perioada asta.. Cine ar fi crezut ca sarcina îți dă atâția nervii?
Eu zâmbesc, amintindu-mi de mine în timpul sarcinii mele cu Geon. Yoongi îmi observă starea și mă i-a de mâna, strângând-o.
— Oricum, sunteți așteptați de cele doua familii, zise Kai și Yoongi se încruntă.
— A mai venit cineva?
— Ei bine.. Kai se oprește, neștiind cum să ne spună vestea. Mama vitrega și fiul ei sunt aici...
Yoongi tace, dar îl simt încordat. De ce naiba au venit chiar acum aici?
— Să mergem, spun și îl trag pe Yoongi după mine pana la restaurant. Mama ta a așteptat prea mult.. șoptesc ultima parte doar pentru mine.
Intram în restaurant, uitându-ne după membrii familiei lui. Când Yoongi îi vede, îmi face semn să mergem spre locul lor.
Sunt emoționată. Mă va place mama lui? Dacă va crede ca nu sunt atât de buna pentru fiul ei?
Inima îmi bate puternic și starea de greață reapare din nou, având-o atunci când sunt în mijlocul emoțiilor.
O femeie în vârsta ne observa, ridicându se în picioare. Îl trage intr-o îmbrățișare strâns. Ea trebuie să fie mama lui! Este atât de frumoasa!
Când se retrage din îmbrățișare, doamna Min vine la mine, privindu-mă sever. Simt cum voi leșina din cauza fricii care are rădăcini in sufletul meu acum. Dar ea... îmi zâmbește dintr-o data și ma trage puternic intr-o îmbrățișare. Rămân uimita câteva clipe, apoi încerc sa i răspund la îmbrățișare cu calm.
— Mă bucur să-mi cunosc nora și să văd ca ești atât de frumoasa și naturală! Sper că nu te am speriat cu privirea mea...
Eu râd ușor, încercând să nu par deranjată.
— Nu vă faceți griji, Doamnă, spun cu zâmbetul pe buze. Ea mă ia de mâna.
— Te rog, spune-mi "mama" dacă vrei, tu vei fii ca fiica mea.
Vreau să-i mulțumesc și să-i spun ca este minunata, dar sunt întreruptă de o voce care îmi dă coșmaruri noaptea și toată fericirea pe care o simt acum, dispare ca într-un ocean care e secat.
— Am pierdut ceva?
Mă întorc spre străinul din spatele meu care sta lângă o femeie în vârsta și simt cum rămân fără oxigen și amețesc.
Yoongi vine lângă mine și mă privește speriat. Vreau să-i spun ce mă doare, dar nu pot vorbi. Vreau sa-i arat bărbatul din fața mea, dar nu mă pot mișca. Mă simt paralizată și abia respir.
Capul mă doare îngrozitor de puternic, începând să simt gust de sânge în gură. Deschid gura să spun ceva, dar nu mi iese nimic coerent. Toți se sperie de reacția mea și mă înconjoară. Yoongi urlă ceva, dar nu înțeleg ce.
Nu mai aud nimic în jurul meu, ci doar văd. Îl văd pe monstrul care mi-a distrus viața pentru totdeauna. Văd monstrul care mi-a dat coșmaruri in fiecare noapte, la pachet cu lacrimi și răni adânci in suflet.
Retrăiesc acea nenorocire doar văzându-l cum ma privește rânjind într-un loc retras spre mine, când toată atenția este asupra mea.
Mă simt așezată pe jos, cu Yoongi deasupra mea cu nu știu ce chestii in mâna. Vreau sa-i spun ca el e vinovatul, dar ochii mi se închid automat si totul devine întuneric.
Iar întunericul mă îngrozește, căci retrăiesc violul din nou.