𝙈𝙞𝙣 𝙔𝙤𝙤𝙣𝙜𝙞
— Ești foarte norocos astăzi! Adu-o la mine.
Apelul s-a închis, iar eu mă ridic în picioare. Privesc hainele de pe mine și mă strâmb nemulțumit. Chiar și așa, nu am ce face.
Două bătăi în ușă se auzi, iar eu mă îndrept spre ușă și o deschid. În fața mea stă Leena cu ochii roșii și palidă. Corpul îi tremură ușor, iar obrajii îi are fără culoare.
— Ce naiba ți s-a întâmplat? spun și o trag în cameră. Ea nu spune nimic, ci doar mă privește cu lacrimi în ochii.
Văzând că nu-mi poate răspunde la întrebare, o trag în brațele mele și o mângâi pe cap ușor. Ea suspină, apoi își odihnește capul pe pieptul meu, plângând puternic.
— Orice este, o vom rezolva, bine? spun, continuând să o mângâi.
De ce e așa? Și de ce arată de parca a fost abuzată?
— Știu că ți-e greu, dar trebuie să vorbești cu mine... Ce ți-au făcut părinții tai?
Ea își face curaj și își ridică privirea la mine, văzând-o cum își musca buza de jos din cauza fricii.
— Eu... el... voia să mă sărute, apoi–
— Stai, pauza, o intrerup. Cine voia să te sărute?
— Tata vrea să mă mărit cu un bărbat, l-a invitat la cină...
Nu știu de ce, dar simt o mare dorință să-l pocnesc direct în ochii! Dar mă abțin.
— Bărbatul m-a urmărit pe terasa, apoi s-a dat la mine și–
— Shh, gata, nu-mi spune. E în regulă. Ești în siguranță acum. Vino! Deși e încă în brațele mele, o trag ușor spre fotoliu, unde o așez cu grijă și mă duc să iau un pahar cu apa, apoi o ajut să bea lichidul.
După ce bea, îi șterg lacrimi reci, zâmbindu-i-i pentru a o liniști. Dar panica o cuprinde și o prind de umeri pentru a o opri să se ridice în picioare.
— Dacă afla tata că am fugit, îl va lua pe Geon pentru totdeauna, m-a amenințat azi! Ce am făcut!? Trebuie să mă întorc!
Ea vrea să se ridice din nou, dar o opresc când distanță dintre noi se micșorează și îi simt respirația pe buzele mele. Nu îndrăznesc să mă mișc, căci un pas greșit va aduce un sărut. Înghit nodul din gât și șoptind, o rog să se liniștească.
— Spune-mi cum să te ajut, atât îți cer.
Ea închide ochii și respiră adânc.
— Nu vreau să devin soția lui, vocea îi tremură – poate din cauza frici sau a șocului.
— Atunci fii soția mea.