"Dar de ce nu vrei sa îmi spui!!" spuse pe un ton smiorcait Tae privindul confuz și întrebător.
Timp de 30 de minute după ce sa mai calmat și sa adâncind in brațele călduroasă a hybridului acesta a început sa se plângă și sa îl privească cu botic repetând aceeași întreaba pe care vroia sa io zică. Taehyung nu știa ce sa zică fapt ca îl luase prin surprindere cu comportamentul sau brusc și cu fața de cățeluș? Care serios vorbind îl nedumerea din ce in ce mai mult.
"Jungkook te simnti bine?" întreaba a suta oară in acea seara fiindcă de fiecare data hybridul ocolea și punea aceeași intrebare.
"Da desigur de ce nu as fi?" ii răspunse puțin nedumerit luand loc înapoi pe canapea avand ochii fixați pe saten. "Dar serios acum de ce nu îmi spui, adică știu ca am zis ca no sa te forțez dar ma mânca limba" zâmbi in timp ce ii dadea și mai multe întrebări băiatului care ramase in picioare cu chipul confuz rămânând fără cuvinte.
Desigur iubea felul cum hybridul se schimbase dar îl și baga uneori in sperieți de cât de blând defapt a devenit și ca acum, cu acei ochi de cățeluș plouat cu boticul imens și cu urechile lăsate in jos la felul ca se simntea suparat. Pur și simplu fără cuvinte dacă ma întrebați.
"Uite Kookie" începe sa zică dar își lipise rapid buzele mărindu-și ochii. "S-Scuze nu am..."
"E ok nu ma deranjează" îl opri sa mai vorbească zâmbind.
Taehyung ramase cu o falca in cer și una in pământ fiind pur și simplu de a dreptul uimit.
"Umm ok..." trase o gura de aer încercând sa își revină din șoc și se așezase pe canapea puțin mai departe de hybrid. "Ce vroiam sa îți zic este ca nu trebuie sa îți faci griji, eu doar uhm am văzut un hybrid....da un hybrid care ma privea puțin mai neortodox sa zic așa, si mam speriat" spuse pe un ton micuț avand ochii pe hybrid încercând sa nu se dea de gol cu minciuna sa care sa zic așa nu a fost prea credibila chiar si pentru el.
Jeongguk la privit cu o sprânceana ridicata evident dându-și seama ca mintea așa ca a făcut un pas pana a ajuns lângă saten tragandul brusc in brațe lipindusi corpul când mai mult de a micului băiat ce se înroși rapid luandul prin surpridere.
"Tae nu trebuie sa minți" spuse inhalandui adânc mirosul șamponului de vanilie, ascuzandu-și după nasul in firele șatene ce erau atât de moi.
"Dar nu mint" ii răspunde încercând sa nu roșească de gestul hybridului.
Era...nou pentru el.
"Minți Tae pot sa îmi dau seama" șopti lăsându-se puțin pana ajunse cu buzele lipite de pielea gâtului provocându-i fiori plăcuți ce se jucau in interiorului pieptului celui mare de ani.
Taehyung își strânse buzele neștiind ce sa facă, sau ce sa zică. Caldura emanata de respirația hybridului prea aproape de gâtul sau ii dadea mulți fiori, prea mulți fiori de placere, iar satenul nu știa cum sa procedeze. Acele momente când simntea fiori, însă nu fiori de placere ci de frica, acele zile când hybridul ii făcea ziua și noaptea un coșmar, își batea joc de el, îl amenința, ii vorbea atât de dur și rece, toate astea sau terminat in momentul când Jungkook acum îl atingea într-un mod blând, ii făcea fiecare fir de par sa se ridice, îl ducea într-un totul in alt loc, un loc cu iarba verde, senin și plin de frumusețe. Era pur și simplu perfect, mult prea perfect.
"Jungkook" șopti lasand un micuț geamăt pe buze când simnti cum hybridul ii mușcase porțiunea de piele. "De-De ce faci asta?" spuse lasand încă un geamăt de placere.
Hybridului ii plasase un sarut pe clavicula după ajung sa fie cu ochii fixați pe chipul îmbujorat al satenului un mic zâmbet desenandu-se pe buze.
"Nu îți place?" întreaba văzând cum obrajii se înroșeau și mai mult asta găsindu-l adorabil.
"Nu-Nu..adică da, dar~~" degetul ce ii era lipit de buze la făcut sa tacă privind-ul puțin rușina pe brunet.
"Scuze poate am trecut măsura Tae dar sincer vorbind și mie mia plăcut" zâmbi plasandui un ultim sarut înainte sa se desprinde de saten și sa se ridice in picioare. "E destul de târziu, ar trebui sa ne culcam"
Taehyung privea cu rușine mâna ridicata a hybridului , făcându-l sa înghită in sec și sa ii apuce încet, Jungkook ajutându-l sa se ridice și mergând pana in camera sa.
"Noapte buna" spuse sarutandul lung pe frunte și dispărând in camera sa.
Tae cu ochii fixați pe usa unde a intrat hybridul și-a atins încet mâna pe frunte încă simntind pupicul care acum părea o fantoma, așa ajungând sa inspire încet și sa intre in camera sa însă gândurile încă fiind la ce se întâmplase in sufragerie.
***
"TaeTae" o voce cunoscuta la făcut pe saten cât și pe hybrid sa isi mute privirea spre un băiat cunoscut celui mare făcându-i ca zâmbetul pe buze sa devină mare.
"Baekhyun hyung!" zise cu tonul ridicat alergând pana in brațele prietenului sau din facultate făcându-l pe băiatul cu par brunetul sa chicoteasca stragandul in brațe rapid.
Baekhyun era un prieten pe bune. Întodeauna îl ajuta și întodeauna ii era recunoscător. Știa de visul de și făcea orice ii stătea in putința sa îl ajute cu ce putea, de aceea îl adora.
"Ce faci aici, stiam ca acest loc ii doar pentru stăpâni și hybrizi" Baek îl privea in ochi încă cu zâmbetul pe buze in timp ce ii ciufulea încet parul.
Taehyung prinse un botic pe buze încercând sa ii îndepărteze mâna din ai dezordona minunatul par.
"Credeam ca știai ca am și eu acum un hybrid" ii zise după ce își aranjase puțin parul privind cum Baek avea ochii curioși.
"Hybrid? Tu? De când? Adică stiam ca îți este frica.... Nu conteaza"
Satenul chicoti impingandul încet de umar și privindul in ochii săi ciocolatiu.
"E ok Baek, încă mie frica dar hybridul acesta ii a unui prieten si sta la mine temporar din cauza neînțelegerilor dintre noi" spuse arucand un scurt ochi spre hybrid văzând încruntarea si maxilarul încleștat.
Nu intalegea de ce ii nervos dar încercase sa nu ii atragă atenția privindul din nou pe prietenul sau sperând ca o sa ignore suficient de mult ochii atenți ce ii ardea spatele.
"Oh serios?" întreaba după ce observase un corp in spatele satenului care încet se apropia pana ajunse lângă prietenului sau făcându-l pe acesta sa tresare si sa isi mărească ochii treziandu-se tras lângă hybrid încremenind din cauza maraitului ce speriase si bietele păsările care au început sa zboare panicate din copaci.
"Jungkook" ii rosti numele șocat neînțelegând comportamentul său rece ce ii provocase amândurora confuzie nebuna.
"Oh hybridul tău e....prădător" spuse luat prin surprindere si privind cum brunetul îl tinea mai strâns in brațe avand ochii fixați pe el care ii dădeau fiori pe șira spinării.
"Scuze Baek nu intaleg de ce e așa" încearcă sa se elibereze de strânsoarea hybridului dar nu avea nici o șansa fiindcă îl tinea mult prea puternic.
"Ok....eu trebuie sa plec Tae hybridul meu ma așteaptă, ne vedem la cursuri"
Baek la îmbrățișat ultima data, privindul cât si pe hybrid si se îndepărtase lasându-i pe cei doi in urma, Tae întorcându-se doar când a văzut ca prietenului sau nu se mai vedea.
"Ce-i cu tine?" hybridul și-a lăsat ochii sa se oprească pe micul băiat care îl privea deja, însă nu era prea drăguță.
"Nu îmi place de el" zise pe un ton rece curbandu-și brațele pana in jurul taliei tragandul mai aproape așa ajugand satenul sa își lipească fruntea de pieptul hybridului.
"Jungkook abține-te te rog, e prietenul meu, nu trebuie sa fii rău cu el" spuse cu nasul afundat in piept răsufland adânc și relaxându-se când simnti mâinele mari și reci a hybridului cum ii mângâia spatele.
Brunetul nu a mai zis nimic in acea zi. Chiar și așa va avea ciuda in prietenului lui Taehyung, și la fel o sa îl protejeze pe saten de oricine incerca sa ii facă rău sau incerca sa îl atingă fără acordarea lui.