Doruri de lume încotro se mai duc
Spre sfârșituri eterne ale sfântului nuc
Cândva ascultam cum bunicul cânta
Balada tinereții scăldate în lacrima mea.
Un junghi mă apucă în coasta mea dreaptă
Când mă gândesc la iubirea lor nevinovată
Și-aș vrea, și-aș da orice, timpul să-l întorc
Să mă găsesc iar pe meleaguri din popor.
Când străvezi cum pașii se strâng în țărână
Și se scaldă în ale ploilor ape
Atunci îți dai seama cât ține o fărâmă
De viață de om cu răbdare și patimi.
Doruri de dor aș cânta pe vecie
De-n lumea aceasta numai una să fie
Să fie a mea, amintirea și viața
Ce-o voi prinde din cer ca zmeul cu ața.