În acel moment, tot ce simțeam era David.
Îl gustam, îmi pătrundea prin trahee, îmi curgea prin vene, prin capilare...
Doar el și sărutul lui.
Mâinile lui îmi mângâiau chipul, gâtul, umerii, părul...
Între noi era doar pace, împlinire...
Îl simțeam în toată ființa mea...
Era al meu.
Și eu eram a lui.
După o vreme, și-a desprins chipul de al meu, ca să respire.
L-am privit.
M-a privit.
Niciunul din noi nu a rostit vreun
cuvânt.
Nu era nevoie de cuvinte.